122 matches
-
literatură e un cadou al istoriei și asupra ei legea estetică presează doar în subsidiar", literatura ca atare ce-ar fi "un gen imperialist și nesățios" sfîrșește prin a o asimila. Vorba lui Al.Cistelecan, dar și a lui Caragiale: "rezon". Citată de criticul nostru, Ana Blandiana stabilește două direcții ale acestor memoriale autohtone, una spiritualistă, care-și găsește reazimul principal în căutarea lui Dumnezeu, în iluminarea izbăvitoare, al cărei prototip e N.Steinhardt, și alta a suferinței ca atrocitate închisă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
tristețea prea lungă se vindecă greu. Intră și rămâne în ochi ca la oameni. - Și-n glas, domnule... Știi că în ultima vreme, câteodată, începe să latre așa... a jale. Nu mult. Dar destul, ca să-mi bată inima, nu? parol! - Rezon! am făcut, sperând că-ntr-o zi tristețea să i se ducă din ochi...
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
neîntrerupt.” Poate el! Sensul jurnalului de față este de a consemna într-adevăr totul: tot ce, mai viu, mai mediocru, pot gândi. Gombrowicz: „Și ce este un jurnal dacă nu exact asta: să scrii despre lucruri personale pentru propriul folos?” Rezon! Și care este folosul adus mie de acest jurnal? Este unul - cu o vorbă de pe vremea frumoasei mele cariere de semiotician - de două ori autoreferențial. O dată, s-a și spus: e scris de mine, în folosul meu. Nu prea văd
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
diferența dintre o chiuvetă și o oală de W.C.?ť ŤHabar n-am, ia zi!ť ŤPăi, atunci îmi imaginez ce-i la tine acasă...ť ŤHa! Ha! Ha! Ai luat-o, cumetre!ť ŤPoante de căcat!ť" (pp. 175-176). Rezon. Numai că se poate și mai rău. Dacă intervențiile personajelor, lăsând de dorit sub mai multe aspecte (particularizare moral-psihologică, reliefarea unui cod comportamental, un eventual umor, cât de firav) se desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
aprobarea pentru un magazin cu asemenea "produse" în plin centrul capitalei, într-un Tîrg de Crăciun ? Zău că orice amendă ar fi prea pudică pentru el. Revistele de sărbători Cu scepticismul lui bine temperat, Andrei Cornea a scris, la rubrica Rezon pe care o ține săptămînal în revista 22, nr. 773, 28 dec.-3 ian., un articol plin de umor intitulat Sărbători fericite! Pe ideea că "Un homme prévenu en vaut deux", autorul ne previne: Unii suferă că petrec sărbătorile cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve: Cuțu-cuțu nach Grivei, Pașopt na turbincă!, network de hai-huiști, laptopiseț, poatever, Jemandea, apropo de by the way. Un mecanism esențial de dezvoltare a discursului e intertextualitatea: Caragiale, desigur, e omniprezent (bobor, nacafa, rezon, moft, vițăvercea, C’eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare la inimă, Johnny, mamă? - Whatever!”. I se adaugă clișee literare mai cunoscute, eminesciene la origine, dar intrate în uzul comun („ne-am dat mai hacana râulramul”), precum și
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Constantin Țoiu Cine a avut curajul să facă lista de intelectuali de care ar depinde soarta țării, - Constituția și celelalte, - își aprinse paie-n cap... Cum, domnule, ăia da, și noi nu?!... Rezon. Ce-nseamnă să fii intelectual?... Păi...să fii dăștept... Și dacă nu ești...? ... Cine nu, - ăia e proști!... Colosală definiție. Da' n-am văzut eu și scriitori p-acolo, - uite, să-l fi pus pe Cărtărescu, întrucât mâine-poimâine, ia Nobelul
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
țara mea." 22. Și Faraon i-a zis: "Ce-ți lipsește la mine de dorești să te duci în țara ta?" Ei a răspuns: "Nimic, dar lasă-mă să plec." 23. Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaș lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpînul său Hadadezer, împăratul din Țoba. 24. El strînsese niște oameni la el și se făcuse capul cetei, cînd a măcelărit David oștile stăpînului său. S-au dus la Damasc, și s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
pe cea numită "Eufrosina, ma mie" sau, mai des, doar "Frosico, puico" gângurind alintată -vehement totuși - către posesorul piciorului în pantalon vișiniu: "Dimpotrivă, dimpotrivă, domnule căpitan, eu sunt mândră că sunt româncă și crez din tot sufletul că Petrică are rezon. Ah! Atâtea sclifoseli auzi la damele din ziua de azi, cu pansioanele și pianul și franțozeasca lor de Dâmbovița... Io n-am mai fost la pansion, și tata a fost arendaș, săracu', în Ialomița, și mama, săraca, a fost fată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unde poate dumneaei pentru ca să... LEONIDA: Care dumneaei? EFIMIȚA: Revoluția. LEONIDA: Taci tu! Lasă-mă să-ntreb eu! EFIMIȚA: Mă rog... LEONIDA (condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț. Dă-mi o revoluție! Nu-mi tebuie mai mult ca să fac o republică! EFIMIȚA (uimită): Peste poate! LEONIDA (revoltat): Cum cocoana?? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe ce bază nu vrei să vii mîine la izirciț, domnule? LEONIDA: "Sînt bolnav domnule sergent!" RICĂ: Nu cunosc la așa un rezon fără motiv. LEONIDA: "Aduc martori, domnule sergent că am zăcut o lună de zile. Întreabă și pe popa Zăbavă! Alalatăieri m-a grijit!" RICĂ: N-am eu de-a face cu popa Zăbavă, nu-l am pe listă! LEONIDA: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fie asta frate? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA:Ți-a plăcut venerabilul? EFIMIȚA: Ei, nu asta frate! LEONIDA: Dar ce? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA: Aha! Ai văzut rapița? EFIMIȚA: Ce să fie asta frate? LEONIDA: Rezon! E orologiul de la stabiliment bătînd 11 și douăzeci. EFIMIȚA: Oră fatală pentru mine. LEONIDA: Idem. EFIMIȚA: Pardon, dezbracă-te și culcă-te. (se duce spre pat) Nu vii? LEONIDA: Să mai beau un magnet. (scoate o sticluță și bea) EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi poruncești, firește! (cade în genunchi în fața ei) Nu-mi ești stăpînă? (tace) EFIMIȚA: Întreabă-mă! RICĂ: Să te întreb? EFIMIȚA: Rezon, Bibicule! RICĂ: Nu-mi ești stăpînă? EFIMIȚA (topită de tandrețe): Așa! Zi-i înainte că n-ai zis destule! RICĂ: Să fie cu putință? EFIMIȚA: De ce mă ataci la la sacrul meu amor? RICĂ: Angel radios! EFIMIȚA: Monșerul meu! RICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EFIMIȚA: Parol?! RICĂ (se uită la ceas): Sapristi! E tîrziu! Te las! Mai am numai o jumătate de ceas. EFIMIȚA: Ei aș! RICĂ: Parol. (începe să se îmbrace iute) Bonsoar! LEONIDA (de sus prin somnul prefăcut): Alevoar! RICĂ: Pardon? EFIMIȚA: Rezon! Alevoar! RICĂ (arătînd spre Leonida): Bonsoar venerabile! EFIMIȚA (prin somn): Să-mi scrii! RICĂ (pupînd-o de rămas bun pe Efimița): Mersi, neica. Mi-a trecut! (iese uitînd legătura de gît) 18. Efimița vede legătura o ia, o privește, urcă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trebuie să tacă. EFIMIȚA: Sigur frate! RICĂ (scurt): Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? LEONIDA (blînd de tot): Stimabile... te-aș ruga... Cîți oameni a avuuuuut Galibardiiiiii?? RICĂ (strigă scurt ca la armată): Sumedenie! EFIMIȚA (alintată, lui Leonida): Rezon? LEONIDA (marțial): Rezon! Sumedenie! Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! RICĂ (scurt): Curat constituțional! EFIMIȚA (rugătoare și dramatică precum Ranievskaia, lui Leonida și Rică): Muuuzica... Muuuuuzica...! Muzica începe să cînte nu prea tare, în ritm lent, melodios, "largo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EFIMIȚA: Sigur frate! RICĂ (scurt): Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? LEONIDA (blînd de tot): Stimabile... te-aș ruga... Cîți oameni a avuuuuut Galibardiiiiii?? RICĂ (strigă scurt ca la armată): Sumedenie! EFIMIȚA (alintată, lui Leonida): Rezon? LEONIDA (marțial): Rezon! Sumedenie! Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! RICĂ (scurt): Curat constituțional! EFIMIȚA (rugătoare și dramatică precum Ranievskaia, lui Leonida și Rică): Muuuzica... Muuuuuzica...! Muzica începe să cînte nu prea tare, în ritm lent, melodios, "largo" un vals lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
acum latentă, ce aureolează relația dramatică. În fond, erudiții chiar așa procedează: explică un personaj prin altul, explică un act prin altul, este satisfacția oricui să perceapă faptul de cultură ca și cum s-ar situa într-o imensă cutie de rezonanță. Rezon. E drept că rețeta n-a inventat-o la noi Horia Gârbea, ci Paul Georgescu în romanul Solstițiu tulburat, în care populează același spațiu Otilia lui Călinescu, Tănase Scatiul... Dar se poate ca el s-o consacre. Dincolo de ironia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție și o analiză desăvârșită a toată cunoștința apriorică omenească. Drept că critica noastră trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din punctul de vedere general al unui sistem, atunci aceasta pe care o expozăm ar trebui să conție: întîi, o învățătură elementară, al doilea o metodologie a rațiunei pure. Ambele aceste părți principale ar mai avea subdiviziunea sa, a căror rezoane nu se pot expune încă. Atâta numai ni pare trebuincios ca introducere sau promemoria, că sânt doi trunchi a cunoștinței, care se poate să fi răsărind dintr-o rădăcină comună, deși nouă necunoscută {EminescuOpXIV 375} {EminescuOpXIV 376} și cari sînt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sintetică a percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i numai în noi nu poate determina calificația unui obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un asemenea lucru, numai și numai pentru ca să-i revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezidă în noi, a căror împreunare și unitate (în reprezentația unui obiect) nu se poate găsi decât în noi, cari preced prin urmare orice experiență și o fac pe aceasta abia cu putință în privirea formei ei. Și din acest rezon, unicul posibil, au fost făcută deducerea noastră a categoriilor. CARTEA A DOUA A ANALITICEI TRANSCENDENTALE ANALITICA PRINCIPIELOR (AXIOMELOR FUNDAMENTALE) Logica generală-i clădită pe un plan care coincide pe deplin cu împărțirea facultăților de mai sus ale cunoștinței. Aceste facultăți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]