899 matches
-
nu tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată, de Fiu și Duh Sânt Cu
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mine Să se oprească când totul va fi bine... Atunci când am să devin o vagă amintire De pe umerii zării voi arunca câte o privire, Spre lumea aceasta în care nu mă regăsesc
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
iar cronicile noastre mai din popor o seamă. Romantismul, tînjind la vechile cînturi de gintă, pierdute pre limba lor brută, care avea consistență, poate, cît toate idiomurile moderne la un loc, însă n-avea volum, a făcut din aceste povești risipite o epopee. Sub pana lui Elias Lönnrot, s-a numit Kalevala. O întreprindere tipic romantică, nebunească, mai ales pentru un singur om, conciliind cele două mari pasiuni ale secolului: să descopere la întîmplare, dar să lase ceva, organizat, în urmă
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
decât să pun sub privirile cititorului, și el singuratic, neputincios și nepriceput la facerea de bine. A citi din când în când câte-o rugăciune, este și aceasta o facere de bine. Cu tandrețe, întru mângâierea celui ce se crede risipit și de nimenea cules, vremea trecându-i-se, crede dumnealui, fără bucuria unei cărțulii, pentru nepoți. Să-l țină pe moșul în raftul bibliotecii și să-și amintească de strădaniile vieții lui. Credința domniei voastre, cum că cheile acestei fapte
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
cuvinte care prefațează recentul op că primele nouă secvențe făceau parte dintr-un volum ce ar fi trebuit să apară prin 1987 (sub titlul Caii de curse sau cursele de cai) și că următoarele cinci sunt niște simple producții ocazionale risipite deja, din 2000 încoace, prin diverse reviste literare. Nu spun că nu faptele nu stau, la urma urmelor, întocmai. Numai că insistența lui Cimpoeșu asupra unor detalii în asemenea măsură neglijabile trebuie privită cu ceva mai multă, detectivistică, suspiciune. Unde
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
și la băi, în excursii erotice și bahice, de unde se întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare (până la proba contrarie). Personaj memorabil, ea alternează generozitățile datorate unui suflet "mare și risipit" cu violențele năpraznice ale unei mame autoritare. Îi înghite mofturile răsfățatei Nina, însă când aceasta îi subtilizează banii pentru gustarea de la Flacăra Roșie, serviciul ei, o bate sângeros, făcând-o să înțeleagă că viața are totuși regulile ei. În această
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
peste găurile din macadam, împroșcau în jur noroi și pietriș, mângâiau cu lumina galbenă a farurilor bolnave cocenii de porumb uscați pe tarla, gardurile căzute într-o rână, cumpenele obosite ale fântânilor și ici-colo pereții cu tencuiala căzută de la silozurile risipite și goale" (p. 116). Arania lui Daniel Drăgan este un fel de Yoknapatawpha sau de Jormania. Un ținut fictiv, pe care fiecare nouă carte a prozatorului îl transformă într-un loc identificabil geografic, populat cu figuri umane familiare (personaje), ale
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
te trezești în brațe cu o realitate doldora, / - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" - nu putem trece cu vederea senzația de copleșire pe care o resimte poeta. Frigul, gheața, greața (Dark Ages), "măruntaiele pămîntului" care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant în diverse contexte
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
realități paralele instituite prin cultură, pentru a-și salva mesajele și aspirațiile profunde ale unei sensibilități de tip magic, Trifu a pornit o luptă crîncenă cu cei care nu-i împărtășesc valorile, ba chiar, indirect, și cu sine însuși, cel risipit, sceptic și relativist, în edificiul amplu și eteroclit pe care l-a construit de-a lungul a cîtorva decenii. O sinteză a filosofiei și a creației sale, în care lumea lăuntrică se revarsă aluvionar în lumea de afară, în care
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie, / și după aceea / paginile risipite ale mormântului. Dar "nemărginirea de pulbere" îmi pare mai brutală decât "paginile risipite ale mormântului"...
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie, / și după aceea / paginile risipite ale mormântului. Dar "nemărginirea de pulbere" îmi pare mai brutală decât "paginile risipite ale mormântului"...
