249 matches
-
care se ofilește și se reîntoarce insignifiența ei. Bătrânețea și singurătatea merg mână în mână cu oboseala. Când Ieremia se întoarce singur, după ce l-a pierdut pe Arthur care și-a dat demisia, "el părea mai bătrân, mai obosit, mai ridat, dar mai dolofan iar mersul lui era cu totul diferit de mersul suplu, ca electrizat la articulații, al asistenților, el era lent, un pic șchiopătat, cu un caracter maladiv și distins" (282). Lui K. care se miră de această brutală
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
văd același lucru, afinitățile și apartenențele filtrând diferit imaginile recepționate. Recepția fragmentează emisia. Să amintim însă că imaginile interioare nu rezistă mult la repetiția imaginilor industriale (chipul de star al actriței se suprapune în visele mele peste cel, palid și ridat, al aceleiași persoane cu care, vecini fiind, mă întâlnesc zilnic pe stradă). Omniprezența imaginii apare ca un factor de deregularizare a mecanismelor de delegare democratică. Nu numai fiindcă valorizează mai degrabă contactul decât conținutul și sacrifică argumentația articulată "frazei scurte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
omenește<footnote Omilia 11 la II Corinteni, 4, P.G., LXI, col. 515-516. footnote>. În privința aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
căror pedicol foarte larg le asigură o bună nutriție. La persoanele tinere, la care lamboul este mai ferm și mai gros, dedublat de țesut celulo-adipos, se vor executa lambouri mai mari decât la persoanele în vârstă, la care pielea este ridată, subțire și extensibilă. Distanța care separă pedicolul lamboului de extremitatea sa, trebuie să fie egală cu distanța care există între pedicolul lamboului și partea cea mai îndepărtată de pierderea de substanță; lungimea lamboului nu trebuie să depășească 1 1/2
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată de tatăl său, ex-diplomat la Londra și tiran al familiei prin nenumărate interdicții, valabile pentru fete, nu însă și pentru singurul băiat, proclamat doar la zece ani viitor cap al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în trecerea de la tinerețe la bătrânețe pot să întârzie, să tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția, dintr-o dată. Gilbert, în pragul dintre cele două vârste, arătase trandafiriu la față și adolescentin. Acum avea un chip complet ridat, hazos și uscat, cu acel vag aer de cinism ironic pe care-l adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer de proaspătă și inconștientă îngâmfare puerilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pur și simplu să-mi explici? De astă dată s-a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât, aproape prudent; acum părea extrem de atentă, ochii vii își pierduseră privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
complimente, am fost bolnav. — N-ar mai fi trebuit să stai la pat? — Nu, mă simt bine. Ce surpriză să vă văd pe amândoi aici! — Bună, scumpul meu Charles? exclamă Gilbert apropiindu-se de mine. Fața lui frumoasă, stingherită, foarte ridată avea expresia de iminentă desfătare, nervoasă și vinovată, a unui câine care a făcut o poznă. Dacă l-ai fi atins ușor cu mâna, ar fi sărit și ar fi lătrat. — Charles arată foarte rău. — Sper că nu-i ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
perechi-perechi pe aleele și pe băncile din cartier, apăreau fericiți, plini de romantism și de voie bună (așa era pe vremuri). Era apoi o oră pe înserate, când mai ales prin cartierele mărginașe, apăreau bătrânii cu nostalgiile lor, cu chipuri ridate, cu pași șovăielnici, stăteau de vorbă despre lucruri numai de ei știute, lucruri petrecute cu mulți ani în urmă. Unii criticau aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau timp și vedeau multe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în lumea asta necunoscută, atât de dorită, în care am pășit. Așa că mă îndrept cu ciudatul meu companion spre atelierul său. Și iată. În drumul arachneean pe care-l țes canalele și punțile mărunte, aflu Veneția acea Veneție bătrână, rufoasă, ridată și rău mirositoare, Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin zidurile cărora apa se infiltrează insidios și lent, milimetru cu milimetru, ca un cancer perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Încă acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu fusese atins. Ochii-i erau tineri și strălucitori. Avea o gentilețe comună multor trăgători veterani. Îl zăreai de departe. În mulțimea anonimă din oraș se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pipă a ieșit din casă și s-a așezat În spate. S-a uitat la mine și apoi a-ntors capul, pufăind din pipă. Pe-ntuneric, bărbatul arăta tînăr, dar cînd am trecut pe sub un felinar, am văzut că avea fața ridată și cearcăne negre sub ochi. Era o față clar conturată, de băiat american, o față care Îmbătrînise, dar nu se putea maturiza. Am presupus că era un agent federal. După ce-a fumat În tăcere o bucată de drum, agentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
