120 matches
-
și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate interioară care îl conduce spre ápàteia, al cărei ideal de viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs lógos
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care generau reacție în cei care dețineau puterea civilă: demitizarea bazelor propagandei imperiale fondate pe acea pace păstrată cu forța și înveșmântată de sacralitate aparentă. Rigorismul politic al lui Hipolit, despre concepția dualistă de opoziție dintre poporul lui Dumnezeu și imperiul văzut în manieră nefastă, era comun tuturor apologeților din acea perioadă și se reflecta în normele practice care trebuiau să funcționeze de ghid pentru creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Biserică va mai avea încă pentru multă vreme un rol de călăuză spirituală pentru Occidentul creștin. Spre deosebire de cel dintâi, Ciprian se evidențiază printr-un stil literar diferit care aduce în lumină echilibrul gândirii sale și căutarea spirituală intensă. Dacă un rigorism împins la extrem l-a determinat pe Tertulian să străbată un drum ce l-a făcut să iasă în afara Bisericii oficiale, discipolul său se arată conștient de slăbiciunea omului și a comunități creștine aflată în căutarea perfecțiunii evanghelice, pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a imperiului se afla în plină desfășurare. Etica creștină o depășea pe cea prevăzută de legile umane, iar cel drept (creștinul), potrivit autorului nu poate desfășura serviciul militar din moment ce singura sa oștire este dreptatea. Această afirmație, deși îndepărtată de orice rigorism absolutizat, mina în esență concepția unui serviciu militar nedespărțit de aplicarea dreptății, potrivit modelelor tradiționale, voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
niște eunuci, îmbătați și turbați ca niște câini. Pentru a spori credibilitatea revelațiilor, dogmelor și disciplinei sale, Montanus s-a declarat că ar fi Duhul Sfânt, unul și același cu profetesele sale. Reînnoirea creștină a montaniștilor a dat într-un rigorism practic și într-un fals spiritualism; vedeau în toate răul, pervertirea și păcatul, și se scandalizau de toate: ceea ce aparținea vieții lumii acesteia nu putea să aparțină simultan și creștinului, deoarece creștinismul era pentru ei o renunțare, abnegație, sacrificiu, îndepărtare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Orosius sub forma unei critici virulente adusă religiei beliciste romane și războiului în general, istoriei clasice și îndeosebi Romei, a unei istorii de războaie și cuceriri, definind o dezvoltare târzie a acestei tematici. Spre sfârșitul secolului III, atitudinea excepțională de rigorism moral a Africii (primele cazuri de obiecție de conștiință față de serviciul militar) are ca precedent scrierea lui Tertulian, De corona. Textul nu face nici o conexiune cu armatele occidentale necreștine (galice sau ilirice) și nici cu cele orientale, unde prezența și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de predare-învățare-evaluare. 2. Citate „Proiectarea reprezintă o mutație științifică în teoria și practica educației. A contribuit la diminuarea conduitelor didactice bazate pe improvizație și la afirmarea rigurozității, raționalității, preciziei în abordarea și soluționarea problemelor instructiv-educative. Dar nu trebuie exagerat rolul rigorismului (prin proiecte-șablon, impuse administrativ), în dauna creativității profesorului.” (I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, 2001) „Proiectarea propune nu o uniformizare a profesorilor, ci propune doar un cadru normativ, riguros, dar deschis și permisiv la varietatea procedurală, de adaptare la situații și evoluții
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
ale acestei cărți converg spre o concepție calitativă a masajului. Dincolo de modalitățile tehnice, care nu constituie decât suporturi pentru ̀ nvățare, este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de a cuantifica aplicațiile masajului. Orice tentativă de codificare conduce la un rigorism mecanicist incompatibil cu dialectica creației continue care se produce ̀ ntre terapeut și pacient. Act ̀ n doi, masajul nu poate fi strict programat dinainte și, ca atare, prescrierea sa nu poate avea exactitatea unei rețete medicale. Necesitatea adaptării continue
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
consumeristătc "Spiritualitatea consumeristă" Nici chiar religia nu mai constituie un baraj în calea înaintării consumului-lume. Spre deosebire de trecut, Biserica nu se mai prevalează de noțiunea de păcat de moarte, nu mai exaltă nici ideea de sacrificiu, nici pe aceea de renunțare. Rigorismul și culpabilizarea s-au atenuat considerabil, ca și vechile tematici ale suferinței și ale mortificării. În vreme ce ideile de plăcere și de dorință sunt din ce în ce mai puțin asociate cu „ispitirea”, credința potrivit căreia oamenii trebuie să-și poarte crucea pe acest pământ
