1,375 matches
-
Zuta urcă, se turti sub bancă și se chirci ca un animal. E caraghios? Mașina întorcea la un colț.. Un automobil greoi o lovi și-o răsturnă. Gloanțele zburau ca fulgii de zăpadă într-o furtună din Alaska. Ofițerul scoase revolverul. Trase fără încetare. Adversarii băgară mașina lor în viteză. Dispărură. Ofițerul luă o altă mașină și-ncepu o goană fără rezultat. Când se-ntoarse, Zuta dispăruse. Pe trotuarul împroșcat de cioburi de sticlă și gloanțe, zăcea un trecător grav rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsa purtată de fabulos. Trăirea în lumea ideilor Ăintenția exagerată și puternic subliniată de autoare în lucrările cu caracter confesiv) deschide planul narativ ficțional. Eroina devine naratoarea omniscientă și omniprezentă a personajelor identificate aleatoriu pe stradă băiatul, posesorul/posesoarea unui revolver, mâna crescândă a acestuia, femeile din automobile, bătrânul cu ochelari, chiar ea). Oamenii străzii devin protagoniștii unor evenimente care sunt regizate de Manuela, este Creatorul unui destin la îndemâna imaginației sale. Aceste relatări, slabe în consistența lor, au rolul de a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
imaginației sale. Aceste relatări, slabe în consistența lor, au rolul de a contura nevoia de a trăi a eroinei. Are nevoie de o excitabilitate emoțională pentru a-și proba simțurile. Viziunea regizorală este nemaipomenită, în descrierea posibilei crime pasionale, cu revolverul Ăce apare în operă asemeni unui personaj) despre care ea crede că a fost cumpărat doar cu acest scop, planurile scenice sunt reflectate crescendo: “... Pe unde va trece? Cui va sugera un gând criminal cu fascinarea sclipitoare a oțelului?...În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și dădu de patul rece al unui revolver. Nu se miră: ne-am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în buzunarul său. Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse de unde scoase un mic sul de hârtii prinse cu un elastic. Cum era prea întuneric ca să le vadă, dechise cu grijă ușa și ieși pe culoar. Lăsă ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tot pasul. Îl și vedea mergând pe căile ocolite ale vieții, încercând să evite primejdiile. Charlot întâlnise mulți ca el prin tribunale. Cum ajunseseră documentele acestui om în posesia lui Carosse? Charlot își aminti de compartimentul rămas gol în butoiul revolverului. În ziua de azi documentele valorează mai mult decât banii. Actorul fusese dispus să joace rolul lui Chavel doar pentru a obține adăpost pentru o noapte, dar oare chiar sperase că va reuși să scape basma curată cu această falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dăduse o armă pentru a ucide, iar cel curajos constatase că n-are tăria de a riposta sub ploaia de gloanțe. Charlot se întoarse în cameră și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota potrivită momentului: acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot, deveni atent și-și ascuți mintea. Amintindu-și de revolverul din buzunarul actorului, Charlot se opri la o oarecare distanță și-l privi stăruitor. Credeam că ai plecat, zise el. — M-am hotărât să rămân. —Aici? În fond, e casa mea, răspunse Carosse blând. —A lui Carosse, colaboraționistul. Nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o să poți rămâne aici, decât dacă accepți să mai fii scuipat în obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se folosească de orice minciună pentru a obține efectul emoțional dorit. Trebuia să înalțe între ei un zid indestructibil. — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu adevărat ucigaș? —E război, Mademoiselle, răspunse el cu o sinceritate absurdă. Apoi se depărtă de ea făcând câțiva pași de-a lungul balustradei și, scoțând pistolul din buzunar, îi amenință pe amândoi plimbând arma de la unul la altul: țeava revolverului îi unea acum. Stinge lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora care-i amintea de culoarul cu zgură, de zidul gol și de moartea celuilalt. Își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu cal și harnașament la Regimentul 2 artilerie călăreață, bateria a 3-a, din Botoșani, și a căzut prizonier când rușii au rupt frontul la Iași. Cu mult noroc, a scăpat de soluția finală a rușilor, un glonț tras cu revolverul în ceafă, sau de epidemiile de ciumă și holeră. Pentru fetele rusoaice, neconsolate de tinerii autohtoni căzuți pe front, Vladimir era un „harașo celavec”, înalt de 1,80 m, constituție robustă și păr măsliniu. O siberiancă focoasă, care l-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Light my fire” 1967, „People are strange” 1967. „THE BEATLES”, 1960, Anglia; membri: John Lennon, Paul Mc Cartney, George Harrison, Ringo Starr; laureați cu Premiul „Grammy” pentru albumul anului; albume: „Please, please me 1963, „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts” 1967, „Revolver” 1966, „Abbey road” 1969, „Let it be” 1970; melodii: „In my life” 1965, „Here comes the sun” 1969, „Let it be” 1970, „Hey Jude”, „Yesterday”. „URIAH HEEP”, 1969, Londra; membri: Ken Hensley, Mick Box, Lee Kerslake, Bernie Shaw, Phil Lanzon
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era destul de greu să realizeze pericolul spre care se îndrepta cu fiecare silabă pe care o scria, pentru că, pe măsură ce textul curgea pe foaia de hârtie, el era furat de intrigă și îi era de-a dreptul imposibil să vadă țeava revolverului îndreptată spre ceafă. În acel moment, celălalt trase două gloanțe în dreptul fotoliului din fața biroului improvizat. Apoi dispăru în noapte cu geamantanul într-o mână și cu pardesiul în cealaltă. Trăia o plăcere nouă, perversă și murdară, plăcerea de a se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi Roja, nu vă mai faceți sînge rău, dom’ Șef, îl încurajează Tîrnăcop, n-ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i acordăm cea mai mare atenție, scena se petrece în fața hotelului Negoiu, ofițerul ăla cu grade de miliție își scoate Coltul de la piept, țintește un manifestant și trage. Toată lumea se întreabă de unde dracu’ o fi avut ăsta în dotare un revolver adevărat, dar asta-i mai puțin important decît faptul că tonul fusese dat, ce mai calea-valea, așa se întîmplă cînd ordinele se bat cap în cap, unul sau altul trebuie să-și ia asupra sa responsabilitatea de-a face primul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era Încheiată mai mult decât ultima dată când ne-am Întâlnit - de parcă cineva i-ar fi vârât o țeavă de revolver Între coaste. — Vreau să zic, dacă Dora a murit, ar trebui informată și poliția. — Au fost deja informați. I-am spus că un inspector de la Moravuri mă vizitase mai devreme În dimineața aceea. — Și n-a spus nimic altceva? Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de jos se auzi zgomotul unei uși care se Închide și zumzetul ascuțit al liftului. Josef făcu un pas spre draperie și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]