161 matches
-
umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și sintetizatoare. Sporind expresivitatea portretului, ca în studiile marilor maeștri, ele capătă valoare de simbol al muncii, al caznei, al jertfei. Cu alte cuvinte, al jalei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
mi se adresează Brîndușa cînd ajung la un pas de ea, accentuînd din nou pe cuvîntul "fizician", de data asta ți se înfundă... Mai fac un pas, ajung chiar în fața Brîndușei, îmi sprijin palma stîngă pe balustrada de care stă rezemată ea, o privesc în ochi și o întreb: Ce să mi se înfunde, doamnă, și cu ce... anume?! Tamara, care a urcat deja cîteva trepte și stă întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cufundă în puful acela moale cu un zâmbet satisfăcut. Nu mai auzi după un timp respirația grea, rară și profundă, ca oftatul unor foale, a celui care-l căra în spate, nu văzu cantonul mic de cărămidă roșie ce părea rezemat direct de trunchiurile zgrunțuroase ale stejarilor și de abia când cel pe care în mintea lui îl poreclise omul zăpezilor îl lăsă jos încercând să-l pună pe picioare, își reveni puțin și el. Glasul omului zăpezilor bubui parcă într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
plictisită de bicicletă, Luana reveni la vechile obiceiuri în forță, dorită și plină de idei. Întoarcerea furiei cârlionțate îi umplu de vervă pe "sfinții" de acasă. Curtea se animă, partidele de fotbal se întoarseră pe strada lor iar Ema, stând rezemată de poartă, într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să șadă lângă vatră și să privească În gol, sub ibricul de ceai agățat deasupra, chiar și vara, când nu ardea focul. „Toate astea... M-aș simți mai bine dacă ar arde,“ reflectă ea. Lângă un perete al magaziei, stătea rezemată o suliță cu coadă neagră de stejar, deasupra căreia era atârnat un coif de pedestraș și ceva ce părea a fi o parte dintr-o veche armură. Pe vremea când soțul ei mergea la luptă, acel echipament fusese cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
smulși, oamenii se ridicară și ieșiră, unul câte unul. În cele din urmă, numai Nobunaga mai rămase În marea sală de audiențe. Iar la sfârșit, părea chiar lipsit de griji. Când se Întoarse, văzu În spatele lui doi paji care adormiseră, rezemați unul de altul. Unul dintre ei, Tohachiro, abia Împlinise treisprezece ani. Era fratele mai mic al lui Maeda Inuchiyo. Nobunaga Îl strigă: — Tohachiro! — Stăpâne? se Îndreptă de spate Tohachiro, ștergându-și cu mâna saliva de la gură. — Ai somn bun. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bucățile de lemn aprinse se Învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp În flăcări. Dar În micile cămăruțe și alcovuri era Întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se Îndreptă Încet. Cu o lance plină de sânge În mână, privi la stânga, apoi la dreapta. Auzind pași, Își pregăti lancea. Concentrându-se cu toată ființa asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
perineale se face din poziții ce împreună cu gravitația facilitează coborârea fătului: pe genunchi, cu sprijin pe palme; pe genunchi cu antebrațele sprijinite pe un scaun; așezat cu trunchiul înclinat înainte și brațele sprijinite pe un suport; poziția genupectorală: sedestatism, spatele rezemat, coapsele în abducție, genunchii flectați, tălpile pe sol. La controlul distensiei perineale contribuie și diafragmul, de aceea este indicat următorul exercițiu: inspirație cu bombarea abdomenului urmată de contracția mușchilor abdominali, realizând o împingere de sus în jos însoțită de o
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
Poziția inițială: quadrupedică, cu antebrațele spijinite de un scaun, cu genunchii depărtați, gravida efectuează translarea bazinului spre călcâie concomitent cu relaxarea mușchilor diafragmei pelvine (obține senzația de distensie pelviperineală, de detensionare a organelor pelvine); 2. Poziția inițială: așezat, cu spatele rezemat și picioarele în flexie și abducție, gravida efectuează exerciții de respirație: a) respirație superficială și gâfâită, pe gură. Acest tip de respirație va fi folosit în timpul contracțiilor; b) exerciții de blocarea a respirației, în timpul inspirului și în timpul expirului; 6. Exerciții
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
Dormeo; dragoste; eseu; eternă; fin; frumoasă; fulg; ghimpoasă; gînd; de gîscă; gonflabilă; groasă; inimă; intimitate; îmbrăcăminte; împărat; înalt; înaltă; lene; lenjerie; mama; mare; mușcă; nani; obiect pentru relaxare; obiect; oboseală; odihna; pace; pernă; post; puf confortabil; de puf; pumn; regret; rezemat; salivă; scaun; scumpă; somn dulce; mi-e somn; sortit; stare; suport; truc; ușurare; viață dulce; vise; vomă; zestre; zid(1); 523/96/28/68/0 perseverent: ambițios (56); insistent (43); atent (23); conștiincios (25); ambiție (19); harnic (19); om (16
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de aparatul instituțional și de fastul ritualic, cît și pur și simplu pentru umilința necesară regăsirii de sine, a purității ce se desprinde de lume? "Cu ce se poate măsura/ credința băiatului ce și-a abandonat/ cîrjele în zăpadă și, rezemat/ de stînca înghețată,/ adoră un Christ încoronat cu nea și/ atîrnînd pe un crucifix răsărit/ în miezul unui pîlc de brazi/ ce închipuie, totuși,/ o biserică mai reală și mai la îndemînă/ decît catedrala semeață ce se profilează în valea
