328 matches
-
pedeapsă pe care o pot da cuiva... De fiecare dată cînd faci ceva care nu-mi place, am să-ți trag douăzeci de bice, iar dacă ofensa e mai gravă, o să-ți tai un deget sau o mînă - zîmbi, iar rictusul gurii lui, cu dinții mîncați de carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a ieși din marasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asculte o asemenea afirmație din partea unei ființe care se află abia la începutul vieții, insă trebuiau să se pună în locul ei ca să perceapă adevărată semnificație a cuvintelor pe care le rostea, având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu-și slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care Luana i le oferise cu mult timp în urmă. Mătușa Vanda, grijulie față de suferința nepoatei abandonate într-un astfel de moment, filozofa, cu un rictus în colțul gurii. Vezi, Ema, nu trebuie să te afli, musai, nemăritată, ca să fii singură! Petrecerea se termină la cinci dimineața, spre ușurarea doamnei Escu. Se închise în camera ei, jurând că nu-l va ierta pe Ștefan. El bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți cu personalități din alea de mucava, ce pot fi ciuruite de la prima ochire sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde, fie istorice, fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și anume în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie verticale corzi nu putem admite pentru nimic în lume. Palavrageala prin e -mail Două doamne aflate la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie verticale corzi nu putem admite pentru nimic în lume. Palavrageala prin e -mail Două doamne aflate la multe mii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noastre. Ca de fiecare dată, după cîteva pahare, a început "bășcălia". Somitățile noastre se luau peste picior, traducătorii încercau să-i pună pe japonezi în temă. Românii rîdeau (unii de alții), japonezii, complet derutați, nu înțelegeau și schițau cîte un rictus. Oamenii aceștia de la "Soare Răsare" erau contrariați de ce se întîmplă. La ei fiecare își vede de treburile lui și nu este deloc interesat de ce face colegul sau vecinul. Preocuparea lor este, în principal, familia, cariera, cunoașterea lumii. N-au deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ilegală dreptate, care pe noi nu contenește să ne doară. Ciprian parcă nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei și oameni afemeiați" (cum am spune astăzi, fătălăi, n. m.). Ciocoiul își continuă solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive nu se pot înălța pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se Întoarse spre el un moment și l-am văzut preocupat. — Dă o fugă până la San Andrés, zise În sfârsșit, și caută un preot pentru nenorocitul ăsta. L-am privit nehotărât, părându-mi-se că deslușesc pe chipul lui un rictus sever și amar. — Îl cheamă Ordóñez, adăugă. Îl știu din Flandra. Apoi luă pistoalele de pe jos și plecă. Înainte de a-i executa ordinul, m-am dus la borna de la răspântie ca să-i caut capa, am găsit-o și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ci peste un clișeu literar al ei, se va prelungi în toate scrierile ulterioare, inclusiv în romane, unde spectacolul de măști și transferul de ficțiune din text în viață și din viață în text, dă zîmbetului perpetuu al naratorului un rictus amar. Mi-l explic, aflîndu-l și pe figura autorului ca persoană reală, prin faptul că opera a luat de mult în posesie omul". Iar în legătură cu un roman al lui Alexandru George, următoarea subtilă disociere: "Într-un fel, pornind (totuși) de la
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
azbest // Un copil născut din incest / S-ar putea ca acest // text impulsiv să fie un rest / de pe când jinduiam în arest // între mocirle și Everest / la coada vacii în Est" (28 iunie 1998). La capătul celălalt, marcat de un rictus de gravitate ce înlocuiește surîsul ca și de dimensiunea amplă a tabloului, apare o perspectivă coșmarescă a unui final de epocă, în imaginar și cadențe dantești. Prin aceste versuri poetul face o încercare de solemnizare a tehnicii d-sale mergînd
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
trebuie publicat sau nu. Dar asta nu mă împiedică să simt o anumită responsabilitate. O responsabilitate mai degrabă... îngăduitoare, dacă tot ne așteaptă la capătul ședințelor foarfeca nemiloasă a listelor de vânzări (de regulă, modeste), statisticile implacabile ale magazinerilor și rictusul crud al librarilor. Așa încât, aproape de fiecare dată am surpriza că din cele zece-cincisprezece manuscrise pe care am mizat abia dacă văd lumina tiparului două-trei. Iar dacă dintre ele măcar una își scoate banii, înseamnă un triumf. Cât despre profit, poate
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
serie de cetățeni vigilenți care intervin telefonic în emisiune. Iremediabil grotesc, prins cu mâța-n sac, Mănescu toacă mărunt hârtii, articulând când și când un răspuns monosilabic la provocările cetățenilor. Piscoci care-și ia figuri de tribun, înghețat într-un rictus tratabil cu analgezice compune o frumoasă barcă de hârtie, intervențiile ilicite în cadru împing scena către gag și pantomimă. Rezistența încăpățânată planului general are și un conținut polemic la Porumboiu. Virgil îl admonestează pe tânărul cameraman că filmează "modern" cu
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
de glorie a secretarului general. Când începe declinul? Aproape insesizabil în filmul lui Andrei Ujică, imaginile încep să se exfolieze ca și cum în plin carnaval măștile zâmbitoare ar aluneca puțin câte puțin lăsând să se vadă chipuri descompuse sau câte un rictus. Regia triumfalei înaintări spre comunism continuă, iar Kim Ir Sen, dictatorul coreean, și Nicolae Ceaușescu își fac o intrare memorabilă în cadru, în pas de balet, ținându-se de mână cu o grație virginală. Chipul comunismului românesc împrumută masca fericirii
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un rictus, comportamentul este nevrotic, chipul descompus, privirea îl fixează cu o intensitate tulburătoare pe liderul sovietic. Acolo unde ar fi trebuit să se afle Stalin însuși sau o reîncarnare a acestuia se află un străin și o prevestire rea. După ce a
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]