371 matches
-
mi țâșnesc din inimă Sunt atat de vii, c-aproape chiar mă doare Când mi se nasc lumină, din duh și apă. Misterul e, c-au început să se joace frumos Arătându-și ascunsă trăirea din ele Și chiar să ritmeze uneori duios În vibrația-i simplă, fără mărgele. Pornit-a totul, c-așa a vrut poezia Să se adăpostească în al meu suflet, El era pregătit, de soarta, să-și audă melodia Ce trebuia scrisă din "note de cuvânt"! Referință
NOTE DE CUVÂNT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384926_a_386255]
-
din ceata călușului. Începând cu acestă seară, ei rămân împreună si mănâncă ceea ce primesc de la gospodari. Călușarii sunt însoțiți de lăutari, care depun și ei jurământul ( confirmat de Constantin Alexandru- cobzar din Optași) În aceeași seară se execută câteva jocuri ritmate pe muzica specifică si nuanțată a călusului, mai lentă sau rapidă, care impune și schimbarea ritmului în pași rapizi sau lenți. In timpul dansului, călușarii emit strigăte de tipul: hălai-hălai-hălai-șa (se știe că strigătul reprezintă o eliberare de energie negativă
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
amfiteatrul cu valurile lui succesive și cu șanțul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar sângele lor negru s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
împlinit, ci și de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise și îi cedase împotriva rațiunii sale de a fi fecioară până la intrarea în biserică. Totul acum era doar un vis, o senzație de beatitudine. Opunea instinctual o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
apoi în fața unei mese mărunte și a scaunelor de copii închipuindu-și că ține un discurs în fața celor convocați, timorându-i. Se plimbă și gesticulează pe muzică, autoritar, așa cum ar face-o un director hotărât să ia măsuri drastice. Muzică ritmată de circ care lasă impresia că îi acoperă vocea. Împrovizație de gen. Citește plictisită corespondența. Unele adrese îi plac, le mângâie, le dezdoaie colțurile. De altele este nemulțumită, le mototolește și le aruncă nervoasă la coș. Apoi le ia din
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
răspunde nevoilor interioare ale țăranului și dă rânduielile necesare promovării spiritualității sătești”. La biserică au loc două mari categorii de fapte. Pe de-o parte, este Liturghia duminicală, cu caracter mai “oficial”, alături de care se manifestă diverse acte religioase care ritmează viața omului și care au adesea un caracter local, arhaic. La biserică, între preot și credincioși are loc un dialog permanent între “biserica oficială” și manifestările religiozității populare, un dialog descris de Ernest Bernea în următorii termeni: “Biserica însăși supraveghează
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului capătul zilei - bătrânul culegător de coșuri goale o stea în cădere - din pocnetul castanei numai
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
îi era teamă că nu mă mai lăsa la ei. Nici asta n-ar fi făcut-o. Știu că la timpul acela, nu-mi păsa ce zice tata. Masa se desfășură în liniște. Doar zgomotul tacâmurilor de Alpaca se auzea ritmat la atingerea farfuriilor. Tatamare își permitea un pahar de țuică înainte și unul de vin în timpul mesei. Grivei dădea târcoale pe la ușă. Resturile rămase erau adunate pentru el. În acea seară l-am mângâiat pentru prima oară și-am devenit
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate că rima (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absentă, autoarea a izbutit să-și structureze “muzical” trăirile, să le “ritmeze” substanțial. Textul are o zvâcnire a sa, intimă, independent de considerațiile pur tehnice, imaginea jucând un rol esențial. “Zborul” - un motiv recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic: “Rămâi cu mine, pasăre albă, /și nu voi
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit să-și structureze “muzical” trăirile, să le “ritmeze” substanțial. Textul are o zvâcnire a sa, intimă, independent de considerațiile pur tehnice, imaginea jucând un rol esențial. “Zborul” - un motiv recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic: Citește mai mult PREFAȚĂPoezia d-nei Ioana Voicilă Dobre
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit să-și structureze “muzical” trăirile, să le “ritmeze” substanțial. Textul are o zvâcnire a sa, intimă, independent de considerațiile pur tehnice, imaginea jucând un rol esențial. “Zborul” - un motiv recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic:... III. SĂ NU-L UITĂM...CELE MAI FRUMOASE
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
mai ales, o colecție impresionantă de expresii de argou. Se pricepea să cânte la chitară ca un profesionist. Dacă mă gândesc bine, semăna și la voce și la alură cu interpreții de la Gipsy Kings. Cântecele pe care le interpreta erau ritmate, antrenante. O parte din ele ne sunau cunoscut, de pe unele discuri care circulau printre noi (Cielito Lindo, Guantanamera ș.a.). Atâta doar că Amadeo era mult mai bun decât ei toți laolaltă. Când punea mâna pe chitară - putea să fie și
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
