882 matches
-
Hayessod (United Jewish Appeal) și a fost directorul secției de propagandă al acestuia. În 1923, în urma diferentelor de opinie dintre el și președintele Organizatiei Sioniste, Haim Weizmann, Jabotinski a părăsit curentul mainstream al mișcării sioniste și a înființat Alianța Sioniștilor revizioniști și mișcarea ei de tineret, Liga Yossef Trumpeldor, cunoscută prin numele ei prescurtat „Betar”. Noul partid creat de Jabotinski cerea mișcarii sioniste să recunoască drept obiectiv stabilirea unui Stat evreiesc pe ambele maluri ale Iordanului. Ideologia sa contrasta cu cea
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
beneficiat de o reînnoită apreciere după căderea comunismului. După retiparirea lor în Rusia și Ucraina, ele au început să fie traduse prima dată și în engleză (2005) și alte limbi străine. A lucrat ca traducător și scriitor, fiind fondatorul sionismului revizionist (în 1925, la Berlin). Era adeptul emigrării în masă a evreilor în Palestina și al creării rapide a unui stat evreiesc (israelian) pe întreg teritoriul Palestinei istorice, în acest scop promovând ideea alcătuirii unor detașamente evreiești paramilitare. Noua Organizație Sionistă
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
căutat să convingă guvernul român să intervină pe lângă Marea Britanie pentru reducerea îngrădirilor severe impuse evreilor în ce privește stabilirea în Palestina În timpul primilor ani ai celui de-al Doilea Război Mondial Jabotinski a plecat în Statele Unite cu o delegație a Organizației Sioniste Revizioniste în scop de relații publice în favoarea înființării unei armate evreiești. Jabotinski a murit de infarct miocardic în vara anului 1940, la data ebraică de 29 Tamuz (4 august 1940) în timpul unei vizite într-o tabără a tineretului Betar în regiunea
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
mare șansă pentru realizarea obiectivelor panturcice. Istoriografia de inspirație panturcică și naționalistă a fost utilizată ca instrument pentru minimalizarea rolului armenilor și kurzilor în Turcia și Imperiul Otoman. În același timp, istoriografia panturcică a fost folosită ca paravan pentru pretențiile revizioniste ridicate împotriva vecinilor. Scriitorii naționaliști panturcici au pretins de-a lungul timpului că diferite grupuri etnice precum parții, sciții, sumerienii, indienii, akkadienii, elemiții, hitiții, mitannii sau hurienii sunt de origine turcică Lynn Meskell sublinia că s-a ajuns până acolo
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
o familie de evrei veniți în Palestina din Lituania și Ucraina. Tatăl, Yehuda Arie Klausner, era bibliotecar și scriitor, absolvent de studii de istorie si litere din Vilnius, fiu al unei familii cu tradiții de activitate in cadrul mișcării sioniste revizioniste. Unchiul tatălui lui , profesorul Yosef Klausner, a fost un cunoscut istoric si scriitor, a predat la Universitatea Ebraică, și a candidat in 1948 din partea Mișcării Herut la postul de președinte al Israelului în fața lui Chaim Weizmann. Mama scriitorului,Fania Mussman
Amos Oz () [Corola-website/Science/304750_a_306079]
-
-lea și al XX-lea din diferite țări. Joseph Trumpeldor este privit astăzi ca un erou național atât de sioniștii de dreapta, cât și de cei de stânga, iar biografia sa i-a inspirat pe mulți tineri evrei. Mișcarea sioniștilor revizioniști a denumit organizația sa de tineret și precursoare a Partidului Likud Betar, un acronim de la „Brit Yosef Trumpeldor” (Legământul Trumpeldor), în timp ce organizațiile de stânga îl omagiază pe Trumpeldor ca pe un apărător al kibbutz-urilor și au construit monumente dedicate
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
fugă pentru a scăpa cu viață. În cazul în care cavaleri au încercat să se mobilizeze în cealaltă parte a lacului, gheața subțire a început să cedeze sub greutatea armurii lor și mulți cavaleri s-au înecat. În 1983, istoricul revizionist Ioan I. L. Fennell a lansat ipoteza că lupta nu a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra sionismului revizionist, care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult. Departamentul de Stat al SUA a considerat că statutul
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
