221 matches
-
pe lângă vreun Dionisie al momentului... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, ce-i drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație în sensul unuia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niște prezențe existențiale obscure, cu o concretețe enunțată, dar niciodată reprezentată și, în același timp, ca niște prezențe mitice: faptele și cuvintele lor - prin detașarea științifică cu care le comunică Luigi Cancrini și echipa sa - dobândesc un fel de detașare reverențioasă, ca și cum interlocutorii lor, după ce i-au cunoscut fizic, ar fi ajuns victime ale unei reveniri a acelei disocieri de clasă care „îi împiedica să-i cunoască”. Dar atât calitatea de „prezențe existențiale”, cât și cea de „prezențe mitice” ale tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și, în fine, pe care a făcut-o Dacia Maraini 5 cu meticulozitate calvinistă, în splendidele Memorii ale unei hoațe 6. În acest caz, naratorul, deși are „stilul” unui artist „naiv”, nu are deloc tendința eufemistică a acestuia, teama sa reverențioasă, autolimitarea. El povestește; și, întrucât pentru el (ca să fim expeditivi) nomina sunt res, povestea sa transbordează în viață, restituindu-i fără efort „date” sfâșietoare menite a fi cunoscute. Pentru următoarea lucrare pe care sper că o va face Camon, două
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devotat și recunoscător, Ioan Slavici. De la Sibiu, la o lună de la instalarea sa la conducerea noului cotidian Tribuna, Slavici trimite o epistolă raport în care, prezentând în detaliu succesul de care s-a bucurat ziarul său de la primul număr, solicită reverențios părerea lui Titu Maiorescu asupra atitudinii noastre de până acum (n.a. față de guvernul român) căci ținem cu toții să fim aprobați în deosebi de D-voastră223. E singura scrisoare care se deschide și se închide în aceeași tonalitate impetuos emoțională pe care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tăios și vibrant, accentuând curajul eului poetic ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același timp la condiția fizică precară a poetului, prin această atitudine prea puțin reverențioasa pregătind calea spre numeroasele scrieri ale apologeților ce au urmat. Probabil că fără lipsa de respect a lui Thovez, fără acea modă a unui leopardism superficial, fără detractări, revista florentina ' La Voce' nu ar fi reușit să proclame mai tarziu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cercetare, care-i relevă contribuția esențială la evoluția domeniului căruia aparține, confirmându-i totodată vocația și abnegația, situându-l printre cei mai productivi oameni de știință în speță, ing. dr. Mihai Cristea se bucură de întreaga noastră prețuire și reverențioasă admirație. Acad. Valeriu D. Cotea *** Privilegiu și onoare despre un om de seamă al științei agricole românești dr. ing. Mihai Cristea Așa simt, să denumesc următoarele rânduri ca pe un mare privilegiu și o deosebită onoare de a mi exprima
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
poate explica prin puternica înrîurire germanică (în toate limbile germanice folosirea pronumelor pe lîngă verbe fiind obligatorie), care a impus francezei obligativitatea întrebuințării pronumelor, marcarea prin desinență a persoanei devenind pleonastică și, de aceea, dispărînd în pronunție 40. Pentru exprimarea reverențioasă s-a specializat pronumele de plural vous, care a ajuns la o întrebuințare foarte frecventă. La fel ca italiana și ca spaniola, franceza a păstrat o relicvă a pronumelui neutru: le < lat. illum. La fel ca în spaniolă și ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
