245 matches
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > MOMENTUL...DĂRUIT Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Prima zăpadă s-a așternut pe fața ridată a pământului... După o noapte rece cu un cer minunat, plin de stele sclipitoare, străzile au îmbrăcat în zorii zilei veșmânt de gheață, arătând ca o oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
sau el e bolnav, sau găina! (zicere idiș) • Am vrut să mă schimb pe unul mai bun (Marin Sorescu). • Mulți oameni trăiesc într-un secol greșit. De câte ori o femeie vorbește prea mult, bărbatul simte o nevoie imperioasă de liniște! • Caracter ridat... Ce face dentistul când are nevoie de un dentist? Dar proctologul dacă are nevoie de proctolog? • Dacă soția președintelui este prima doamnă, fratele ei este primul cumnat al statului?! Dr. Dorel SCHOR duminică, 16 februarie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR
PROBLEME & ANALIZE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362129_a_363458]
-
JOC RIDAT Ei strigă “Țară, țară, vrem ostași!” “Pe cine?” Se întreabă Din mulțime Și numele ce-l strigă e al meu, Și mâinile arată către mine - Nu, nu e timpul, spun Eu am de scris - Să vina -n locul meu tot
JOC RIDAT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365183_a_366512]
-
fac avânt Și-alerg Alerg o viață, Și nu îi văd pe cei strigând, la față, Puterea când mă lasă Sunt povară, Și-aud ecoul “Țară, țară, vrem ostași” Al unui joc Al celor ce-au strigat Plecați demult, Copii ridați, Afară ... 1 Martie 2012
JOC RIDAT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365183_a_366512]
-
TINE) Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului nicio lacrimă nu mi-a picurat pe sandale acid erau roz ornate stupid și râdeau încălțând picioare cambrate se împleticeau precum caii pe trotuare ridate perfid aici vieți insipide atârnau la uscat păcate semidocte săreau în piscine evanghelizând mulțimi rochia mea flutura vanități libertine secunde tranșate agonizau pe străzi ne iubeam cu ochii deschiși ca la pești pe oriunde treceau mașini insolent hai să mai
EVANGHELIZAREA (DUPĂ TINE) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364821_a_366150]
-
în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct se credea că se ajunge la remiză. Gavrilă evită, printr-o mutare a nebunului, remiza. Însă, până la urmă aceasta nu a mai putut fi evitată. Înainte de
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
nu le mai simt. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. M-am născut în timpul tău fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea ta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat și istoric de bun. Gloria rămâne pe pernă. Valurile rămân amintiri, niciodată atinse devin umbre de vise: o viață rescrisă cu mâna ucisă lovită - iubită degeaba în vise de moarte și rost fără noimă cerșește frumos - demascat în lume pășește
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
Toate Articolele Autorului Fărâme din pulberi de stele Se-amestecă-n iazuri și cerbii Beau timpul, iar verdele ierbii Se trece în colb și smicele. Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră, Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte, pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** ArtFoto: Paul Gronner - Instagram
FĂRÂME DIN PULBERI DE STELE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366180_a_367509]
-
înalt și drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste 60 de ani și i-a petrecut pe câmpurile de luptă. Iar capul este al unui roman autoritar, obișnuit să poruncească, de la fruntea înaltă și ridată, ce face corp comun cu chelia amplă, până la gura cu buze subțiri (semn al răutății și perfidiei) și mai departe la bărbia puternică (semn fără tăgadă al voinței și perseverenței). *** Pilat: (aparte) Cu ce răsplată m-am ales că zeci
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
bine, era imobilizată pe un scaun cu role. Cine știe de când? Era îmbrăcată cu un capot lung de cânepă, care avea un ornament floral în nuanțe de albastru-petrol. Îi scotea și mai mult în evidență ochii verzi și paloarea feței ridate. Se dezvăluia o personalitate puternică. Ce mi-aș dori să aflu mai multe despre ea! Nu-mi rămânea decât să învăț câteva cuvinte simple în italiană. Atât cât să pot pune întrebări. Răspunsurile, cu siguranță lungi, generoase, mă vor lumina
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
greșit socoteala. În duelul cu imaginația câștigă realitatea. Mă întorceam cu gândul în trecut să înțeleg. M-am născut în timpul fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea aceasta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat. Gloria rămâne pe pernă. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. Ce viață rescrisă cu mâna ucisă lovește iubirea cu sete în vise? De moarte, de rost, fără noimă cerșește frumosul mascat în lume pășește, dansează
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