după Marșul cel Lung al comuniștilor. Schimbările politice care au avut loc după venirea la putere a comuniștilor au produs și schimbări sociale majore, de exemplu prin faptul că clasa conducătoare din trecut și intelectualii au fost numiți "de dreapta", "revizioniști", "elemente negre" sau "elemente mafiote negre". Locuințele le-au fost confiscate și orice obiect care nu se potrivea cu sistemul de valori a lui Mao a fost distrus. În 1957, după primul plan cincinal, Mao a inițiat așa-numitul "Mare
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
ale locuitorilor, ceea ce ar putea să reprezinte o dovadă a măcelăririi locuitorilor de către romani, în cursul ocupării orașului. Zeev Jabotinski a văzut în Yodfat un simbol al continuității luptei naționale a poporului evreu. Imnul mișcării de tineret „Beitar” a sionismului revizionist menționează Yodfat în rând cu cetățile Masada și Beitar care au intrat în legendă prin rezistența lor în fața romanilor. „Beitar ce-a căzut, Yodfat și Masada, nălțate fi-vor în glorie și mândrie... să mori ori muntele să-l cucerești
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
2 noiembrie 1938), Ungaria obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania. Dictatul de la Viena a fost încheiat la 30 august 1940, prin care România a
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
eveniment, familia Regală pune acum și piatra de fundament a Bisericii Ortodoxe Române din Mehala. Populația orașului se manifestă plenar pentru apărarea integrității statului național român, a valorilor și instituțiilor democratice. Au fost organizate impresionante adunări populare pentru condamnarea intențiilor revizioniste. În 16 decembrie 1934 s-a desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din România. Participă zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ solemn că "se leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României întregite". O semnificație
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
sursă de conflict, regiunea fiind locuită mai ales de ruteni, în rândurile căruia era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler, în cadrul acordului de la München a atins scopul de
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler, în cadrul acordului de la München a atins scopul de a ocupa - sub recunoaște internațională - Regiunea Sudeților (o regiune locuită preponderent de germani
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în Palestina. La Budapesta a contactat pe conducătorii mișcării sioniștilor revizioniști locali și cu ajutorul lor s-a încadrat într-unul din grupurile de tineri din organizația Betar care au emigrat în mod clandestin în Palestina în anul 1937. Între timp și familia sa s-a mutat în anul 1938 la București
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
mutat în anul 1938 la București, ulterior emigrând și ea în Palestina. În Palestina, el a adoptat numele ebraic de familie Giladi și s-a alăturat „Organizației militare naționale ”, cunoscută pe scurt ca Etzel sau Irgun, organizația subterană paramilitară sioniștilor revizioniști, de sub conducerea lui David Raziel. Giladi a ajuns la conducerea secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât,în pofida
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
Andrea Cassulo, nunțiul apostolic în România, asistat de către episcopul Augustin Pacha de Timișoara și de episcopul István Fiedler de Satu Mare-Oradea. În atenția Serviciului Secret de Informații din România au intrat și anumiți preoți maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste, șoviniste și naționaliste pe care unii dintre ei o desfășurau în Transilvania. Un caz aparte îl constituie cel al episcopului Márton Áron, figură centrală a Bisericii romano-catolice din România, din prima jumătate a secolului al XX-lea. În documentele SSI
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
îi îndoctrinează pe tinerii turkmeni și face apologia lui Niiazov. Cărțile școlare sunt aproape în întregime constituite din lucrările sau din discursurile lui Niiazov. Textul fundamental este "Ruhnama", o epopee națională scrisă de Niiazov. Această carte, un amestec de istorie revizionistă și de linii de conduită morală, are drept vocație de a fi „ghidul spiritual al națiunii”, precum și soclul artelor și al literaturii naționale turkmene. În martie 2006, Saparmurat Niiazov a declarat, de altfel: „Cel care va citi de trei ori