wohnen würde. "Ea spunea că ar locui în Hamburg"), iar würden este forma indirectă a preteritului wurden de la verbul werden. Această structură nu este însă obligatorie, dar este cea mai uzuală, căci forma indirectă de preterit a oricărui verb, fiind reverențioasă, poate funcționa cu valoare de condițional-optativ: de la verbul können preteritul este konnte cu forma indirectă könnte "aș putea", de la verbul mögen preteritul este mochte cu forma indirectă möchte "aș dori, mi-ar plăcea" etc. Aceeași origine cu shall-should din engleză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în scriere. Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decât toți (avea poate peste 40 de ani), un fel de țigan unguresc, ceilalți i se adresau cu apelativul nea Brânză. După ce ușa s-a închis, nea Brânză, făcând semn alor lui, se retrase spre perete și ni se adresă reverențios: Dumghiavoastră... pentru ce... arestați? Suntem legionari. Aaa..., a exclamat dând din cap a înțelegere. Apoi adresându-se „ostașilor” într-un jargon din care nu am înțeles nimic, s-au așezat liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trebuia să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu, fiindcă nimic dintre cele lumești nu ne putea ajuta în confruntarea cu răul. Gardienii nu erau „școliți” pentru a oprima deținuții politici, așa cum aveau să facă mai târziu comuniștii; mulți, cu comportare reverențioasă, fiind mai mult funcționari ai ordinii interioare și nu zbiri, executori orbi ai dispozițiilor primite. Slugile își trădau stăpânii, conștiente de nebunia acelora. De multe ori ne preveneau și ne acopereau pentru a ne împlini anumite nevoi spirituale. Nu toate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am lămurit că se află în greșeală, încercând să-i scot sufletul din rătăcire. Se ținea bățos și îngâmfat în credința lui, diavolul împingându-l la răspunsuri și interpretări obraznice. Cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut că accepte un ton reverențios, ca să putem discuta. Când am simțit că schelăria de trestie pe care își întemeia interpretarea scripturistică se clatină, l-am invitat să gustăm ceva împreună la ora dimineții. Am scos pâine, carne friptă și struguri, le-am așezat pe ștergar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ajuns aceste obiecte aici, singura explicație ar fi că saltelele au fost aduse de la o unitate militară. Soldatii țineau, pasămite, armele pitite în saltele. Ca să ne liniștească, au găsit o soluție: Intrați în altă cameră, care vreți, ne vorbea acum reverențios. Am cerut să elibereze o cameră alături, magazia cu efectele militare ale milițienilor. Pentru că era ciment pe jos, ca favoare, ne-au lăsat rastelele de lemn să le transformăm în priciuri. Cu un ciocan și câteva cuie am înjghebat niște
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dată, erau ochii ticălosului, capabil să-și sacrifice tot ce are mai de preț pentru a-și atinge scopul mârșav. La intrarea lui, subalternii și colaboratorii săi, care operaseră până atunci în filiala Gherla atâtea fărădelegi, au luat o poziție reverențioasă și unul dintre ei a comandat tuturor: Drepți! Toți deținuții au executat comanda, mai corect sau mai puțin corect, în funcție de posibilitățile fizice. Ni s-a ordonat apoi să ne așezăm în careu. În latura din față, cam pe la mijloc, era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cei din cameră să agite prosoapele pentru o mai bună ventilație. Astfel, alergând de la unul la altul, după câteva minute, i-am readus la viață. Milițianul se uita mirat pe vizetă. M-am întors spre el și i-am mulțumit reverențios. Mă, zice el cu ton discret, conspirativ, ești doctor? Da, să trăiți, doctor, doctor psihiatru! Mă, io nu știu ce-i aia, da’ văd că te pricepi. Mă, am să te întreb și eu ceva, dar nu acum că am treabă, vin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se invârti cât putu. Păi, eu ce vreau, să nu mai poți răbda?! Rozin începu să înjure. Enervat, organismul îi cedă și Rozin făcu pe el, în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat al industriei românești, Auschint, poftiți! O ploaie de înjurături căzu pe capul lui Ciacâru; Rozin a încercat să îl și lovească, dar licheaua
