7,730 matches
-
cu două veacuri și-un pătrar- Bătând grăbită în crug de vremi și ctitorie Pentru a trezi Fiii și Fiicele Americii Întru jertfirea de sânge Spre pururea izbândă a ființării statale Și a Libertății unei Națiuni O obsesie s-a risipit dar avea să vină alta Un oropsitor a plecat dar avea să vină altul Mai zănatec și mai necruțător Zvârcolind șerpii pe care mereu are să-i crească La sânul ei o comunitate (oricare) Pe care mereu avea să-i pună
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Requiem_pentru_fiii_si_fiicele_americii_.html [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]
-
mult mai mulți oameni. Dumnezeu îți cere să produci mai mult. Dar tot numai 2 mâini am. Cu ce Doamne să fac mai mult? Da! Dacă lucrezi singur. Dumnezeu ți-a dat însă vecini care, fiecare are tarlaua lui, undeva risipită pe câmp unde este și aceea a ta. Pentru ca fiecare să-și recunoască și să-și apere „pământul strămoșesc” ați lăsat poteci de acces înierbate, pe care pasc caii romilor. Dacă, umăr la umăr, tot satul ar ara holde cât
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400166596.html [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
crăpătura unei uși. Sunt priveliști pe care trecătorul nu le vede, indiferența sau graba le condamnă ca pe sufletele care n-au știut sau n-au putut să fie nici de partea răului, nici în tabăra binelui, și s-au risipit fără să lase vreo urmă. Dar e o condamnare nedreaptă, cu totul nemeritată. De fapt, aici damnații suntem noi, cei care, spre deosebire de Dante (” Non ragionam di lor, ma guarda e passa...”, (Să nu ne gândim la ei, doar privește și
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/lucia_olaru_nenati_1459419406.html [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
pe Sașa cumva?... Și atunci mi-a căzut fisa. O fisă grea ca plumbul. Individul acela voinic, vikingul care se ținea în picioare la prora bărcii navigând bezmetică, omul dezmembrat sub ochii mei, de i-au strâns însoțitorii părțile corpului risipite în apă, fusese frate-său!... Cucaras tăcuse brusc, cu fața adumbrită, parcă retrăind și mai intens momentele acelea de coșmar. Medeea, am șoptit eu atunci, frapat de coincidențe, numele pomenit deja în ziua aceea în discuția avută cu bătrânul căpitan
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
luat în seamă ca artă a locuirii poetice în lume. Ca model. Cu disponibilități diverse, jurnalist (o viață), poet, prozator, pictor, Melania Cuc se întrece pe sine cu energii nebănuite, cu dorința de a nu da clipei răgaz să se risipească. I-am admirat ingeniozitatea, disponibilitatea, angajamentul, devotamentul, solidaritatea, atât în teritoriul cultural, cât și în cel al relațiilor umane. I-am fost „însoțitor” în multe dintre „aventurile” sale editoriale din ultimii ani, am citit-o pe îndelete, cu plăcere, uitând
NICOLAE BĂCIUŢ by http://confluente.ro/articole/nicolae_b%C4%83ciu%C5%A3/canal [Corola-blog/BlogPost/353457_a_354786]
-
luat în seamă ca artă a locuirii poetice în lume. Ca model. Cu disponibilități diverse, jurnalist (o viață), poet, prozator, pictor, Melania Cuc se întrece pe sine cu energii nebănuite, cu dorința de a nu da clipei răgaz să se risipească. I-am admirat ingeniozitatea, disponibilitatea, angajamentul, devotamentul, solidaritatea, atât în teritoriul cultural, cât și în cel al relațiilor umane. I-am fost „însoțitor” în multe dintre „aventurile” sale editoriale din ultimii ani, am citit-o pe îndelete, cu plăcere, uitând
NICOLAE BĂCIUŢ by http://confluente.ro/articole/nicolae_b%C4%83ciu%C5%A3/canal [Corola-blog/BlogPost/353457_a_354786]
-
infinit, incendierea logosului prin cele patru coloane nesprijinite și epuizarea subiectului în tratarea cifrei unu, care nu mai avea nici o valoare după ce i se calculase ineficacitatea la împărțirea cantității cu ea însăși. Și apoi, după acest efort inegalabil, s-a risipit ca un abur, impregnîndu-se în tomurile de pe rafturi pentru veșnicie. Din această cauză libelulele, păianjenii, furnicile, racii, scoicile și broaștele au rămas neclasificate. Cît despre natura omului - nimic! Speranța umanității stă tot în bunul simț al femeii! Referință Bibliografică: PARFUMUL
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_29_31_ioan_lila_1337497754.html [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-am acoperit față cu fluturi ca-n piscurile ninse pe partea morții, tu, zeu al absentelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, așa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila leș jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandra arsura, în somn zbor. Referință Bibliografica: Echinocțiu de toamnă / Luminița Cristina Petcu : Confluente