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
opera de educație a adulților, urmând în mod firesc după școlile țărănești. Condițiile pe care trebuia să le satisfacă Universitatea Populară erau atunci considerate următoarele: organizarea pe principii regionale, după interesele participanților; preocupări largi, un program armonios și echilibrat, depășind rigorismul „localismului”; colaborare și sprijin din partea „elevilor”; metode de educație intuitive („prin viață și pentru viață”), active, participative, antrenând pe cursanți la dezbateri; susținători materiali „inofensivi”, care practică ajutorul material pur cultural, fără interese politice. Iar „profesorii” universității trebuie să dovedească
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
toate domeniile și meseriile și limita educația la predare-asimilare. Ca urmare a transformărilor sociale și a dezvoltării cercetărilor de pedagogie și psihologie experimentală, principiile și practicile educaționale legitimate prin rigoarea pedagogică și intelectualistă de inspirație herbartiană au cunoscut mutații radicale. Rigorismul pedagogic a fost considerat, în noul context, o piedică în formarea personalității independente, critice și creatoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-a născut o mișcare pedagogică numită educația nouă inspirată din concepțiile lui J.J.
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
El se întreab ce fel de unitate se poate stabili între legea iubirii și aceea a iertrii totale a aproapelui din morala creștin și legea talionului, ochi pentru ochi, din vechea moral biblic; între principiile moralei hedoniste și acelea ale rigorismului kantian? și pentru c un rspuns simplu nu este la îndemân , iar acesta trebuie s fie demonstrat, filosoful român stabilește și o ipotez de lucru, de abordare a problemei moralei, în regimul comparatismului interdisciplinar. Varietatea doctrinelor morale, spune Ralea, nu
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
una de tipul stăpân - supus: profesorul este atotputernic, depozitarul tuturor resurselor și el singur decide cât și mai ales prin ce mijloace le va transmite elevului, cel care nu deține nimic, care nu este nimic decât ceea ce vrea profesorul. Acest rigorism educativ a determinat apariția unor curente și orientări care se opun intervenției adultului în procesul devenirii copilului. Adepții educației noi, de exemplu, se situează la extrema opusă, susținând că, pentru a se dezvolta, copilul are nevoie de libertate deplină. O
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
fost spus asupra materiei probabilității, iar ceea ce s-a spus și faptul acestei materii a avut mare influență asupra decăderii obiceiurilor poporului creștin, decădere survenită nu numai prin influențele a ceea ce se numea laxism, ci și prin ceea ce se numea rigorism. Sînt prea cunoscute disputele teologice dăunătoare uniunii Clerului precum și sfințirii acestuia, încît nu voi mai adăuga alte cuvinte. 82 Să luăm exemplul celor mai docți, cum ar fi cel al lui Tournely sau al lui Gazzaniga. Eu au scris un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Gândul din 10 iunie 2007, constatăm că fiecare pagină reprezintă o parte din spațiul public. Astfel, paginile 23 sunt intitulate Actual, pagina 4 Politic, pagina 5 Politică externă, pagina 6 Emigrant, pagina 7 Social, pagina 8 Știință, pagina 9 Sănătate. Rigorismul distincției între public și privat vizează mai mult o normativitate a ceea ce ar trebui să fie jurnalismul și nu o descriere a ceea ce este. Bineînțeles, spațiul public este prezentat în discursul jurnalistic, însă temele prezentate nu se reduc la acest
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
exemplele: Așa s-a realizat, de pildă, printr-un acord între Ed. Academiei și Editions Klincksieck de la Paris, în 1978, volumul: La sémiotique formelle du folklore (A. Marino, Pentru Europa) Poezia lui Mallarmé ar fi, apoi, o combinație între rigoare (rigorism) și frivolitate (Al. Călinescu, Interstiții) Din 1941, în urma unei funeste întâmplări, care a provocat o ruptură ireparabilă între Ralea și familia mea, nu l-am mai văzut decât o singură dată, de la distanță, în foaierul unui teatru (Al. Paleologu, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