poate accelera îmbătrânirea. Radicalii liberi pot de asemenea să sudeze molecule împreună, adică să le încătușeze, ceea ce împiedică funcționarea lor corectă. Când radicalii liberi sudează moleculele proteinei din piele (colagen), pielea își pierde elasticitatea și suplețea și devine aspră și ridată. Vom vedea în capitolul 6 că anumiți antioxidanți pot menține pielea suplă și tânără. S-a remarcat că o consecință a peroxidării membranelor celulare este aceea că celulele își pierd capacitatea de a recunoaște celulele vecine. Acest lucru poate produce
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
semințe Boli și insecte dăunătoare: mana, rugina, făinarea, molia mazărei Veți semăna mazărea primăvara, în funcție de regiunea în care locuiți și de soi. Semănați din februarie până în mai pentru speciile cu boabe rotunde, din mai până în iulie pentru speciile cu boabe ridate. Există varietăți agățătoare, semi-pitice și pitice. Semănatul se face în cuiburi sau pe rânduri plasate la o distanță de 40 de centimetri. Pentru varietățile agățătoare, folosiți crengi de alun de doi metri. Veți putea începe să recoltați la trei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
émotions”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 58-67. 82. Știați că un creier râde, iar celălalt plânge? Creierul și distribuirea emoțiilor Ați remarcat că, destul de des, chipurile sunt asimetrice: partea stângă e mai accentuată, mai ridată decât partea dreaptă, care este mai senină. Când suntem contrariați, jumătatea stângă a feței se contractă, însă atunci când surâdem, colțul drept al gurii se lărgește mai mult. Această disimetrie apare atunci când reconstituim, plecând de la două fotografii ale aceluiași chip în
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mundi erau înlănțuite logic și convingător. În timp ce se îmbrăca mecanic, în capul doctorului se perindau discursuri minunate, emoționante, convingătoare și foarte elevate din punct de vedere lingvistic. În oglindă s-a emoționat și cîteva lacrimi s-au slobozit pe obrajii ridați. Nu, nu trebuie să plîng. Un bărbat care plînge nu provoacă milă. Și nici nu cer milă, este sub demnitatea mea... Doctorul a fost neplăcut impresionat de gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență. Se scufundă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
erau inspirate din arta Africii, artă inegalabilă în ceea ce privește stilizarea. Eleganță, mișcare, accentuare, sînt doar trei din punctele forte, excepționale, ale acestei superbe arte, provenită din continentul negru. Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz era și el negru ca abanosul, cu fața ridată dar cu o superbă dantură albă, cum numai continentul negru ți-o conferă. Atletic și consumator de alcool, o combinație nu prea des întîlnită. Lucra cu încetineală și romul sorbit cu înghițituri mici și la distanță în timp, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și am venit singur, să cunosc lume și să-mi încerc priceperea de a înțelege cubanezii. Nu-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea, văd că are o dantură albă ca fildeșul și nici un dinte nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate și o să trăiesc și eu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Shogunului Tokugawa. Aici, am admirat un pin care are vârsta de peste 300 de ani, o adevărată operă de artă. De fapt, este un monument al naturii ce seamănă cu o pagodă. Fascinată de frumusețea-i monumentală, i-am mângâiat scoarța ridată, iar lângă trunchiul lui, ancorat cu funii de oțel, am făcut câteva fotografii. Pavilionul de ceai(„dojo-ul”) este din lemn, fiind compus din două încăperi despărțite prin uși glisante. Într-una din încăperi se pregătește ceaiul, iar în cealaltă este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
alunecă alături de un pilon pentru construcții electrice. Păstorii din Munții Apuseni suflă în buciumele lor mai lungi decât ei...Asistentele trec în uniformele lor impecabile, iar masa tumultuoasă de oameni aclamă și aplaudă din nou cu frenezie: bătrâni cu fețele ridate ca frunzele de stejar și surâsuri de străveche înțelepciune, fete aruncând flori din abundență, alți dansatori dând tonul zilei, țigăncile, bătrâne și tinere, întrebându-se încă fericite dacă într-adevăr toate prevestirile bune pe care le-au spus pentru un
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
că îi iubea poate peste măsură, ziceam eu. Potrivită de statură, nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
făcut apariția dintr-o trapă a scenei. Stătea în picioare, iar brațele lui subțiri și tremurânde se sprijineau de un cadru de metal. Timp de cinci minute a fost o liniște adâncă. Apoi Marele Tenor și-a deschis ușor buzele ridate ca hârtia de pergament și un si bemol pur a ieșit din gâtlejul lui. Un sunet ca o mângâiere, care a învăluit asistența ca un năvod invizibil. Pe aceeași respirație, sunetul s-a prelungit și a crescut în volum, gura
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te dedici cu uitare de sine. Acestei însuflețiri senine, peste ani, îi va răspunde melancolia unor ochi încercănați, amărăciunea unor frunți ridate. În sfârșit, răsună semnalul de plecare. La revedere, Lisabona! Îți mulțumim pentru generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre fotolii cărucioare cu tot felul de bunătățuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]