206 matches
-
jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de demult. Tot timpul vorbește limpede, are umor și, ca și cum ar vrea să-și bată joc de teama superstițioasă a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
a venera divinitățile. Este mărturia unei inimi pure și vesele. Este când vesel și ritmat, semn al bucuriei pe care o aduc împărtășirea credinței și a fraternității oamenilor, fie emoționant și trist, făcând apel la iertare, la ispășire, la adorare reverențioasă. A cânta este deci un semn de fericire și de armonie. În vis, indică starea bună de sănătate fizică și psihică, speranța, încrederea, grația și bunăvoința. Deși cântecul este în general expresia bucuriei, uneori e legat și de amenințare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la maximum cavaleria, iar în cazul că-i merge rău o să poată s-o șteargă oricând pe un drum roman. — Cum crezi că ar trebui dispusă armata? întrebă Chilperic, care în ciuda relativei sale tinereți, nu părea să manifeste vreo teamă reverențioasă față de Magister. Etius răspunse prompt: — Probabil că Atila va prefera că se lupte în tabăra lui fortificată și, cu siguranță, nu-și va posta hunii prea departe de ea. Oricum, după câte spun iscoadele, gepizii, care au ajuns ultimii, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Era o pictură faimoasă, i-a spus ea, și produsese un mare scandal la prima expunere. Pe jumătate s-ar fi așteptat să chicotească văzând femeile dezbrăcate. Dar când s-a uitat la el, expresia lui era de o atenție reverențioasă. — Idealul feminin era destul de diferit pe atunci, a făcut ea observația. Doamnele astea n-ar fi putut ajunge în Playboy, cred. Trăncănea superficial, și-a dat seama. Nu voia să fie liniște în cameră. Connolly a dat din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stau la umbră cu leptopisețul, și că, dacă nu vreau, nu mă întâlnesc cu nimeni. Și m-am dus fain-frumos. Când am ajuns în Turnu Severin am aflat că ei au ședință de partid. Un domn bine mi-a deschis reverențios portiera și, plin de infinită delicatețe, mi-a zis: - Poftiți, stimată doamnă ministru, sărut-mâinile. Noi avem ședință, discutăm politică locală, dar n-o să vă plictisiți fiindcă am pregătit alături o cameră pentru doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă portocalie, l-am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta, în partea de jos a pânzei, foarte citeț, aproape caligrafic, de teamă să nu mi se uite numele. Vroiam să-i dau un tablou și lui Lung - nu eram hotărât. Așa găsesc scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Auzise că îi uimise pe adepții templului lui Krishna cu clarviziunea sa; acum își folosise puterile ca să o examineze pe ea. Îl înghionti cu cotul pe domnul Gupta. — Fii respectuos cu el, îi spuse, surprinzându-l cu nota cea nouă, reverențioasă, a vocii sale. Era cu siguranță cuprinsă de venerație față de ceea ce vedea. Chiar și bărbatul de la magazinul de betel, care venise și el în vizită, gândindu-se că poate mai vindea din marfă cât timp își satisfăcea curiozitatea, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îmbogățiți de atunci, noii industriași și bancheri, ale căror odrasle fuseseră pînă atunci Împiedicate să pătrundă ani la rînd, fiindcă numele lor de familie miroseau a nou, s-au hotărît să-și creeze propriile școli, unde acestea să fie tratate reverențios și unde ei Înșiși să poată Împiedica accesul odraslelor celorlalți. Banul e ca oricare alt virus: odată ce putrezește sufletul gazdei, o pornește În căutare de sînge proaspăt. Pe lumea asta, un nume de familie dăinuie mai puțin decît o migdală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
S-auzim! ― Dacă țineți neapărat... în ce piese doriți? ― În ce știi? ― În toate..., dar pentru că sîntem la Română, am să-i imit în "O scrisoare pierdută" și în "O noapte furtunoasă" de Caragiale. ― Mă rog, mă rog, făcu Todor reverențios, cum dorești dumneata; dar începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi la rând pe Demetriade în Hamlet și în Doctor Tokeramo din "Taifun": pe Nottara
