385 matches
-
că “ În lipsa unei sinteze substanțiale - fenomenul își așteaptă încă exegetul”. (88) Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluției române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii și ungurii în revoluți. Evidențiind faptul că istoriografia europeană cunoaște, în ultimele decenii, o nouă interpretare a Revoluției de la 1848, recurgându-se “la o nouă metodă menită să aducă clarificările necesare, și anume la studierea mentalității revoluționare, la punerea în valoare a sensibilității colective
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
a filmului: "„«O lumină la etajul zece» este un film ce respiră demnitatea cu care un om încearcă să ia drumul de la capăt, să-și redobândească gustul și culorile vieții, întunecate de anii detenției, încearcă să uite nedreptatea unui timp revolut, s-o uite ca să poată supraviețui.”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că Malvina Urșianu prin "O lumină la etajul zece" "„prelungește povestea Giocondei fără surâs până în anul 1965, când eroina, acuzată cândva pe nedrept (de „sabotaj
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
pus permanent în fața melomanului baremuri de natură comunicațională inaccesibile. Astfel s-a produs blocajul, irelevanța, schisma nedorită dintre compozitor și ascultător, nemanifestată vreodată atât de abrupt pe parcursul existenței artei sonore. Firesc, deși anormal, înclinațiile publicului actual se îndreaptă spre epocile „revolute” din istoria Euterpei, preferințele sale - în funcție de repere - ghidându-se spre creația neoclasică, clasică sau romantică. Formulele recente sunt încă greu accesibile. Înțelegând fundătura, unii artiști au încercat gesturi reparatorii, care să inducă o apropiere de rigorile și capacitățile de „tolerare
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
păduri care stăpâneau odată / Și pe care sufletele noastre de atunci / Le puteau cuprinde și asculta?” Atracția spre elementar, spre organic generează nu doar viziuni, ci și foarte intense, uneori deosebit de fine sentimente. Poetul imaginează regresiuni în paradisuri din ere revolute, își autocontemplă chipul „pădureț și grav” în lacuri „cu fund mâlos și puhav”, se lasă „ademenit” - în închipuire - de „vreo femelă cu sâni făloși și brațe pline”, în „culcușuri virginale”. Adorația față de vegetal merge până acolo, încât poetul dorește ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
un proces la Curtea Europeană de Justiție pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre, că nu ne place o Ucraină care încearcă să-și asume, dincolo de rolul regional, la care este îndrituită să spere, și tactici politice care țin de vremuri revolute, când aparținea unui conglomerat numit URSS. Vrem să credem că Ucraina înțelege ce înseamnă să aibă minorități și cum să se raporteze la minoritățile naționale de pe teritoriul ei. O altă chestiune: Republica Moldova. Ce te faci cu o bucată de țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
clișee, și acest lucru este absolut firesc. De altfel, modul în care se face politică externă astăzi, cu profil, cu pregnanță, cu idei care să vină la momentul oportun, și nu static, în nici un fel lipit de obiectivele unei epoci revolute sau de ceea ce a însemnat pseudosuccesele politicii externe în vremea lui Ceaușescu, reprezintă absolut o normalitate firească. Dana Războiu: Câți ambasadori ați schimbat? Mihai-Răzvan Ungureanu: Destul de mulți. Corpul diplomatic, în genere - nu m-aș referi doar la ambasadori -, se întinerește
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Au urmat înlocuirea valorilor familiei și ale unor descendenți sănătoși, cu aberantele înclinații spre desfrâu, familiile "gay" stimulate de producțiile porno, de televiziuni cu mii de animatoare, majorete, efebi grotesc machiați și alte întruchipări de personaje rău famate din epocile revolute. Așa s-a extins în Est o criză pe care Vestul ar fi putut-o calma, dacă nu ar avea-o în codurile care îl întemeiază. După vinderea hazardată ori părăsirea sutelor de vase comerciale și de pescuit oceanic, după
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
generații, dar și credibilitatea externă, relațiile internaționale ale României. Așa că se cer alt fel de schimbări față de cele făcute până acum. Dar dacă amintitele configurații îndreaptă țara și oamenii ei spre un destin cu suferințe sporite față de cel al trecutului revolut, unde ar trebui să mai căutăm sensul năzuit? Iarăși despre sens Clarificarea sensurilor schimbărilor amețitoare derulate din anul 1989 și până astăzi, a modalităților de trecere la o societate cu oameni echilibrați spiritual și mai pașnici, impune analiza calmă a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am fi intrat într-o epocă a postmodernității, ne aflăm de fapt în plină modernitate și anume în acel stadiu de tranziție în care modernitatea se ia pe sine ca referință și încetează a se mai referi la un trecut revolut. Problema centrală a acestei modernități târzii, recente sau contemporane (numită „a doua modernitate” de către unii) ar fi una a reflexivității, întrucât constă, așa cum afirmă Ulrich Beck, în „modernizarea modernității”. Într-un astfel de context, admit că și tranziția postcomunistă poate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ea le inventase, urmează a fi modernizată, adică reraționalizată și demistificată; oricum, reconstruită. Iar acest lucru se face în absența raportării la unele tradiții care mai înainte îi erau exterioare, întrucât erau considerate ca venind din alte lumi pe cât de revolute, pe atât de opuse, cum îi apăreau cele feudale sau de o altă sorginte. Ceea ce contează în modernitatea reflexivă este prezența propriilor produse ce trebuie supuse unei analize pe cât de critice, pe atât de constructive. Consecința acestei opțiuni este că
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
evidente, că știința a generat și mitul atotputerniciei sale și numeroase amenințări și riscuri ce le întrec adesea pe cele naturale? Dacă-i așa, atunci nu are rost astăzi, în modernitatea noastră recentă și târzie, să ne întoarcem la tradiții revolute pentru a le opune știința și nici să credem cu obstinație și fără nici o distincție în forța transformatoare și creativă a științei. Mult mai productiv mi se pare să ne referim la produsele științei însăși, pentru a produce ceea ce Max
