236 matches
-
A. Freud a înțeles că rezistența pacientei sale nu era o reacție de transfer în adevăratul sens al cuvântului. Interpretarea conținutului angoasei nu a dus la nici un rezultat, iar pacienta a continuat să utilizeze acest procedeu de apărare constând în ridiculizare și ironizare. Conținutul angoasei a putut deveni conștient abia atunci când modul de apărare împotriva afectelor prin depreciere ironică, ajungând inconștient, a devenit inoperant. Modul de apărare al tinerei paciente se explică printr-o identificare cu tatăl decedat, care dorise să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestei tehnici narativo-descriptive, ce transformă opera într-o pseudo-comedie, se constituie în François Rabelais, recunoscut pentru scrierile sale de natură satirică, în care ironizează noțiunea de grotesc. Renascentistul francez transpune în operele sale ideologii umaniste prin intermediul unui umor dus până la ridiculizarea unor trăsături inestetice. Rabelais a creat două personaje cu o constituție asemănătoare, pe nume Gargantua și Pantagruel, pe care le-a introdus în cadrul a patru opere ce se constituie astăzi în structura de referință a satiricului literar: Pantagruel, La vie
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
a mai fi amuzantă, pentru a deveni dezgustătoare și înfricoșătoare, motiv pentru care se apropie de tărâmul monstruosului. Multe dintre caricaturile lui Daumier, Grandville sau George Grosz sunt de acest fel. Satiricul, ca element esențial al satirei, începe să însemne ridiculizarea aspectelor negative, prin ironia mușcătoare la adresa moravurilor și a viciilor din viața socială și individuală. Satiricul se raportează subînțeles la un model moral, criticând incisiv și deseori batjocoritor, cu singurul scop al îndreptării morale. Perceput ca o variantă extremă a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mecanicii constituie adevărata cauză a râsului”. Din aceeași sferă ar face parte și transfigurarea momentană a unei persoane în obiect, clowneriile ce lasă impresia hibridării om-obiect sunt de asemenea rizibile, cu condiția ca identificarea să nu meargă până la capăt. Comicul ridiculizării nu are nici o reținere față de demnitatea sau meritele unei persoane (râdem de cel care a căzut înainte de a ne întreba dacă merita să i se pună piedică). Dar prin această flagrantă imoralitate a comicului de situație se trădează plăcerea produsă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
să-l plătească. Ea vrăjește publicul. Cinci sute de mii de Gărzi Roșii din întreaga țară se află sub comanda ei. Sunt mult mai puternici decât soldații. Au spiritul liber și sunt creativi. Mitingul ține cinci ore. Se încheie cu ridiculizarea bărbaților, după care sunt bătuți măr. Încăpățânatul de Luo se alege cu ambele picioare rupte. Nu vă opriți până când nu-i facem pe dușmani să cedeze! strigă Doamna Mao isteric în camera verde. Este foarte bucuroasă și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
i-ar fi transmis chemarea să vină la el. Totuși o asemenea apropiere impulsivă, cum o concepea Tom, era greu de imaginat în detaliu. Reflectând la întâmplările petrecute recent, Tom întrezărea o speranță, George fusese înfrânt, cu mare ușurință, prin ridiculizarea publică. Firește că aceasta nu putea constitui un precedent, întrucât împrejurările fuseseră atât de neuzuale, dar nu constituia, în schimb, un semn pozitiv? Îl făcea pe Tom să-l vadă pe George într-o lumină comică, ceea ce implica ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
genul celor pe care le folosea Lewis Caroll” („nonsensurile prin echivoc ale lui Dodgson”). Dezacordul urmuzian în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178). Dezvăluind unul dintre „paradoxurile” avangardismului, esteticianul tinde să explice totul prin echivocul semantic, automatism și convenție: „dezvoltarea echivocurilor stă la originea multora din fabulele și metaforele poeților. Dar (...) respingerea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale și în final, chiar și eticheta de onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea Brutus a fi. Pe de o parte, rațiunea suverană și orbirea în ceea ce privește omul, animal politic; pe de cealaltă parte, magia imaginilor dezordonate și a patimilor dezlănțuite, arta oratorului care mînuiește mulțimea ca pe un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în multe cazuri mesajul nici nu ajunge la receptor. Dar, chiar odată ajuns, persoanele-țintă pot rezista persuasiunii prin deprecierea credibilității sursei (nu este demnă de încredere, urmărește interese ascunse etc.) sau prin distorsionarea mesajului (reținerea doar a afirmațiilor ce convin, ridiculizarea argumentelor ș.a.) și prin elaborarea de contraargumente. Implicit sau explicit, conștient sau subconștient, în vorbe sau chiar în gând, subiecții umani produc argumente care să le consolideze propria poziție și să o slăbească sau să o anuleze pe cea propusă