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
poate că într-o bună zi se vor găsi față în față, la Pasajul Generalilor. Pasajul este vopsit alb și nu mai are afișe nici pe stânga, nici pe dreapta. El va fi stând în umbra Pasajului sau mai degrabă rezemat, poate sprijininduse în baston. Ea, ezitantă, se va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
o dată șuvița mătăsoasă în spatele urechii și ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
o salutau cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
de nimic. ( Deși, poate, totuși.) Dar tot atunci m-a fulgerat și un gând de îndoială și teamă: „Pentru cine să scriu poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi, când singurătatea aceea s-a umplut de întuneric, niște urlete sinistre au prins a bântui prin
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
vieux chênes Au coucher du soleil tristement je m’assieds; Je promène au hasard mes regards sur la plane Dont le tableau changeant se déroule à mes pieds. “ „Adeseaori pe munte, cînd soarele apune, Eu, obosit de gînduri, la umbră rezemat, În jos preste cîmpie vederea-mi se răpune Privind cum se destinde cu-ncetul și treptat. Astfel arăta prima strofă din primul volum publicat de Heliade, la 1830: este traducerea poemului L’isolement de Lamartine. Sensul termenilor francezi ai celebrului
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
arunce în aer, la începutul secolului, ce avea să fie dominat de figura lui Cromwell, consta în ceva mai mult decât o greșeală de tipar a trezoreriei engleze... A doua zi abia aveam să observ păpușile mari de cârpă, sperietorile rezemate se ziduri, de garduri cu ștreanguri legate de gât, ori în poziții de oameni beți moțăind, expuse ca niște prunci maturi îmbrăcați în haine negre... E marea întrecere, marele joc al copiilor care, orice s-ar zice, iubesc distrugerea... Cine
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
în poemele tale. M.P.: Da, dar acum au venit foarte mulți îngeri. D.P.: Au venit, cumva, ca mijlocitori între tine și Dumnezeu? M.P.: Nu, de data asta n-au venit decât îngerii. Au venit tot felul de îngeri, care stăteau rezemați. Unii băteau în geam, iar alții stăteau rezemați de-o poartă. D.P.: Erau buni, cumsecade, sau era îngerul ăla, al morții, pe care-l tot invoci tu? M.P.: Era ăla. Era ăla, multiplicat. D.P.: Deocamdată este pașnic, este binevoitor, este
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
de câțiva ani..." Toată odaia - care comunica cu atelierul - era tapetată cu tablouri. îndărătul patului, pe perete, era prinsă pânza cea mare, intitulată Testamentul meu plastic (o pictase în februarie, după operație). Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori vii, cu galbenuri, negruri și albastruri intense. M-am apropiat să le privesc mai bine. "Bagă de seamă - mi-a atras Țuculescu atenția - sunt proaspete și
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
din mașină în vînat; să oprești, să te dai jos, pe pămînt, și să-i lași și vînatului o șansă. Am auzit că, înainte de a înceta din viață, la Tulcea, în spital, Titus îi ceruse infirmierei o perniță, să stea rezemat mai bine. Că, pe urmă, exclamase: "Mi-a făcut-o, iepurașul", asemeni unui romancier care termină cu satisfacție un capitol anunțînd sfîrșitul cu glas tare. Și își dăduse duhul. * New-York, 20 decembrie 1978. Plimbarea cu metroul new-yorkez murdar și contestatar
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
aș râde acum, dar, când vorbesc de-asta, mi-s ochii uscați. Și-apoi, vorbesc, pot să-ți vorbesc. Taică-tu, în chestia cu femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a șoptit unchiul, rezemat strâmb de tăblia patului și cu privirea pierdută-n amintirea a tot ce Miquel nu trebuia niciodată să știe despre viața personală a tatălui său. Și unchiul preciza că la șaișpe-șaptișpe ani își făcuse deja debutul la Manyana. Eu, în
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
am urcat pe jos sus pe deal la movila lui burcel la mănăstire în sfârșit am ajuns era vânt și ceață la un moment dat a început să ningă privește! mi-a zis vasiliu în fața noastră stă Necunoscutul! avea dreptate rezemat de bustul lui ștefan cel mare și sfânt stătea Necunoscutul era chiar în fața noastră semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
Liviu Georgescu Pe jumătate Îngenuncheat în spărtura frescei pe jumătate afară, brațul stătea rezemat în suliți, gâtul pe secure. Pieptul alinta venirea săgeții și aerul murmura rugăciunea. Rugul se ruga de stele să primească trupul înfășurat în flăcări. Frica se-ascunsese în meiul mucegăit. Sufletul trecea râul cântând. vremea când am rămas singuri La
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
care era al tău și te puteai bucura de prima floare care a înflorit chiar de sub plapuma de nea. Florăresele erau bucuroase pentru că bănuții se înmulțeau în buzunarele lor, iar ghioceii ajungeau la cei dragi. Doar fetița cea frumoasă ședea rezemată și privea cu mirare cum florile dragi dispar. Când mai rămăseseră trei buchețele, un băiat care a observat-o pe fetiță i-a oferit un bănuț spunându- i: - Uite, ca să-ți cumperi și tu un buchețel. Fetița a întins mâna
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]