1,027 matches
-
înfiripeze un dialog doar pentru că veneam din țara lui Andrei Șerban, pe care astăzi, aici, doar o mînă de oameni îl mai prețuiește necondiționat. Valoarea este mai presus de regimuri politice și de culorile pe care le au. Omagiul și reverența noastră trebuie să se manifeste nu întru folosul unui individ sau grup, ci în acela profund și esențial al societății. În Europa spre care tindem ne aflăm, de mult, în primul rînd datorită valorilor, al culturii, indiferent de ce cred și
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
România. Poate că, mi-am zis, scriitorii au înțeles însfîrșit că Uniunea nu e neapărat un vestigiu comunist și că articolul din statut care face din ea urmașa Societății Scriitorilor Români, înființată la începutul secolului XX, nu e doar o reverență. Poate că, în condițiile în care toți profesioniștii își au astăzi asociațiile de breaslă, scriitorii doresc s-o recupereze cu adevărat pe a lor, s-o transforme din rădăcini și să-i găsească rosturi noi într-o lume nouă. Aceste
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
urma să mi-o spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine: "o bufnitură (calul fugit spre altă împărăție)/ se-aude soarele căzînd într-un ocean de cretă// așadar tu ești (el face o reverență)...". De aici și senzația de diferență valorică între părțile care alcătuiesc volumul Dorei Pavel, risc pe care îl presupune alcătuirea oricărei antologii de autor. Autoarea și-l asumă și nu cîștigă decît pe jumătate. muncile lui don quijote oferă imaginea
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur/ iar paharele uitate pe mese/ după ce toți s-au dus să se culce/ imprimă spațiului un aer/ pe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
lasă loc unor "indiscreții" cu efect controlat, de, să spun așa, "deconstruire" a tatălui abstract. E vorba, firește, tot de un model, dar în papuci de casă. Se vede bine, familiaritatea nu lipsită de discreție și de o bine măsurată reverență, în răspunsurile pe care le-au dat 24 de scriitori (din cei 75 "îmbiați") la ancheta revistei Apostrof, publicate în numărul 4 din aprilie 2001. Părerile de atunci, puse cap la cap de Marta Petreu, au ajuns, de curînd, carte
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
prea tare. Trecutul trebuie să se prelungească spre prezent cu mlădieri firești, nu cu superbia antipatică a călătorului cu loc rezervat. O tradiție oarecum curtenitoare, care se impune fiindcă mai e de folos, nu pentru că vremea noastră i-ar datora reverențe, e cea pe care o caută criticul printre texte-fetiș. Revizuirile lui sînt, practic, o "denunțare" a "icoanelor" dragi, pe care ne-am învățat, suflete tinere, să le privim fără întrebări: "Răposatul Haret era ministru al Instrucției Publice și scria "d-selle
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
prin casă sau curte să fure ceva, că au de toate. Cât despre camera mea... te primesc cu plăcere. Poftiți vă rog domnișoară, treceți cu mersul domniei voastre suplu, umilul meu prag, glumi și Mircea la rândul său, făcând o reverență. Nu cred că ar fi probleme de împărțit camera. Nici acum nu este gazda acasă. A plecat astăzi cu autobuzul de ora două la Mangalia, la fiu. Vine peste trei zile. Începe luni un control medical general. Spunea că nu
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
bărbat. Pe scenă, prin urmare și în viața lui Shakespeare ce trebuie să rămînă închinată scenei. Decizie mai mult decît licită, după premiera cu Romeo și Julieta. Viola înțelege. Prin urmare, cînd e abordată de regină, începe să schițeze o reverență, dar se întrerupe și continuă înclinîndu-se ca un bărbat. E aproape un dans, în care, pentru o clipă, conștient, se dedublează. Femeia trebuie să pretindă a fi bărbat, pentru a-i fi permis să joace un rol de femeie. Prin
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
lor. Timpul a așternut, poate, un rid ici-colo, dar n-a obosit privirea. Secretul tinereții lor și al teatrului. Auzeam, de undeva, de departe, mii și mii de aplauze. Sunete și intensități diferite, care amestecă, încă o dată, trecutul și prezentul. Reverență.
