123 matches
-
repliate în datoria lor de memorie, al căror singur vis ar fi o imposibilă uitare... sau poate un viitor în sfârșit "amnezic", care ar încredința istoriei și nu spun istoricilor depozitul trecutului nostru de suferințe. Note CAPITOLUL 1 Suferință, moarte, ritualizare Să nu purtăm deloc doliu, nu putem... Dar nici să purtăm prea mult nu putem.e Câteva motive pioase de a suferi Cum să înțelegem locul eminent pe care-l ocupă astăzi suferința în etosul evreiesc în general, sau mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o explice totuși întotdeauna, îi conferă un sens. Acesta poate fi impenetrabil, dar intră într-un cadru de referință comprehensibil, capabil să tempereze resimțirea suferinței prin așteptarea restaurării. La fel, fermentul de subversiune conținut de suferință este neutralizat prin această ritualizare care, prin cumulul catastrofelor pe care le înglobează, eliberează în același timp un spațiu de speranță. Toate calamitățile trecute fiind comemorate la același moment, restul timpului este mai puțin marcat de amintirea lor. Obligația ritualului dispensa, într-un sens, de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în toate secolele. Dar această suferință se deschidea spre promisiune, spre izbăvirea așteptată și mila unui Dumnezeu binevoitor. Ea țesea legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea cealaltă. De asemenea, ritualizarea rememorării dezastrelor traversate dezamorsa dimensiunea lor afectivă și le introducea în cotidianul rugăciunii, dând astfel sens ființei evreiești. Ritualizarea instaura o legătură indestructibilă între un trecut de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
țesea legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea cealaltă. De asemenea, ritualizarea rememorării dezastrelor traversate dezamorsa dimensiunea lor afectivă și le introducea în cotidianul rugăciunii, dând astfel sens ființei evreiești. Ritualizarea instaura o legătură indestructibilă între un trecut de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință care apare în secolul al XIX-lea a ajutat la crearea unei identități colective când legăturile cu comunitatea de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Schruoffeneger, Pocket, Paris, 1990 [Mai este oare acesta un om?, trad. de Doina Condrea Derer, Polirom, Iași, 2004, p. 7 n. trad.]; vezi și interviul cu Jean-Pierre Azéma, op. cit. 8 9 1 SUFERINȚA CA IDENTITATE Mulțumiri Cuvânt înainte Suferință, moarte, ritualizare Fabricarea istoriei de suferință O suferință fără speranță? O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii În afara suferinței nu există salvare! Dreptul la uitare Bibliografie Index general
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de idei a teoriilor definite drept corecte sau a modei generate de ele. Se ajunge în acest fel la ceva incredibil: standardizarea prezenței publice a cercetătorului științific. Dacă acesta prezintă într-alt fel concluziile cercetării, este periferizat în circuitele profesiei. Ritualizări de genul conformării la criterii de performanță inflexibile, preformate sau codificate exclusiv, pentru a abandona circulația ideilor unor rețele editoriale închise (considerând, bunăoară, derizorie publicarea în volum) au ajuns reguli ce par să exhibe formula „cine nu face ca noi
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
obsedați de Pitești, după ieșirea din Închisoare majoritatea vor depăși trauma), dacă ei nu se identifică Într-adevăr cu agresorul, ci doar mimează acest lucru, trecerea de la stadiul de victimă la cel de călău se face, după Alina Mungiu, prin ritualizarea credinței. Mecanismul se declanșează În condițiile În care forța care are control asupra persoanei Îi cere să accepte credințele și atitudinile aprobate pentru a putea supraviețui sau funcționa adecvat. Individul reușește prin acest mecanism să-și controleze atât expresia exterioară
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
atât expresia exterioară, cât și expresia cea mai intimă a credințelor sale, refulând valorile din sistemul său individual care nu sunt permise de autorități și permițându-le doar celor adecvate, „aprobate”, să iasă la iveală.14 După Alina Mungiu, de ritualizarea credinței a avut parte, mai puțin vizibil decât la Pitești, Întreaga Românie. În cea de-a patra etapă mai ales, reeducații se dedublează schizoid, iar scindarea este descrisă ca o decorporalizare În care sufletul este spectator, iar trupul, actor: „Parcă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