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
au fost asumate de toți filosofii din trecutul mai îndepărtat. Acest articol reprezintă o introducere de bază a logicii tradiționale. Cuprins : 1 Sistemul lui Aristotel 2 Baza 3 Termenul 4 Propoziția 5 Termenii singulari 6 Declinul logicii termenilor 7 Logica revizionistă 8 Referințe 9 Vezi și 10 Referințe externe Articol principal : Organon Scrierile lui Aristotel sunt colectate în șase texte care sunt, în mod colectiv, numite "Organon". În particular, din colecția acelor texte, două, respectiv "Prior Analytics " și " De interpretatione", reprezintă
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
Bucureștiul. Problema Cadrilaterului era diferită de cea a celorlalte provincii dobândite de România după cel de al doilea război mondial și nu fusese reglementată de tratatele de la Trianon, Saint-Germain-en- Laye sau Neuilly-sur-Seine astfel încât deschiderea acestor discuții nu reprezenta o acțiune revizionistă a tratatelor de pace din 1919. De altfel, chiar în 1913, atât regele Carol I cât și mulți politicieni nu fuseseră de acord cu extinderea teritorială cerută de Titu Maiorescu pe un teritoriu care nu era locuit de români, considerând
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
fie scutit explicit de lege de la amnistiere, pentru a putea obține o revizuire a sentinței care să-l declare ferm nevinovat; ceilalți însă au rămas nejudecați. În Franța, reacțiile au fost puternice, cu declarații de „stupoare și tristețe” în tabăra revizionistă. Totuși, și alte reacții au tins să arate că „verdictul împăciuitor” dat de judecători este înțeles și acceptat de populație. Republicanii doreau pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin numeroase
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
nemulțumirea în 1959 ca urmare a diaogului purtat de Hrușciov cu occidentul în cadrul vizitei lui Nixon la Moscova, în cadrul vizitei sale în SUA și în Franța și menținând relațiile cu India. În februarie 1960, China a atacat și condamnat tezele revizioniștilor contemporani care propovăduiau coexistența pașnică. Hrușciov, simțindu-se vizat, a intensificat dialogul cu occidentul, dar nedoriind să rupă relația cu Chină, a subminat conferință de la Paris din 1960 după ce a adus la cunoștință doborârea unui avion de spionaj american de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
ִיּוֹן נְתַנְיָהוּ - Bentzion Netanyahu, numele la naștere:Bentzion Mileikowsky, n.25 martie 1910 - d.30 aprilie 2012) a fost un istoric israelian, activist în mișcarea sionista revizionista, profesor de istorie la Universitatea Cornell în Statele Unite. Netanyahu a fost un timp secretarul personal al lui Vladimir Zeev Jabotinsky, părintele sionismului revizionist, și redactor al Enciclopediei Ebraice. O mare parte din viața a trăit în Statele Unite. S-a specializat
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
n.25 martie 1910 - d.30 aprilie 2012) a fost un istoric israelian, activist în mișcarea sionista revizionista, profesor de istorie la Universitatea Cornell în Statele Unite. Netanyahu a fost un timp secretarul personal al lui Vladimir Zeev Jabotinsky, părintele sionismului revizionist, și redactor al Enciclopediei Ebraice. O mare parte din viața a trăit în Statele Unite. S-a specializat cu deosebire în istoria evreilor din Spania. A fost, între altele, tatăl lui Binyamin Netanyahu, prim ministrul Israelului, și al lui Yonatan Netanyahu
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
și apoi făcut studii de istorie, mai ales istorie medievală, la Universitatea Ebraica. Deși tatăl său era rabin, Benzion a adoptat concepții laice. El folosea uneori pseudonimul „Nitay”. Tot în anii de studenție Netanyahu a devenit activ în mișcarea sionismului revizionist, care sub conducreea lui Jabotinski s-a desprins din sionismul mainstream pentru că era nemulțumită de compromisurile la care acesta era dispus sub presiunile britanice, si care susținea o ideologie de dreapta - mai naționalistă și conservatoare decât cea a sionismului social-democrat
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]