înflorit ghioceii Și lăcrămioare îi sclipesc în ochii-peruzele. Prin grele ierni măicuța a trecut, Nămeți de griji au încercat-o, Ninsori în suflet i-au cernut Și-n eroină au transformat-o. În ceas de împrimăvărare, Sărut măicuță mâinile-ți ridate De-atâta muncă și împovărare, Din care izvorât-au lucruri minunate. Măicuța mea, frumoasă floare, Te port în gând,în suflet și-n cuvânt Și-aș vrea să fii renăscătoare Cum este primăvara pe pământ. La mulți ani, Mamă! Binecuvântare
LA MULȚI ANI, MAMĂ! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369305_a_370634]
-
mă ascund în propria mea pomană, Aș vrea să-ntineresc, Să scriu, să scriu, Din ce, și ce, nu am, și nici nu știu, Din scrisul meu, să am să dau, în țară, Serviciu, Pentru un ... Citește mai mult JOC RIDATEi strigă“Țară, țară, vrem ostași!”“Pe cine?” Se întreabăDin mulțimeși numele ce-l strigă e al meu,Și mâinile arată către mine -Nu, nu e timpul, spunEu am de scris -Să vina -n locul meu tot ei, părinții,Să vina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368210_a_369539]
-
contrariul ei în versuri care dansează pe frânghia subțire dintre abstract și concret, dintre un scenariu intuitiv și o fugă muzicală a metaforelor, în căutarea unor corelative obiective cum numea T.S. Eliot tropii săi favoriți. Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori greșește meșteșugul potrivirii cuvintelor... Tradiția imnică este rescrisă într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
cu frișcă. Dar mai încântată a fost Alina la vederea lui Dorin, cu aspectul lui nevinovat de băiat inocent, timid și drăguț. Alina era o femeie matură, pe care trecerea timpului își lăsase din plin urmele. Cu părul vopsit roșu, ridată puternic și cu nasul ascuțit, ce se lungise mai mult cu trecerea timpului, de parcă ar fi fost un cioc de barză, femeia gândi: „Pe ăsta pun eu imediat mâna și-l joc cum vreau eu”. - Ne întâlnim mâine la “ARO
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tăcerile petrec aleea dintre morminte... Adierea trecutului învăluie un singur mormânt, pe clipele lui ochii se odihnesc... Două lacrimi curg, se adâncesc în mormânt... Una se-oprește la tata și-i sărută obrajii ridați, alta o mângâie pe mama, îi sărută mâna, mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
noștri, nu aveți ce căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
pe masa tiparul și îl umplea cu pământ, Nivela ușor cu mâna ,deasupra -i punea capac. Trăgea spre marginea mesei,fără să-l scape din mâini, Așeza pe jos dreptunghiuri,rânduri,rânduri la uscat. Negru de la munca-n soare,chip ridat și chinuit, Adus bine din spinare,de carat și lutuit, Toată viața a muncit,bunul Dumnezeu să-l ierte, Să crească s-a străduit ,trei băieți și două fețe. Nu știu dacă mai există astăzi ,cărămidăria, Insă știu că nu
CARAMIDARIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359087_a_360416]
-
palma pe gură și s-a răsucit peste mine, punîndu-și capul pe umărul meu. Continuă povestea cu bătrînul ... era interesantă ... Nu era încă nimic interesant, am zis eu. De-abia urmează. Știi, mi-am amintit brusc, privindu-i bătrînului fața ridată și fruntea apăsată de grijile zilei de mîine, de lucrarea lui Kant: “De l'usage des principes theologiques” ... Treci peste pește ... a șoptit ea, sesizînd agonia sufletului meu filozofic în lupta pentru purificarea senzorialității, care este paradoxală și, mai grav
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
om din sală era, fără îndoială, Willie. Se apropia de marginea scenei, mulțumea cu grație celor care îl aplaudau și arunca căte o bandană de culoare roșie spectatorilor, după care lua alta din cutia pianului și o punea pe fruntea ridată. Cu ghitara lui veche, găurită de contactul prelungit cu degetele artistului, Willie se ținea drept și privea cu ochi strălucitori spre sală, parcă vrând să spună că nu poate fi atins de vârstă. Pe lângă alte originalități muzicale, Willie Nelson a
Se stinge o mare voce americană () [Corola-blog/BlogPost/338852_a_340181]
-
o singură explicație: mi-era peste măsură de rău! Poate chiar fusesem rănit!... Explicația lui stârnise numaidecât o explozie de voci, gesturi și priviri compătimitoare. Cea dintâi care se hotărâse să treacă la acțiune fusese o băbuță cu fața adânc ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, mustața era nearanjată, ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. Peste puțin timp împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
pentru că nu mai făceam plăți lunare companiei de cablu. Uneori, mă mai uit la emisiuni tv în casele altora. Sentimentul e de fiecare dată același: de zădărnicie. Aceiași crainici și aceleași „vedete”, pe care îi găsesc an după an mai ridați, dar egali cu ei înșiși. Majoritatea oamenilor care dezbat realitatea zi de zi sunt munciți de mereu deschisele răni ale vanității și generează incontinent judecăți care stagnează o vreme în platou ca un gaz mai greu decât aerul. În dezbaterile
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]