preoților și practica sexuală există multiple relații complementare. Pentru lumea modernă sexualitatea a devenit o "nouă religie", iar reprezentările sale (mentale, lingvistice și plastice) concurează, la modul serios, reprezentările și credințele unor religii tradiționale (Islamul, Mozaismul, Creștinismul). Un soi de ritualizare publică și solemnitate discursivă traversează sexul modern, transformant și transformator (de energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă 69 a predicării sexului în era revoluțiilor sexuale. Sexualitatea ca religie dă frâu liber instinctelor, pasiunilor, (libidoului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umanului în diverse obiective, scopuri, interese social-politice, astfel încât acest uman să fie îndeajuns de docil și de transformat în structura sa mentală încât să răspundă ordinelor venite din partea factorului politic. Prin instituții și prin norme, prin manipulări mediatice și prin ritualizări intelectuale (ale celor care primesc dreptul la cuvânt), avem o cunoaștere oficializată, impusă și recunoscută de majoritatea societății sau de către un anume regim social-politic. Toată această rebeliune a tinerilor sau reacție adversă față de o cunoaștere-putere este efectul politizării instituțiilor, prezentate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de azi. Sistemele de învățământ moderne sunt contrare unei piețe libere a ideilor, atât timp cât acestea reprezintă instrumente ale îndoctrinării pentru diverse regimuri social-politice, partide politice, aflate la conducerea statului. În consecință, sistemele politizate au funcțiile descrise de Foucault: 1) ritualizarea și formalizarea vorbirii; 2) fixarea rolurilor și "calificarea" subiecțiilor vorbitori; 3) formarea grupurilor doctrinare; 4) distribuția unor cunoașteri îndoctrinante. Pe lângă aceste funcții, aș mai adauga și altele: 1) producerea adevărului de către specialiști; 2) controlul gândirii și al discursurilor; 3) elaborarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de la Keller la Anzenbgruber, Rosegger sau Ganghofer fără ca prin această alăturare să se încerce justificarea unei asemănări între nuvele lui Slavici și cu acelea nemțești. Criticul observă însă felul în care și unele și altele înfățișează civilizația rurală caracterizată de ritualizarea gesturilor și a vorbirii încărcată de respect, eleganță absolut specifică vorbirii populare din exteriorul arcului carpatic. E vorba de influența pe care avut-o de-a lungul timpului asupra acestui sat exemplul comunităților maghiare și germane și de care critica
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
putând să se manifeste foarte crud". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 120) Un loc aparte în acest scenariu îl joacă râsul, care inițial reprezenta (și mai reprezintă încă) un comportament agresiv în raport cu cel de care se râde, dar care între timp, prin ritualizare a căpătat și funcția de liant a grupului, a acelora care râd împreună: "A râde de cineva are cu siguranță o motivație agresivă. Faptul este resimțit și de cel care constituie ținta râsului. În același timp, reacția agresivă colectivă a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru a transmite mesajul că sunt altceva decât ceea ce sunt. Lupta pentru o poziție dominantă, dorința de a fi "cineva" poate cunoaște și astfel de forme deviate de manifestare, iar dimensiunile comunităților în care trăim în prezent, combinată cu formalizarea/ritualizarea excesivă a interacțiunilor umane favorizează un astfel de proces. În acest context, Desmond Morris notează: "În primul rând, este esențial să facem o distincție clară între un simbol al statutului și mimetismul puterii. Un simbol al statutului este un semn
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
inhibare/disipare a agresivității intragrupale Agresivitatea este doar unul dintre instinctele care alcătuiesc "marele parlament al instinctelor"; pentru Konrad Lorenz, există patru instincte mari (procurarea hranei, procrearea, fuga din fața dușmanului și agresivitatea) și "micii servitori" (deplasarea, zborul, instinctele rezultate din ritualizare etc.), pe care etologul austriac le-a numit instincte-unelte, care se află la dispoziția instinctelor mari amintite anterior; împreună, ele alcătuiesc parlamentul care, prin interdependențele create, se finalizează cu o decizie și o acțiune a unui organism; nici o acțiune nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de simțiri"189. Romanul lovinescian se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că Hortensia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