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ademenire În nesemnificativ, o nouă Încercare, o probă necesară. Încercările repetate ale lui Circe de a-l transforma pe Ulysse rămân fără rezultat și Ștefan reușește să rămână „netransformat”, păstrându-și credința În „mister”, În „nemurirea sufletului” și crede, În ciuda ridiculizărilor femeii, că „poate că interesul pe care-l port unei femei de care nu știu absolut nimic sigur, mi-a fost stârnit numai așa, ca să pot 48 descoperi pasiunea intelectuală pentru tainele teologale și problemele metafizice” (/vol. II241). Ca și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de conducători și deciziile cu privire la vânătoarea sau cele despre timpul când grupul trebuie să se mute într-un teritoriu nou erau de obicei luate prin consens. În mod similar, controlul social era exercitat de întregul grup prin cleveteală, bârfă și ridiculizare ori, în caz de infracțiuni serioase, prin ostracizare. Familia este o instituție cheie în societățile de vânători și culegători și de aceea cele mai multe nevoi societale sunt realizate în cadrul acesteia. Astfel, obligațiile economice, politice și chiar religioase sunt realizate de membrii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în contradicție cu acelea ale părinților și școlii, iar în plus de asta acestea surpă o cantitate impresionantă din conformitatea comportamentală. Grupul de colegi impune norme proprii în îmbrăcăminte, vorbire, atitudini etc., iar neconformarea tinerilor cu ele aduce după sine ridiculizare și chiar ostracizare din grup. Datorită presiunii puternice din partea grupului de colegi, influența acestuia pe durata adolescenței este poate cea mai importantă dintre toți agenții socializări. Acest efect este cel mai mare în modul de a se îmbrăca și a
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să pedepsească nonconformarea. O invitație la o petrecere a grupului poate fi o recompensă care aprobă o acțiune sau punct de vedere ce corespunde modelului grupului. Invers, aceste grupuri pot fi foarte aspre în pedepsirea nonconformării cu regulile sale prin ridiculizare, exprimarea colectivă a nemulțumirii ori, cel mai rău din toate, ostracizarea. În fapt, cu excepția mass-mediei care poate comunica numai într-un singur sens, toți agenții socializării folosesc unele forme de recompensare și pedepsire ca să formeze atitudinile și comportamentele dorite. Identificarea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ea va fi „o revistă în care să palpite licoarea unui strop de frumos, de înalt, de poezie, de mângâiere.” Cu ambiție, publicația vizează „promovarea unei literaturi originale, încurajarea și afirmarea spiritului creator în domeniul culturii, artei, fără nici o barieră, ridiculizarea unor stări conflictuale în raportul individ - societate, în vederea corijării unor stări general‐umane: abuzul, corupția, de asemenea, întărirea spiritului civic, combatere a poluării morale, realizarea de traduceri din literatura universa lă și nu în ultimul rând descoperirea de noi talente
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare situate, polemic, la antipozi, invocând cunoscuta teorie a dialogismului, se regăsește, de asemenea, la nivel terminologic. Ca mecanism autogenerator, dar și de autocenzură al literaturii, parodia ia în calcul și "ridiculizarea unei școli literare adverse, desființarea sistemului ei de creație, "demascarea"" acesteia", ajungând să promoveze ceea ce s-a numit devierea de la normă. O asemenea operație practică parodistul prin introducerea unui procedeu preluat procedeul străin, în accepțiunea lui Tomașevski dintr-o scriere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ideea că, la origini, parodia ar fi esențialmente literară, ea captând și interesul altor domenii artistice (sculptură, pictură, fotografie, cinematografie) ulterior, după ce operele parodice în proză sau în versuri vor fi dat deja tonul. Pentru că parodicul, alături de celelalte forme ale ridiculizării practicate pe scară mai redusă sau mai largă, s-a născut în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți: "Toate aceste parodii ale genurilor și ale stilurilor ("limbajelor") intră