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
duete și arii cu Roberto Alagna, determinându-i pe cronicari să o declare „unică, grație paletei neobișnuite de tonuri”. În martie 1997, EMI Classics lansează un albumul de rarități Puccini, cu opera „La Rondine“, aclamat exuberant de critică. Laurii, premiile, reverențele încep să curgă cascadă: două premii Gramophone pentru cea mai bună înregistrare de operă a anului și două Diapazoane de Aur, Belgian Cecilia Prize, Premiul Criticii în S.U.A. , distincții în Italia și Germania. Avalanșă culminând cu Classical British Awards, unde
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
în viață, la Gâlda de Jos, și că geniul lui își găsește semnul egalității în formele sublime ale teatrului. O fotografie în alb-negru, din 1968, cu Rică Manea și Biță Banu în fața unei uși deschise. Spre teatru. Spre visele tinereții. Reverența pe care Mihai Măniuțiu și Teatrul Național din Cluj pe care îl conduce i-au făcut-o invitîndu-l pe Tompa Gabor să monteze un triptic, o trilogie după piesele semnate de Aureliu Manea. Spectacole reale, spectacole imaginare. Suferință, iubire și
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
nu te lăsa folosit de nimeni, indiferent de cât de amețitor e prețul care ți se oferă, este o virtute din ce în ce mai rară și când, totuși, ne este dat să o întâlnim cred că trebuie s-o salutăm cu o adâncă reverență. Tratatul este construit ca un vast puzzle, asamblat din 95 de „secvențe” (ce film mare zace între coperțile cărții). Fiecare dintre ele, fie că se întind pe câteva pagini, fie că sunt concentrate pe jumătate de pagină, poartă o puternică
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
anterioară). Mai mult decât atât, a susținut o „direcție” Ivănescu în literatura contemporană, identificând urmași în rândurile optzeciștilor și douămiiștilor. Și n-aș exclude ipoteza conform căreia generozitatea lui Cistelecan față de ultimul val scriitori e, de fapt, o formă de reverență față de părintele lui mopete. Neîndoielnic, poezia de azi, cu tranzitivitatea ei, cu biografismul ei, cu cotidianismul ei (și, arată criticul, chiar cu decepționismul ei) se află într-o zodie ivănesciană. Cea din urmă piesă a prezentei antologii se intitulează tot
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
exemplu, la sosirea (într-o clădire sau într-un spațiu exterior) și la plecarea membrilor Familiei Regale este obișnuit că persoanele prezente să salute cu un gest scurt de înclinare a capului dar fără inclinarea corpului (bărbații) sau cu o reverența (femeile). Acest lucru este valabil în fața Regelui, Reginei, Principesei Moștenitoare, Principeselor și Principilor. Aceeași regulă este respectată și de membrii Familiei Regale față de rudele aflate într-o poziție superioară de titlu sau vârstă (inclusiv dacă e vorba de soție, frate
În reşedinţele regale, fumatul şi telefonul mobil sunt interzise. Vezi ce impune Eticheta în prezenţa membrilor Casei de România () [Corola-journal/Journalistic/26054_a_27379]
-
încep discursul prin a mărturisi „jena caraghioasă” de a le înfățișa public, cum spune Minulescu. Mai toate textele prilejuite de întâlnirile de la Facultatea de Litere aduc un astfel de spectacol în fața cititorului, unele fiind simple dezvoltări ale diverselor condiționări istorice (reverența în fața trecutului, a propriului pământ, pe care le mărturisește Pillat și care vin direct din cultul familiei exercitat în casa bunicilor materni), altele fiind gesturi definitive ca o exergă: invitația lui Maiorescu de a-l vizita ca să-i discute versurile
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
are o predilecție către petrecerea timpului în doi..., veșnicul și mereu noul subiect de discuție, din care un scriitor țese mii de pagini captivante, ce rămân pentru totdeauna vii în inima cititorilor. O veritabilă oază de lumină și de relaxare! Reverențele critice abundă în cărți, ceea de dovedește faptul că oamenii încă mai scriu, conduși de experiențele vieții sau de muzele care le inspiră ideile deja existente cu mult timp înainte în subconștient. Semnatarii articolelor acestui domeniu sunt cunoscători ai realității
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92609_a_93901]
-
de Radiodifuziune, montarea piesei Alegerea, scrisă de Majestățile lor Regele Mihai I și Regina Ana, a reprezentat o importantă datorie etică și estetică, o continuare firească a parteneriatului istoric și simbolic dintre Casa Regală și Radio România, un gest de reverență față de Familia Regală a României. Piesa Alegerea constituie o tulburătoare meditație despre om, despre spiritul și pasiunile lui, despre ispitele de tot felul care-l încearcă și despre locul ființei umane în univers. Personajele alegorice rostesc replici filosofice, încărcate de
Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: Alegerea – piesă de teatru într-un act scrisă la Versoix în anul 1960 de Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana [Corola-blog/BlogPost/92628_a_93920]
-
a treia Romă a eșuat în retardări feudale, se continuă rătăciri confesionale prin negări doctrinare, pendulări între vest și est, până la poartă Pacificului.(p.159) Ideea construirii Casei Poporului și Mântuirii Neamului există deja sub regele Carol II, și era reverența făcută Parisului, Occidentului, iar cea a Bizanțului după Bizanț e încă și mai veche, exhaustiv analizată pe toate fețele de Nicolae Iorga, era o plecăciune Orientului. Pentru că și la moldo-valahi, între virtute și tolerantă s-au consumat acuplările, decuplările și
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
vellum (în tradiția străveche a miniaturii în Asia Mică). “Hyperborea” este și un periplu pe care artistul îl face prin istoria artei, găsim trimiteri la diferite epoci ale picturii lumii: artă Cucuteni, arta bizantina, Renaștere, expresionism și postexpresionism, dar și reverențe în fața marilor maeștri: Ucello, Mantegna, Francis Bacon, Georges de La Tour, Caravaggio, Rembrandt. Tudor Plăieșu este la a doua expoziție personală în 2013, aceasta vine la câteva luni după “Oglindă abisala”, o expoziție de grafică (laviu de vin roșu pe hârtie
o nouă expoziţie de pictură semnată Tudor Plăieșu [Corola-blog/BlogPost/97973_a_99265]
-
Tu ești Totul Și mi-ai adus în suflet bucuria? Cu ce-aș putea să Te compar Isuse Când Tu ești peste tot, omniprezent Și îmi vorbești prin visele de noapte Și din înalt mă cercetezi...atent? Mă-nchin cu reverență...cu iubire La crucea Ta, iubit Mântuitor Și mâinile-mi înalț spre veșnicie Și Te iubesc Isus și Te ador!!! Referință Bibliografică: Omagiu divin 18 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
centrul orașului îndreptându-mă fără ezitare spre casă, luându-mi rămas bun de la priveliștea orașului care pentru 25 de ani, mi-a adăpostit viața cu ale ei bune și rele. Pe înserat, îmi iau adio de la oraș cu o ultimă reverență și un mic surâs nostalgic și vântului îi fac o invitație să nu mă ocolească când va avea ocazia să ajungă pe acolo pe unde pașii destinului meu mă vor purta, să-mi șoptească numele: Ingrid! Ingrid! ca să-l recunosc
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
în acea zi urma să ”transforme alchimic apa unor ani în Focul Clipei Prieteniei” (zicea domniasa despre FP) iar eu, pe lângă mulțumiri, i-am răspuns:” vin să ne luminăm fețele la acest foc desprins din cel al dragostei divine. Cu reverență, Fiica adoptivă a lui Asclepios”. Bineînțeles că acolo, în sala unde s-a desfășurat sărbătorirea a fost lume multă, lume bună. S-au rostit cuvântări frumoase, s-au evocat amintiri, s-au făcut constatări în legătră cu trecerea necruțătorului timp
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
mă simt emoționată și nu știu de ce! Poate mai mult se simțea tulburată de faptul că habar nu avea unde se află. Nu cunoștea această parte a Bucureștiului, deoarece nu a fost niciodată în această zonă. Fu întâmpinată cu o reverență de către Sorin care îi pândea sosirea de sub un indicator de circulație. Când o ajută să coboare din taxi, o privi și amuți de uimire, văzând-o cât de frumoasă era. Simona îl salută, oferindu-i obrazul înțepenit de asprimea crispării
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
și pământ, între oameni și Dumnezeu și te duc și te întorc la Izvorul Vieții prin Ierusalimul cel de Sus. Cu bucuria că și la Galați avem o fărâmă din cerul soților Moldoveanu, nu ne rămâne decât să facem o reverență în fața valorii, a valorii veșnice, pentru că aceasta este și rămâne măsura cu care lucrează cei doi iscusiți iconari. Maria Stanciu / UZPR Foto: V. Caburgan Arhiva familiei Moldoveanu
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
subsolul istoriei lor. Ce găsim acolo? O fărâmă din identitatea noastră care ne determină să facem la rândul nostru istorie. Căci, vorba lui Pamfil Șeicaru, presa este plămânul prin care respiră istoria, iar noi suntem datori să facem o adâncă reverență celor ce, acum 140 de ani, au pus piatră de temelie presei în Argeș, respectiv celor ce au fondat „Argeșul”. Nu știu dacă doar acesta ne-a fost gândul când, înnodând firul presei argeșene de sorginte democratică, am botezat primul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]