investind-o cu puteri magice mereu reînnoite. O secvență cvasinarativă are ca obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sub semnul hermeneuticii. Nici prin cap nu-mi trece să-i propun să procedeze „altfel”. S-a decis pentru un traiect pe care l-a condus cu deplină stăpînire. Totuși, nu aș pune accent cu atîta fermitate pe ideea de ritualizare, în punctul strict al originilor, a comportamentului păstoresc, izolat în complexul profesional socio-uman. Autoarea ar fi fost nevoită să dea altă variantă propriului discurs. Nici suprasolicitarea profanului nu mă convinge. Emoția religioasă se află în inițiala oricărei culturi de mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tehnicilor corporale prin metode vizuale, de observație, este o întreprindere deloc ușoară. Dificultatea rezidă în însuși faptul că elementul corporal nu poate fi extras din contextul în care acesta funcționează și trăiește. El este "locul unei instrumentalizări și al unei ritualizări permanente; o unitate organică inseparabilă și un obiect scenografic divizibil; sursa unei activități continue dintr-un anumit punct de vedere și intermitente, dintr-altul etc. În aceasta constă dificultatea observării sale"142. Cum să desprindem tehnica corporală care însoțește descântarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l menține în viață și, indirect, pentru a nu vedea acest nu-știu-ce în sine, a nu se vedea pe sine ca aproape nimic. Inscripție semnificativă, ritualizare a abisului prin dedublare speculară. "Nici soarele, nici moartea nu pot fi privite în față"***. Perseu a trebuit să folosească o oglindă ca să-i taie capul Medusei. Imaginea, orice imagine, este, fără îndoială, un vicleșug indirect, o oglindă în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inventează cuvinte noi ori se transmută încărcătura semantică, în care orice cuvânt are două valențe, cea semantică și cea magică, pe care mizează propaganda, iar cuvântul devine important nu prin sensul său, ci prin atmosfera pe care o degajă), de ritualizarea excesivă a vieții politice (toate categoriile sociale sunt supuse unor ritualuri politice, începând cu salutul, care poate fi interpretat drept o sfidare la adresa liderului, atunci când nu respectă întocmai acest ritual impus), iar repetarea obsesivă a aceluiași ritual ucide responsabilitatea individuală
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pot fi gestuale ca: repetiții ale mișcării mâinilor, degetelor, brațelor, rotirea corpului în jurul axei proprii, mersul pe vârful picioarelor. Uneori copilul cu autism preferă activități repetitive ca: deschiderea și închiderea ușilor, stingerea sau aprinderea becului, lovirea sau zgârierea unei jucării, ritualizarea activităților alimentare, activități de îmbrăcat sau de joc. De altfel jocul, activitate importantă la această vârstă, prezintă câteva particularități: este marcat de același caracter stereotip, copilul folosește obiecte puțin complicate ca: sfoară, hârtie, butoane, robinete, rotite etc. Jocul colectiv este
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
noi norme, reguli, legi care le întăresc sau le anulează pe cele vechi (de exemplu, conflictele dintre muncitori și patronat au condus la elaborarea unor convenții colective care au reglementat raporturile dintre muncitori și superiori; de asemenea, au contribuit la ritualizarea conflictelor, fapt care, după cum se exprimă autorul, permite o minimă predictibilitate a conflictelor; • conflictul stabilește și menține un echilibru al puteriii, el fiind uneori singura posibilitate pentru adversari de a-și testa propriile forțe. Dintr-o perspectivă mai amplă, conflictul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care contribuie toate la crearea unei impresii de ordine, mai curând decât a unei ordini autentice. Aceste ficțiuni sunt Însă de o natură mai specială: s-ar putea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pentru a relua o terminologie clasică, creată de Robert Merton la sfârșitul anilor ’40, se pot avea În vedere cinci atitudini. Cea mai curentă corespunde scenariului adaptării sau conformismului. Atunci când se produce un exces de zel, se deschide calea către ritualizare. O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de refuzare a implicării sau de evadare, de exemplu În vis sau În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]