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
implicit sau explicit, aproape toți românii (excepție făcând poate doar cei care se raliază la tipul de analiză promovat!) sunt fie atât de tradiționaliști de parcă ar fi condamnați la a rămâne fără speranțe într-o istorie înghețată într-un trecut revolut, fie supuși unor forțe cauzale ce nu pot fi nici controlate și nici înlăturate, ci doar suportate, întrucât ele determină oricum deveniri și configurări sociale și economice „naturale”. Rezultatul final al acestui gen de demersuri este același: un discurs fără
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
gofrări și prezența unor denivelări pe partea superioară a sa. În secțiune transversală profilul limbului poate fi: plan (Aramon noir), pliat în formă de V (Rupestris du Lot), involut, cu marginile răsfrânte în sus către fața superioară a limbului (Furmint), revolut, cu marginile răsfrânte în jos către fața inferioară a limbului (Alicante Bouschet) și răsucit (Sauvignon). Ondularea limbului se poate determina prin secționare și se poate manifesta în treimea inferioară a limbului , lângă pețiol (Riparia gloire), poate fi generală sau poate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
și anticonservatoare, alteori temperată. Spre 1880 declinul este evident; R., depășit ca ideologie, păstrând un aspect și o organizare învechite, agonizează. Încercările făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea de a-l revitaliza nu dau rezultate, gazeta aparținând unei epoci revolute. În perioada de avânt național care a premers Unirii, C.A. Rosetti a încercat să impună aici și o direcție culturală. Scrie articole de critică literară și dramatică, își republică studiul despre Doine și lăcrimioare de Vasile Alecsandri, încearcă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
hegemonia și de expansiunea unei civilizații, e limpede că o definești în termeni de imperiu. Orice civilizație e imperială dacă își impune tiparul asupra altora. Prin umare, imperiul (civilizația) nu este folosit aici în sens peiorativ, ca desemnînd un stadiu revolut de organizare politică, în timpul căruia ticăloșia unor popoare a căpătat tendințe nefirești de expansiune supranațioanlă, în vreme ce țările mici și ospitaliere au fost înghițite ca niște victime inocente, ci imperiul este considerat o formă firească de organizare politică la care însă
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
mutant al compozitorului în contemporaneitate. Din acest punct de vedere, sistemul bazat pe cele 12 sunete apare a fi o biată aberație întreținută de insistența noastră în a zăbovi în jurul modelului compozitor/ hârtie/muzician, mult timp după ce acesta a devenit revolut.”
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea asumării postmodernității de către societatea românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc să le sistematizez și să le enunț doar: 1. Raportul dintre postmodernism (aflat în ofensivă creatoare, multiplicând deschiderile
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
-i fac să trăiască. {EminescuOpXI 255} Elementele din cari se compun legiunile demagogiei sânt varii și stranii: industriași artiști fără talent, meseriași fără meserie, postulanți fără posturi, militari fără corpuri și oameni cari și-au risipit averile și caută în revoluții mijloace nouă de risipă, populația flotantă, c-un cuvânt gunoiul societății. "Criminali dezonorați prin crimele lor, cum zice Lamartine, cari se ascund de lume, căutând în adunările anonime ocazii pentru crime nouă; femei fără pudoare, oameni cari populează casele de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din București. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” și în „Astra”, colaborând apoi mai ales la „România literară”. Volumul de debut, Desueta noblețe, apărut în 1975, celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
moins fractalement. (Patrick Saint-Jean) Se întâmplă în cultura/literatura română lucruri importante cărora nu (prea) li se acordă suficientă atenție într-o lume mică și mozaicată, în care ne pare că diseminează mediocritatea agresivă, publicitatea deșănțată, falangele în jurul unor idei revolute, indiferența (dacă nu furia...) în fața erudiției și analizelor profunde și aplicate. Prea arareori comentatorii ori recenzenții se apleacă asupra unor cărți "complicate", ce-și propun să impună concepte noi, să schimbe paradigme, viziuni asupra lumii (și) artelor. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971, 16; Al. Piru, Spețe revolute, RL, 1971, 37; Ion Vartic, Baladescul antieroic, ECH, 1974, 4; Cornel Regman, Reflexivitate, LCF, 1974, 38; Balotă, Universul, 125-129; Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, RL, 1976, 31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cu timpurile sau trecuse pe lângă ele ușor indiferentă, era una din posibilitățile de nesluțire, de a-ți menține identitatea. Frunzărea revistele pentru așezarea unui melancolic echilibru; erau acolo fotografii înfățișând obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni în fracuri, doamne în strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum în vârstă de 17 ani, le răsfoia în vacanțe, cu lacomă curiozitate, îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
feream să n-o rup. Când ajunse în dreptul fotoliului eu întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă în schimb cu o anume adâncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vremurile bune de altădată" când fiecare individ, chiar de la naștere, își cunoștea în mod clar și precis rolul și locul său într-o societate. Conform acestei critici ,,mulțimea a devenit a-tot-puternică, iar materialismul ei mediocru a înlocuit criteriile din epocile revolute. Banul a devenit rege. Oameni fără valoare se bucură se bucură de bogății și opulență, în timp ce merituoșii și valoroșii rămân fără nimic"17. Capitalismul, este adevărat, pare a fi bulversat liniștea umană. Doar în aparență, deoarece nu capitalismul a inventat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]