în timp. Spaima lui de semnele timpului îl obligă mereu să se întrebe, cine este de fapt. Uneori, semnele „astupă hiatul deschis între sensibilitate și inteligență”. Și atunci, cum spunea Rilke, e nevoie de respirație, leagănul ritmului. Iar semnele devin ritmate prin repetare. Ca un ritual. În 1985, când am publicat prima carte de proză fantastică, „Zeița fără chip”, timpul s-a condensat, având în tipar și un volum de eseuri „Case cu ferestre laminate”, acela fiind anul decisiv al unui
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
voia să toarcă de Ignat însă femeia a scăpat de la acest supliciu datorită unui sfat bun primit de la o altă femeie evlavioasă, mai în vârstă, care îi era vecină. Sărbătorile, între alte funcții, o au și pe aceea de a ritma munca și amintesc aici faptul, că în zilele de peste an, obiceiurile, diversificate, alăturate dorinței omului, au înscris în calendar un timp al torsului, al țesutului etc., despre care femeile de la țară cunosc aceste lucruri. Ritualul sacrificării acestui animal s-a
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
mamă: România! Astfel ne descrie cu fidelitate locurile minunate din Delta Dunării: „Admiram ascunzătorile unor vizuini, măiestria cu care unele păsări își făceau cuibul uneori chiar în legănarea plantelor mai înalte crescute din apă... Cipocitul vâslelor parcă era o muzică ritmată pe fondul căreia se auzeau soliștii - păsările deltei... Mirosul specific deltei... mișcarea vălurită a apei, toate te trimiteau într-o lume pe care deși, o vedeai cu ochii, ți se părea totuși că e un vis. ... Răsăritul parcă mă încărca
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
în timp. Spaima lui de semnele timpului îl obligă mereu să se întrebe cine este de fapt. Uneori, semnele “astupă hiatul deschis între sensibilitate și inteligență”. Și atunci, cum spunea Rilke, e nevoie de respirație, leagănul ritmului. Iar semnele devin ritmate prin repetare. Ca un ritual . Într-un fel, așa s-au conturat încă doi ani în care am mai adăugat o carte “SemneleTimpului”, pentru care am primit “Premiul pentru poezie pe 2011” dar și Premiul anului 2011 al Uniunii Ziariștilor
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
împlinit, ci și de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise și îi cedase împotriva rațiunii sale de a fi fecioară până la intrarea în biserică. Totul acum era doar un vis, o senzație de beatitudine. Opunea instinctual o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
microrecitalul cu pasiunea și seriozitatea care-l caracterizează încă de când a devenit fanul muzicii folk, elev fiind. Firesc, titlul ales special pentru această seară, a fost „Cântec nebun” și nu puțini au fost spectatorii care au susținut melodia cu bătăi ritmate din palme. Actorul Mircea Tudosa, nelipsit de la manifestările literar muzicale ale prietenei sale de suflet, și-a ales cu grijă texte edificatoare pentru a le prezenta publicului și a reușit la fel de bine cum o făcuse și în alte împrejurări. El
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Eminescu, cenaclu unde mi-am citit primele creații literare. Primele versuri care l-au uimit pe dascăl au fost următoarele:” Cade smoala de pe bivoli/ precum frunzele de arbori...” Apoi l-am impresionat pe dascăl cu o poezie lungă rimată și ritmată despre Dan Buzdugan, un erou de benzi desenate care apărea pe atunci din revista „Cutezătorii”. Poate colegii mei de generație își mai aduc aminte. Eu, citeam toată vara, la bivoli... pe imașul Sebișului de unde priveam la Țîcla Fericii ca japonezii
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
percepție a realității proteice în care trăim și, simultan, cu convingerea sacerdoțiului în cel mai stabil cult din istoria umanității: actul învățării. Un om al principiilor morale și profesionale, cultivând în acțiunea sa publică o mobilitate intelectuală îndeajuns de bine ritmată ca să nu abimeze, prin exces emoțional, soclul celor dintâi. În limitata mea experiență de elev la diversele școli pe care le-am frecventat, am reușit să întâlnesc o serie de oameni care îndeplineau toate aceste criterii. Numele lor, atât de
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului () [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
de compozitori și interpreți negri, muzica de blue grass este definitiv albă. La început blue grass-ul a fost numit folk music, apoi hillbilly (după porecla dată țărănoilor de la munte; hillbilly s-a restrâns azi la stilul dansurilor rapide și foarte ritmate din blue grass), apoi a venit frumosul nume dat după culoarea cu care se văd de la distanță munții Apalași și de la iarba verde întunecat (genul Poa), care crește în special în văile muntoase din Kentucky și Tennessee. Orchestră tipică de
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
Și, desigur, să nu uităm sloganul publicitar ce redefinește condiția umană: scapă de durere. Dacă aceasta e lumea în care am fost teleportați, atunci putem reconfigura scopul școlii, putem dizolva învățătura ca desuetă, înlocuind-o cu o ofertă de varieteu, ritmată după aceleași criterii de eficiență: confort, plăcere, simplu, ușor, rapid. Numai că, stupoare! Lumea asta pentru care îi pregătim pe copii înfățișează de fapt una din cele mai concurențiale și mai instabile societăți din epoca modernă. Dascălii „spontani” Mentalitatea înfățișată
Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338494_a_339823]