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 by http://confluente.ro/Echinoctiu_de_toamna_luminita_cristina_petcu_1360523410.html [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]
-
răi Întinsă natural pe al său plai A răsărit un ghiocel, Un ghiocel Ce ne-a dat totul despre el ... Totul din scopul său primordial De a ne propulsa în plaiul mondial! Un ghiocel ce a vorbit cu astrul Să risipească albul în cerul cel albastru, Un ghiocel Ce-a făurit din graiul nostru Aripi înalte, Ce timpul din respect Spre înălțimi le întinde Lasandu-le în vântul zilnic Că flutur tricolor și magic: Neamul cel dacic în vesminte de romantic
PRIMUL POET de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Maria_teodorescu_bahnareanu_1402326756.html [Corola-blog/BlogPost/365462_a_366791]
-
ALBA Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA V ERSURI ALBE joi 8 septembrie 2011 Vîntul mătură frunzele de pe alei Eu te caut pe unde bate vîntul Petalele florilor se risipesc Rochia ta albă îți foșnește pe coapse Vin spre tine, mai am un vis, O eternitate pînă să te strîng în brațe. Unde este paradisul pe care ți l-am promis ? Timpul se întoarce în oglindă trist - A uitat, săracul
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu te pierd, iubito, Risipită-ntr-un zefir Se strecoară vîntul Vesel pe sub fuste Fetelor răcoarea Dîndu-le-o s-o guste Fetele bronzate Sînt mai mlădioase Mîngîiate tainic Vara peste coapse Și plutesc frumoase Crude păpădii Cu priviri sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu erai, nu puteam să te las... Însetat ca iarba să nu-și sorb făptura Mi-aș mai pune înc-o dată gura Ca în ultima clipă dintr-un ultim ceas... Referință
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
suflându-i aer cald în barbă. - Auzi șefule, vezi nasturile acesta... ? Cerber se uită spre indicația lui Jalea dată de degetul arătător. Din instinct duce mâna dreaptă spre cap și trece prin par de câteva ori degetele întinse încercând să risipească o tensiune ce se tot acumulează sub calota craniana. - Acesta nu este un nasture...este o cameră de filmat în funcție cu care am realizat un mic filmuleț... cu tine, cu mine, chiar acum...tu poți distruge chiar acum acest
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1463804464.html [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
am mai gândit la serviciul de alune deloc, adică vreo jumătate de oră. Așteptând autobuzul în stație, atenția mi-a fost atrasă de un panou multicolor, cam de un metru și jumătate. O fotografie de calitate grozavă, a unor alune risipite cu dărnicie pe un platou central, înconjurat ca o cloșcă de platouri-pui, nițeluș scobite la mijloc. Un text însoțea fotografia: „Ea și el, în comun, se servesc, de Servalun". Versurile nu precizau la ce anume se servesc cei doi în
SCHIŢE UMORISTICE (51) – SERVICIUL DE ALUNE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1447312048.html [Corola-blog/BlogPost/384686_a_386015]
-
-E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste nevinovată, uimirea mea arzând! 29 -Să fie Înțeleptul, dragul meu venit? Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit? Ah! cum -L aștept! Din slăvile cerești să vină cât mai iute... se aude: cine ești? Creatorul: 30 SUNT Cel ce ESTE, aerul care-l respiri SUNT Cel care hrănește două firi SUNT căutatul de firea pământească SUNT Cel aflat
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
interiorul Vibrez în unda Ta, precum fiorul! Creatorul: 88 -Munții neclintiți întru mărirea lor Stau strajă răsăritului cu dor Iarpeste dealurile cu meri, pruni Chipul luminii face iar minuni. Terra: 89 -Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie Pe care o risipești cu dărnicie Slavă Ție! pentru raza de rămas bun A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum! 90 Slavă Ție Celui ce în cale -Ți foșnesc De dragoste toți codrii și țâșnesc izvoarele, apele susură, se bucură Viețuitoarele în tihnă
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
De toate rând pe rând se îngijește Orbitele, pe rând le cercetează, le întărește 101 Spre El aleargă sufletul din mine Spre El alerg, deși eu știu prea bine Că doar voința Lui este poruncă În toată armonia ce-o risipește încă *** Terra: 102 -Îmbrățișează-mă! Învăluie-mi întregul Și munții mei de vis, cu aprinere-I sărută! Sunt pe veci a Ta-n fidelitate, doar a Ta Mă clatin uneori, în așteptare grea! Creatorul: 103) Ți-e răsuflarea înmiresmată, dulce Iar gura
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
face să dormi noaptea pe o bancă în cimitir. Trăind cu această spaimă, ajungem uneori să nu evaluăm corect posibilitățile reale sau propriile forțe, ajungem să supraevaluăm și să subevaluăm în același timp, ajungem să facem excese, să exagerăm, să risipim, să ratăm esențialul. Această frică erodează simțul realității și exagerează atât întunericul penumbrei, cât și lumina seninului. Această frică naște suspiciuni și lașități, alteori parade inutile de curaj și moralitate. Acționează ca un handicap care ne împiedică să luăm lucrurile
