7,490 matches
-
de așteptare, cartea de dialoguri dintre Victor Babiuc și Vasile V. Popa are altă temă și alte motivații. Tema stă în rostul pe care legea îl are în societatea umană, iar motivația ei ține de dorința autorului de a le risipi românilor cîteva prejudecăți. Ideea cea mai surprinzătoare a cărții - și este surprinzătoare pentru că vine împotriva unei prejudecăți de care suferim astăzi cu toții - este aceea că, în orice societate umană, rostul justiției nu este acela de a face dreptate, ci de
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
Maicii Domnului pentru fecioare, povățuiește văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniți, vindecă bolile trupești (Icos 2). Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluiește pe cei săraci (Icos 3). Sfânta Cuvioasă Parascheva mijlocește către Domnul pentru toți creștinii, risipește furtunile, aduce mană roditoare și belșug (Icos 4). Sfânta Cuvioasă Parascheva păzește în suflete dreapta credință și cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5). Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotește și izbăvește de boli, de spaimă și de pagube (Icos 6). Sfânta Cuvioasă Parascheva
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
a lui Carlo Troya ar fi fost cunoscută în România, multe cărți sau lucrări de referință, tratate de istorie, dicționare, istoria propriu-zisă și istoria arhitecturii ar fi arătat ALTFEL și multe confuzii privind originea reală a goților s-ar fi risipit, iar adevărul rostit de istoricul italian în urmă cu peste 160 de ani: Nici un popor afară de acesta - căruia grecii i-au dat apelativul barbar - nu a avut o istorie mai antică și mai certă decât cea a geților sau goților
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
casa ce te poate adăposti de ger și de arșiță de propria-ți neliniște varul și bârnele - o paradigmă dar cine îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Cînd te strînge în brațe - Și-o face adesea - simți că nu-i totul pierdut Pentru rasa umană. Bibinia Bibinia mereu veselă: pentru ea totul e un „lai, lai...” Și viața îi dă dreptate. Cîntă și totul se rezolvă cumva. Risipește Și banii se-ntorc la ea. Nu prea mulți: cît să mănînce bine, să-și pună termopan Și să-și cumpere pijamale albastre Cu ursuleți. Sifonax Lui Sifonax îi plac secretele. Totul e un secret: Chiria pe care o plătește
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul în desenul de pe pielița subțire a oului așa nu mai deslușesc ochii dincolo de pânza cutată chipul lui Dumnezeu scris pe pielița fină a sufletului omenesc risipit în viscol eu îți sunt ție un fel de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar îmi sunt și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă eu, prietenul
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar îmi sunt și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă eu, prietenul, dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie ca inima ta să fie puternică, căci cel bun va anunța dreptatea celui bun” am intrat și eu în pântecul unui vis
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci copilul care mă va scoate din lume; (îmi trebuie o pauză, mică de tot, de-o țigară, să-mi aduc aminte exact
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
un văl de cheaguri plutind peste circumvoluțiuni obsesii le-am spune dacă aici n-ar fi aproape nimic de care să te legi aproape nimic să te ajute să mergi mai departe privirea strînsă pumn ținînd oasele în loc să nu se risipească Maestrul intravenos dacă ai putea înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
duc în camera lor și mă întrețin cu ele, sunt societatea mea, le mângâi, le mai îndrept puțin ținuta. Știu: nu sunt un evreu bătrân ce va muri curând și de-asta va dona, la rece, colecția, să nu se risipească. Sunt lumea. Pliurile unui ochi infinit, unele după altele-nchise, redeschise iar. Fără mine, ea n-are cum să fie, trăiește prin transparența mea. Iată sculptura ce mi-e mai dragă, una din cele cu banda lui Moebius. E ca și când
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
de zbateri și de izbânzi la care fusese părtaș necontenit? Și pe unele și pe altele de-abia dacă le mai întrezărea prin ceața amintirii. Cine și ce i le furaseră și le făcuseră să se treacă așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașă mea au aruncat sorți. (Psalmi 21: 20) Au vrut cămașă Lui Care, Având cusătura de litere, Nu putea fi împărțită Fără riscul de a se risipi Cuvântul. Și atunci au decis Să hotărască sorții. Norocosul, Ales anume de Cer, Era poet, Pentru că numai un oștean Închinat Logosului Merită să îmbrace Lumină crucii The Seamless Robe of Jesus They divide my garments among them, And for my
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece ani. îmi zâmbește din nou: Nu pot să mai stau cu tine. Continuă să-mi zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au crăpat și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de smog de urât și de timp pe apele noroioase ale mărilor- haznale s-au tras obloane s-au pus lacăte și corbul dostoievski dragul de el
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
în brațe, cea atât de ușoară, întinsă într-un pat de spital. Sunt goală! și tu îmi scalzi veșmântul în lacrimi, îl treci prin amintire ca un brâu de in, atât de subțire și de firav, sperând să nu te risipești. Sunt goală! ca o flacără de lumânare deasupra creștetului tău, nu îți întoarce privirea, mergi și respiră cu mine de-odată, împotriva adierii de-afară!
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
de zahăr de la bunica mică cu pălării de soare ... dorul de-acasă gâtuit la gâtul femeii de culoare orașul meu în flăcări într-o mărgea de sticlă ... Piața Chibrit. M-AM NĂSCUT ÎN PIAȚA CHIBRIT Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu, la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții. Era galben. Era galben ca un pepene când s-a spart. Mama mânca, avea
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
fosforul lor roșu, la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții. Era galben. Era galben ca un pepene când s-a spart. Mama mânca, avea atâta poftă, mușca din el, din ușă, din cearceaf. Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu ... la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții, era galben, era galben ca un pepene când s-a spart. ȘAH LA REGINĂ
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]