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide rămase tăcut, ca de piatră. Luând cutia cu sorții, o ridică reverențios la frunte, închise ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se întoarse în direcția aceea, grăbit, în genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive, când ședea pe genunchii lui Hideyoshi, stătea cuminte ca o păpușică. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută. Mă uitam la ea într-o tăcere reverențioasă, în timp ce Brigit medita la fantezia în care eram personajul principal. —Gata! Știu! m-a anunțat ea. Ai un vierme din ăla care trăiește în intestine și-ți halește toată mâncarea, așa că slăbești la greu! Foarte inspirat! am zis eu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atârna desfăcut în jurul gâtului. Încăperea era pe jumătate plină: câteva cupluri erau împrăștiate pe ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au tăcut reverențios, urmărind cu priviri lascive fiecare mișcare a femeii învăluite în rochia Ghost, din satin crem, care se mula pe fiecare curbură a trupului. Julia s-a îndreptat foșnind către James, care s-a întors și era pe cale să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Gogu. Peste câteva clipe Gogu veni sub tribuna presei și de acolo strigă lui Titu: ― Ia pe Eugenia la sfârșitul ședinței și așteptați-mă jos! Herdelea numai acuma descoperi pe Eugenia, care-i zâmbea prietenos. O salută cu o plecăciune reverențioasă. Ședința în sfârșit se deschise. Zgomotul continua în incintă în timp ce în jurul președintelui se morfoleau procese-verbale, sumare și alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. O figură incoloră se pierdea pe banca ministerială. Apoi glasul expeditiv al președintelui anunță: ― Domnul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de formă. Pe un fronton, la unul din capete, se poate vedea o zeitate reverențios înclinată, despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunându-le: — Gata, e vremea de plecare. Vă rog să vă duceți acasă. Uneori se vădea necesară și o ușoară împingere cu mâna. Dar, de cele mai multe ori, ascultătorul se întorcea și pleca în vârful picioarelor, cu fața gravă, de parcă părăsea, reverențios, o ceremonie în biserică. Atingerile lui Tom și ale lui Hector reînsuflețeau, unul câte unul, oaspeții pietrificați și îi trimiteau pe drumul lor. Unii chiar își înclinau capetele când se retrăgeau în convoiul lung ce se îndrepta spre poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
călăuzire, și dă-mi puțină credință: Domnul și stăpânul meu. Și mâine-i duminică, fiar-ar al dracului să fie!“. Se auzi soneria de la ușa de intrare. Preotul oftă. Se ridică și închise magnetofonul, amuțindu-l pe Scott Joplin. Se înclină reverențios și îl sărută pe solemnul Buddha pe frunte și pe buze. Apoi, cu un pas rar, majestuos, se îndreptă spre ușă, netezindu-și părul din mers. Afară se găsea George McCaffrey.PRIVATE — Poftim înăuntru, îl invită părintele Bernard. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este să-l predicăm pe Isus și să ne rugăm. Restul va face Cel de Sus. Rămâne uimit de planul meu de pelerinaj și când îi cer binecuvântarea, îmi răspunde că eu trebuie să-i dau binecuvântarea și se apleacă reverențios să-mi sărute mâna, ceea ce nu accept. La sfârșit, îmi oferă o pungă cu ciocolată. Îmi mai spune că a mai trecut prin biserică un alt pelerin spre Santiago, un laic englez, educat și atent. Ne despărțim, promițând că ne
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mare plăcere decât să-și pună un anteriu alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu modificări minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vine. Un gest neconvenabil pentru un domn atât de politicos. În al doilea rând, nu ți-a adus flori. Amănuntul poate părea lipsit de importanță, dar e departe de a fi așa, dacă M gândești la comportarea dumnealui atât de reverențioasă de obicei. Dar mai important decât toate e "Bună seara, Melania!" Fetița mea, adună-ți puterile! Nu are nici un rost să te ascunzi după deget căci concluzia se impune: domnul Cristescu se află acum la tine în ca-li-ta-te o-fi-ci-a-lă! "Bună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
coral, ieșeau cifre și cuvinte șoptite care pluteau în sus, în timp ce, cu ochii aplecați, scria câteva numere pe o bucățică de hârtie. Trupul ei frumos, care în decursul anilor se dovedise a fi și el o investiție profitabilă, se apleca reverențios peste micul altar cu suprafața de plastic laminat. Fumul ca de tămâie de la țigara pusă în scrumiera din dreptul cotului se înălța șerpuind, ca și rugăciunile ei, sus deasupra monedei pe care o ridicase ca să-i cerceteze data emisiunii: singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o rezervă înnăscută față de figurile cu autoritate. Mai ales dacă poartă halat alb și îmi vâră chestii de metal în vagin. Sunt sigură că ai dreptate. Domnul doctor Laurence Westcott este excepția ce confirmă regula. Așadar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]