polul opus, clasele populare practica un model educativ caracterizat printr-o atitudine laisserfaire, aparent similară « laxismului » claselor superioare, dar diferă de acesta prin aceea că exprimă mai degrabă un fel de indiferență, absența proiectelor educative ; clasele mijlocii sunt adepte ale « rigorismului educativ ». J.M.Bouchard în 1988 reține trei « paradigme socio-culturale și educative » definite ca un fel de meta-imagini ale societății care permit înțelegerea sistemelor de valori, de atitudini, de credințe care susțin comportamentele educative și trei mode le ale comportamentelor educative
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
2. clasele populare practică un model educativ caracterizat printr-o atitudine laisser-faire, apparent similară “laxismului” claselor superioare, dar diferită de acesta prin aceea că exprimă mai degrabă un fel de indiferență, absența proiectelor educative; 3. clasele mijlocii sunt adepte ale “rigorismului” educativ. Boltanski confirmă existența acestor trei modele. Copii nu primesc responsabilități decât atunci când nevoile familiei o impun și când sunt capabili să efectueze o activitate cu adevărat utilă; constrângerile sunt generate de condiții de viață și nu de intențiile educative
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Percheron observă dependența modelului educativ de mediul social și de ideologia familială(mediul rural, mai conservator în materie de ideologie familială este mai “rigorist” și cu cât este mai mare tradiționalismul în ce privește familia, religia și armata, cu atât este preferat “rigorismul ” educativ). Cercetătoarea franceză diferențiază, în funcție de concepția lor cu privire la ordinea morală și socială, de practicile cotidiene în luarea deciziilor și în repartizarea sarcinilor domestice, de modul în care se realizează contactul cu rețelele de rudenie și de sociabilitate, trei tipuri de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
lui. Chiar ne vizitam. S. B.: Ca activist cum era? D. T.: Activismul lui a fost pe zona presei mai mult. Bun, apare și ca responsabil cu activitate politico-ideologică, de propagandă. El fiind așa, mai îndoctrinat cu logica, formalismul și rigorismul logic. S. B.: Și cu ideologia comunistă era el. D. T.: Cred că și cu ideologia comunistă. S. B.: O să discutăm, sunt niște discursuri și fel de fel de luări de poziție înfiorătoare. Cine era Vieru Ioan? D. T.: Era
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unul de inițiere în tehnici felurite. Viorica Toporaș și-a verificat astfel (rațional) disponibilitățile și adecvarea lor, la direcția de elecțiune. Opțiunile sale tindeau, dintru început, spre un narativism liric bine temperat; și-a impus, așadar, principii fundamentale de un rigorism consecvent: - spontaneitate supravegheată, concizie și ritm expresiv, cromatică potențând poezia materiei. Primele sale expoziții de acuarelă - Lumina Mediteranei (1990) și Casa mea (2001) anticipau o mitologie personală sacralizând acvaticul și solarul; în fapt, Casa invocată atunci se confunda cu Țara
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
opus, clasele populare practica un model educativ caracterizat printr-o atitudine laisser faire, aparent similară « laxismului » claselor superioare, dar diferă de acesta prin aceea că exprimă mai degrabă un fel de indiferență, absența proiectelor educative ; clasele mijlocii sunt adepte ale « rigorismului educativ ». J.M.Bouchard în 1988 reține trei « paradigme socio-culturale și educative » definite ca un fel de meta-imagini ale societății care permit înțelegerea sistemelor de valori, de atitudini, de credințe care susțin comportamentele educative și trei mode le ale comportamentelor educative
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
una de tipul stăpân - supus: profesorul este atotputernic, depozitarul tuturor resurselor și el singur decide cât și mai ales prin ce mijloace le va transmite elevului, cel care nu deține nimic, care nu este nimic decât ceea ce vrea profesorul. Acest rigorism educativ a determinat apariția unor curente și orientări care se opun intervenției adultului în procesul devenirii copilului. Adepții educației noi, de exemplu, se situează la extrema opusă, susținând că, pentru a se dezvolta, copilul are nevoie de libertate deplină. O
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
în unele cazuri, chiar au produs, au creat, au rezistat efectiv, în felul lor, prin cultură. Nu în toate împrejurările, doar simplu pretext al neangajării lor în rezistența directă. în cazul concret analizat de noi, fără complezență, dar și fără rigorisme inutile (acestea fiind total în afara situațiilor de fapt: imperativul categoric cedează terenul în fața moralei ambiguității ca dialectică istorică a binelui și răului), se mai adaugă la exemplificarea convergenței dintre politica culturală a regimului și tendințele gândirii lui Noica încă o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]