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anii treceau, trupul își relua funcțiile. L-am întâlnit în camera în care - după ancheta primă pentru procesul lui Țurcanu - fusesem băgat cu mai mulți studenți. La o inspecție a directorului Goiciu, la comanda milițianului, toată lumea a luat o poziție reverențioasă. Nenea Vasile Socaciu nu avea cum se ridica. Goiciu cunoștea cazul, dar i-a cerut să se ridice în picioare. Socaciu i-a făcut semne, gesticulând și bâlbâind că nu se poate ridica. Goiciu l-a înjurat și nenea Vasile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde. Și am luat toți o poziție reverențioasă. Da, bă, da’ nu știți că nu-i voie să râzi în pușcărie? Da’ ce să facem dom’ șef, a zis altul, să plângem e voie? Da, este, a zis după ce s-a gândit puțin. Da’ încet! Să plângeți încet
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe care nădăjduim să nu le urgisească. Iartă-mă! Alt moment dureros a fost prilejuit de domnul Tache Savin. Era lângă un milițian și striga de pe o listă 15-20 de nume, între care și pe al meu. Am fost invitați reverențios de milițian să intrăm într-o cameră cu bănci, tablă și catedră; probabil inginerii țineau aici cursuri de calificare cu muncitorii ce lucrau în fabrică. Milițianul a plecat și Savin a luat loc la catedră. Trecuse în tabăra vrăjmașului. A
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o zi de duminică, mai mulți consilieri prezidențiali, senatori, deputați, miniștri și alte oficialități, care s-au înghesuit claie peste grămadă să îl salute pe Șeful statului. La sugestia secretarului de stat de la Externe, prezent și el acolo, am invitat reverențios pe cei prezenți la o aliniere în funcție de ordinea de precădere și, mai ales, la o anumită distanță de locul în care urma să staționeze aeronava, pentru a evita orice neplăcere, inclusiv palele puternice de curent provocate de aceasta. Dacă, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
fi fost o prezență reală, și era mereu cu mine așa cum, în copilărie, Iisus fusese mereu cu mine. Mă gândeam cu intensitate la ea și totuși, iarăși din superstiție, în mod deliberat, mă gândeam la ea într-un fel abstract, reverențios. Îngăduiam amintirilor din trecut să apară și să dispară după bunul lor plac. Dar când era vorba de odiosul prezent și de prăpastia acelor ani de suferințe, imaginația mea devenea capricioasă [i discretă. Refuzam să mă las obsedat de nefericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioarele mele, ținându-mi mâna. Am început s-o sărut încet, cu grijă, apoi să-i mângâi sânii. Eram ca doi copii, ca doi adolescenți, îmi inspira o dorință care, în mod miraculos, nu putea fi disociată de iubirea pură, reverențioasă, puternică, total ocrotitoare. Și dorința mea era totodată aceea a unui adolescent, nepriceput, neexperimentat, umil. Nu știam cum s-o iau în brațe sau cum să fac buzele ei uscate să-mi răspundă. În cele din urmă, m-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de apatie, s-o apuce nevoia de evadare, să fugă din casă, să dispară printre stânci, să se arunce în mare. Am coborât și l-am găsit pe Gilbert așezat la masa din bucătărie. Când am intrat, s-a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-a recomandat acestuia ca dulapurile să fie duse într-un loc mai puțin vizibil. Profesorul s-a enervat și a replicat scurt: ”Măi, ia vino tu încoace !” Trebuie spus că, atunci când Profesorul se supăra, se adresa interlocutorului mai puțin reverențios. Astfel l-a invitat pe prorectorul Șandru în cabinetul său, care era în același timp bibliotecă și laborator de cercetare. În cabinet, pe un perete, atârna o hartă mare. ”Vezi tu ce am eu aici ?”, spuse Profesorul arătând harta. ”Da
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
cunoscute pretutindeni în lumea arabă; mi-am cerut scuze și l-am întrebat pe cel în cauză de ce nu a procedat cum se cuvenea pentru a aduce situația în limitele care se respectau în mod strict. Pe un ton foarte reverențios, cel în cauză a explicat că înfățișarea mea generală și mai ales mustața au creat impresia că aș fi arab. Am cerut din nou scuze și am părăsit clădirea. Am povestit colegilor mei cele întâmplate, inclusiv ministrului de externe, George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]