88 matches
-
des, cu scuzele de rigoare.” Numită cocooning În industria turismului, dorința de a nu ieși din cameră atunci când ești Într-o călătorie este recunoașterea faptului că odihna adecvată este foarte prețuită de managerul unei afaceri din zilele noastre. Ce anume riscați Managerii care sunt privați de somn se expun unei game variate de complicații Ă de la scăderea eficienței (studiile arată că lipsa de somn poate diminua capacitatea creativă cu până la 30%) până la oboseala cronică. Dacă o persoană nu se odihnește suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Europei. Situate deci înăluntrul acestui continent geografic și spiritual, participante și solidarizate cu destinul său istoric, cultural și politic. Nu spunea același Naum Râmniceanu, protosinghelul, făcând o întreagă alegorie, că neamul nostru al Râmlenilor a ieșit din brațele Evropei? Etimologie riscată, dar plină de semnificații. Expresia traduce o tendință precisă, o orientare lucidă spre o zonă specifică a geografiei spirituale. Europa constituie un adevărat ideal colectiv al epocii, o notă fundamentală a Iluminismului românesc. Răspândirea sa este generală. La Ion Budai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de idei, ce față făcea un mareșal ca Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
groparul său a fost acela care l-a prins de subsuoară să nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cvasi-completă a consoanelor. Italiana lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar, la urma urmei, cui place? Sînt sigur că tablourile ieșeanului în imitarea unui Stahi (inimitabil!) cu exactități și prețiozități de-a dreptul uimitoare, au găsit imediat amatori bucureșteni înstăriți, destinîndu-și-le, evident, recentelor lor vile mai mult sau mai puțin riscate arhitectural. Cum, așijderi, oricît ar mai produce alt asemenea industrios de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vibrează vinovat la suferința de la picioare. Pare stupid, dar flaneurul din mine se oprește și-acum, programatic, la colțuri de trotuar, unde așteaptă cei cu mîna întinsă și cărora același inadecvat flaneur le lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
medicament antidepresiv și să vedeți care este efectul timp de trei săptămâni. Pacienta - Credeți... Nu sunt sigură.... Terapeutul - Ba da, este mai bine să nu așteptați prea mult! Pacienta - Nu-mi plac medicamentele, prefer să mai aștept! Terapeutul - Stiți ceea ce riscați... Ultima dată v-a fost greu să vă reveniți! Pacienta - Eu sunt cea care plătește, în ultimă instanță. Terapeutul - Haideți, fiți rezonabilă! Pacienta - Dar sunt rezonabilă! Pacienta și terapeutul se lansează într-o escaladă simetrică, fiecare încercând să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ca fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În tiparele ample, oarecum sumbre dar neagresive ale poemelor mele, trăiesc ființe omenești. Aceste tipare schițează o lume posibilă, foarte reală. LV. În Transylvana scrii: "Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii". Și poezia ta e o astfel de cursă riscată (scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă "nu mai e nicăieri". Ai cincizeci și doi de ani. Între dislocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press; ediția engleză: William Heinemann - ambele apărute În 2005) este, așa cum Îi spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony Judt nu renunță, În ciuda rigorii, la plăcerea formulărilor riscate. El propune un discurs perfect articulat, În care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini În original, format in octavo), extraordinar de densă, analitică și sintetică totodată, cartea conține, de fapt, patru tratate, patru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
farmecului. Decadența orașului luminilor, lumini ale localurilor de noapte și ale felinarelor care dezvăluie efervescența străzii, poartă propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]