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
de vin și un sifon. Rezon. Pe lângă aceste savuroase analogii și paralele socio-literare ce ne atrag în joc și ne fac să-l continuăm pe cont propriu, găsim în volumașul lui Horia Gârbea o Addenda cu texte de publicistică mai risipită. Cu o sincopă (în articolul dedicat revistelor glossy cu și despre femei, ironia este gripată), și aceste pagini interesează și plac. Adevărat detectiv în decodarea unor expresii populare licențioase, autorul pătrunde și în lumea virtuală, a chat-ului și messenger-ului
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
sub povara de palori." Amomul de Asiria e, plantă de parfum, tot din Bucolice. O rimă interesantă, sunînd și între strofe, în Câmp: "Un singuratec pom stă înapoia/ Unei tristeți căzute ca o floare/ Pe lebedele zilei migratoare,/ În abur risipit mărunt de Goya.// Amiaza stearpă crește cu nevoia/ De aure pure, văduve de soare,/ Visând picioare leneșe'n izvoare,/ De molcome ce sunt, în toată voia." Aparență de palindrom, chiar dacă nu e de-adevărat. De altfel, o armonie bizară, greu
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
vieață mai bine?/ Mi-apari, liniștit, înainte,/ Cu colbul stârnit după tine,/ Ce-ți stă la picioare cuminte.// Cât timp socotim împreună/ De răul și binele sorții,/ Apoi, diafan, te adună/ Din nou în covoarele morții." (Apariție). O fostă prezență risipită, recuperată aproape domestic, departe de toată solemnitatea de pînă acum, în Remember: "Tu, cavaler, tu, inimă de frate,/ Te-ai sfărâmat ca un urcior de lut/ Și mi-ai lăsat surorile 'ntristate/ De când, e-atât de mult, nu ne-am
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
fost dominat de lupta pentru putere cu președintele Traian Băsescu. Premierul a fost învestit în luna mai. Acum suntem în septembrie și Băsescu este încă președinte, mai mult, a mai câștigat câteva puncte de simpatie. Putem vorbi de patru luni risipite degeaba?", se întreabă jurnalistul Michael Laczynski, potrivit Jurnalul Național. "Am plătit un preț politic adecvat. Însă moțiunea de suspendare a președintelui nu a fost singurul episod marcant al mandatului meu. Am fost instalat în luna mai la cârma unui Guvern
Ponta, pentru Die Presse: Atitudinea lui Barroso, una corectă şi echilibrată () [Corola-journal/Journalistic/42437_a_43762]
-
la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta ca-n urma unui cutremur, măturată de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simți în largul tău cu tine însuți, așa cum ești, de fapt? Nimeni și nimic nu este perfect în lumea asta. Deși, evident, toți aleargă fără oprire, încercând să-și îmbrățișeze idealul. Cu ce ne alegem, în fond? Cu ceva timp risipit, pierzând, deseori, lucruri cu adevărat importante. Îmi amintesc... odată, într-o discuție, un prieten m-a apostrofat, în glumă: „Așa ești tu, neclară!” Oare avea dreptate? Nu știu. Continui să îmi pun întrebări și încerc să nu fug. Mai ales
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Iar sacrul însemnează elanul ascensional către divin, către o translume cerească a preacuratului și a veșniciei. O patrie și o divinitate care se află în cerul inimii noastre. Acesta este sensul marii poezii. Precum am mai amintit, sumerienii, popor misterios, risipit finalmente pe o mare arie geografică (pare-se, până în Scoția), au avut o viziune profund pesimistă despre sensul vieții omenești. Mărturie epopeea Ghilgameș, care întrunește ideea ratării de către erou a nemurii printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și astfel, individul alfabetizat mînuind felurite vocabulare se preschimbă într-o bucățică izolată, într-un fragment incapabil de a mai intra într-o relație empatică cu comunitatea din jur. El nu mai vede întreguri, ci doar felii și bucăți separate, risipite unele de altele din cauza lipsei unui factor unificator. Un astfel de om este prin excelență o ființă analitică și cu precădere non-sintetică. În concluzie, cultura scrisă e o cultură vizuală, alcătuită din oameni izolați și foarte inteligenți, cărora nu le
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
Acum aveam cu toții câte un solz. Încă n-o găsisem pe Ghidușa, dar poate în ziua următoare aveam s-o găsim... Am hotărât să rămânem în livadă, pentru că deja începuse să se întunece. Ne-am așezat fiecare în altă parte, risipiți aiurea printre ierburile sălbatice, care crescuseră până la jumătatea copacilor și se încălziseră de la soarele din timpul zilei... O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual dinozaur sau altceva, însă livada era pustie, nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu neprevăzutele vieții nu se încheie niciodată. Viață Viața decentă și demnă este onorantă pentru cei ce și-au statornicit-o astfel. Bunăstare Vrednicia, chibzuința și cumpătarea îi pot aduce omului bunăstarea. Banii Banii mulți și nemunciți sunt cu larghețe risipiți și, ceea ce este mai grav, deformează caracterul. Destin O mare necunoscută cu care se naște omul, dar care ne domină viața, este destinul. Abuzuri Abuzurile de orice fel scurtează viața; cumpătarea și echilibrul o prelungesc! Timp Trecutul este timpul trăit
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul de absint, "în penumbră au dansat păpuși albastre în bas", "pe aici sălciile cresc ca pescarii: pe marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de Marcel Iancu și ilustrat cu desene, unele inedite, de Brauner, Maxy, Brâncuși, Perahim, ori Delaunaiy. Jerbe de culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]