Nu dau neliniștile de acasă pentru liniștea din Vest by https://republica.ro/pe-aeroport-la-intoarcere-nu-dau-nelinistile-de-acasa-pentru-linistea-din-vest [Corola-blog/BlogPost/338380_a_339709]
-
pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei în artere plânge nisip ecou pustiului alunecat printre degete pictează din gând sângerarea cenușie pietrei ce îi crescuse în locul inimii fără durere risipite-n nesfârșirea de stâncă din sare amară se războiesc în gâtul mut temeri târâtoare fără ochi ei au rămas să moară în îmbrățișarea gleznei cu miros de Acasă învată- mă să mă iert așa cum ai învățat tu să îmi porți
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Masca_arlechinului.html [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
indiferent dacă era însoțită sau nu, o abordau direct, iar partenerul putea fi repede luat la bătaie. Perioada liceului a trecut repede și, după absolvirea lui, fiecare și-a urmat cursul propriei vieți. Apoi, grupul nostru de prieteni s-a risipit așa cum s-a și format, repede și fără regrete. Erau prietenii de conjunctură, fiecare era amic cu cineva și celălalt, la rândul său, cu altcineva, însă o adevărată prietenie nu s-a legat niciodată. Doar ne simțeam bine între noi
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Iubirile_unui_pescar.html [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mai mici, care mai rămân! Instalația o așezăm când bradul e gol, ca să nu-l stricăm după ce e gata! Din spusele mamei, părea totul atât de simplu, încât teama că n-o să-i placă Moșului bradul împodobit de ea se risipea ca prin farmec. La sfârșit de tot presăra, pe alocuri, câte puțină vată, să pară că tocmai ninsese peste el. Deși îi scrisese să-i aducă și un aparat de fotografiat, ca să imortalizeze minunăția, mama îi spuse că, din câte
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1482588375.html [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
mai bine».” Descinzând dintr-o familie cu îndelungată tradiție militară, în spiritul iubirii de neam și de cinstire a marilor eroi înaintemergători, am trăit mereu cu obsesia că blestemul dezunirii românești, despre care vorbea adesea Vasile Pârvan, nu se va risipi decât atunci când ființa viteazului Domn întregitor de țară se va aduna în aceeași sfântă raclă, binecuvântată de hăruiți „preoți cu crucea-n frunte”, între care, cu cinste, se așază și părintele stareț Teoctist Moldovanu. Frumoasă și demnă de laudă este
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_a_vrut_ca_odata_cu_al_florin_tene_1374591276.html [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
bună din lume. Numele Nadiei Comăneci și a lui Dan Grecu era pe buzele tuturor... în cele mai indepartate colțuri ale mapamondului. Începuse să știe lumea de noi românii, de România, la superlativ! Apoi au venit vremuri grele... Ne-am risipit cu toții prin lume. Eu am ajuns în Australia, Bădulescu, Gheorghiu și Mihăiuc în Statele Unite, Condovici în Germania, Păunescu în Italia, doar Ciobi Gal, Dănuț Grecu și Adi Stoica au rămas acasă ocupându-se în continuare cu succes de bunul mers
INTERVIU CU DOMNUL MIRCEA BĂDULESCU, UN ANTRENOR DE ELITĂ AL GIMNASTICII ARTISTICE ROMÂNEŞTI ŞI AMERICANE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_roca_1452072833.html [Corola-blog/BlogPost/340069_a_341398]
-
în poezia ca un angrenaj care nu are nimic de-a face cu legile fizicii omologate, iar metafizica e tot ce se poate doar un interfugiu justificativ. Iată, deci: „nicotină și durere,/ din fum se face o mână,/ mângâierea se risipește/ în plămâni,/ crește o căldură,/ de amestecă moartea/ cu îngăduință./ ocrotit e acela/ ce fuge/ necontenit de atingeri./ vicioase/ sunt toate așteptările noastre./ cei mai vulnerabili/ divulgă/ mecanismul de ocrotire/ ca să nu se mai bucure cineva/ de ceva asemănător/ cu
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_marian_1443677965.html [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
mai fragil decât sentimentul că toți au dreptate, iar tu ești dementul. Iubirea ca pasăre a furtunii, la primul fulger se-nrudește genunii, spre-a reapare pe un cer strălucind precum neonul într-un vas de argint. Corăbiile s-a risipit toate, cârmaciul își doarme somnul pe coate, cârma s-a sfărâmat ca de cretă, moartea iubirii, atât de discretă. Un cuirasat de război - alte vremi, Nu te mai teme , iubito, te temi? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: .Fogg / Boris Mehr : Confluențe
.FOGG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1395482613.html [Corola-blog/BlogPost/354985_a_356314]