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea genurilor. Acest univers este foarte bogat, mult mai bogat decât se crede în mod obișnuit(...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"30. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse oficial, în paralel cu desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea paradigme
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teorii aristotelice asupra artei, teoria imitației, care susține că esența operei, a celei literare cu precădere, rezidă în fenomenul de mimetism 75. Parodia ar reprezenta o imitație a imitației, adică o imitație de grad secund. Punând accentul pe efectul de ridiculizare care se obține prin mijlocirea textului parodic și incluzând în acest tip de literatură subiectele cele mai lipsite de demnitate, definiția însăși se dovedește mimetică: Aristotel făcuse cel dintâi precizările cu privire la "caracterele" articulate de parodiști în operele lor, dar se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puțin două atribuții: "să imite glasurile păsărilor și animalelor și să maimuțărească vorbirea, mimica și gesturile sclavului, țăranului, proxenetului, magistrului pedant, străinului"90. Ulterior, pe terenul Romei, celebră pentru organizarea Saturnaliilor, este atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din cele mai diverse ("sunt cunoscute ridiculizările rituale legiferate la care era supus comandantul victorios de către soldați; e cunoscut râsul ritual al romanilor la înmormântări; e cunoscută libertatea legiferată a râsului mimic"91 etc.). Spre această idee
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să maimuțărească vorbirea, mimica și gesturile sclavului, țăranului, proxenetului, magistrului pedant, străinului"90. Ulterior, pe terenul Romei, celebră pentru organizarea Saturnaliilor, este atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din cele mai diverse ("sunt cunoscute ridiculizările rituale legiferate la care era supus comandantul victorios de către soldați; e cunoscut râsul ritual al romanilor la înmormântări; e cunoscută libertatea legiferată a râsului mimic"91 etc.). Spre această idee se îndreaptă și Ulrich Weisstein în studiul său dedicat formelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de atunci încolo, aproape tuturor poeticilor cu privire la subiectul în cauză. Mai mult chiar, prin trimiterile la mimesis se reliefează faptul că arta literară conține în natura ei germenii parodiei, la fiecare autor manifestându-se, sub o formă sau alta, tendința ridiculizării celorlalți. Prima mențiune cunoscută asupra parodiei o leagă de comedie, însă nu prin scontatul efect umoristic, ci prin "imitația unor oameni neciopliți". "Homer, bunăoară, închipuie pe oameni mai buni (proces de idealizare, s.n.), Cleofon așa cum sunt (respectă uzanțele realismului, s.n.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
condamnat de Aristotel, care desemna de fapt spargerea ordinii instituite, de-clișeizarea, a provocat aprige dispute atunci când s-a erijat în modalitatea capitală de compoziție a unor scrieri precum Apokolokyntosis, în care Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale abatelui Sallier, care sesizase că fiecare epopee conține chiar punctul de pornire al propriei parodii pentru a inova apoi prin intertextualitate: "când el se folosește (...) de aceleași versuri pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de ridiculizare a epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu serioase, epopeea reprezintă, în concepția aristotelică, ținta predilectă a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici, ca și în scrierile de odinioară, ideea intervenției zeilor în favoarea/ defavoarea muritorilor, condiționare esențială a destinului), de mult mai mondenii astrologi. Să fie acesta un semn al schimbării ștafetei în ceea ce privește credința în forțele supranaturale sau pur și simplu o ridiculizare, cum vom avea prilejul s-o constatăm ulterior, a reprezentării morții ca final implacabil al existenței umane? În orice caz, aici hotărârile zeilor sunt întotdeauna determinate de muritori, niciodată invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]