279 matches
-
umanitate al lui Brad Mc Cullum (Michael Shannon) este rizibil precum și cazul alienării sale centrate într-un complex oedipian rău lichidat. Însă nu aici se află miza filmului. Regizorul ne transferă de pe o scenă grandioasă, cea a tragediei, pe una rizibilă, a deformării tragediei în caricatură, în farsă tragică. Or, tocmai acest proces de telescopare, de translație distorsionantă stă sub lupa lui Herzog și ține de arta sa cinematografică prin care intrăm în zona lui „simt enorm și văd monstruos" și
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
de combinare cu substantive abstracte pot fi explicate atât prin conservarea valorilor lexicale din limba veche, cât și prin influență rusă. În fine, există texte a căror sursă nu e clară și care ar putea fi pur și simplu traduceri rizibile, imposibile semantic în româna standard și în care contextul modern contrastează comic cu conotațiile învechite ale lui destoinic: „Casino Barcelona - cel mai destoinic joc în cazinou!” (casino-barcelona.net/ro); „Locuri de muncă destoinice europene” (labor-capital.org).
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
tentă ezoterică care nu poate fi comunicată în afară. Astăzi însă, sub influența scientismului, a feminismului și a democrației de masă, aura de prestigiu a relației maestru-discipol a fost redusă la neant, în vreme ce noțiunea de înțelept e pe cale să devină rizibilă. Și totuși, Steiner e de părere că educația de elită se va face mereu pe calapodul relației clasice „maestru-discipol“. Sunt două lucruri care surprind la prelegerile de la Harvard. Mai întîi, autorul sare de la exemplele istorice de maeștri și discipoli la
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
culoare ar fi, roșii, verzi sau tricolore” (v. Théophile Gautier-Mademoiselle de Maupin, Préface, avec une Introduction et des notes par Adolphe Boschot, Ed. Garnier Frères, 1966, p.1). Intrigat de ceea ce el consideră a fi doar o „afectare morală”, „foarte rizibilă dacă n-ar fi foarte plictisitoare” (p.2), autorul respinge ingredientele fourieriste și saint-simoniene proclamând că „de la căsătoria cu civilizația, societatea și-a pierdut dreptul de a fi ingenuă și pudibondă” (p.10). În aceste condiții, cele mai periculoase vicii
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
Aprioric, ar trebui să le situăm în zona nocturnă și tragică: scenele se petrec mai ales noaptea, moartea este omniprezentă, discursul central e rostit cu voce sepulcrală; tocmai acest dramatism nocturn, sunînd fals, a făcut deliciul parodiatorilor. Însă chiar și rizibilele Legende istorice se hrănesc discret din senzualitatea poemelor „sudice”. O coloratură explicit erotică nuanțează „istorismul” acestor scene, unde apariții feminine neașteptate tulbură atmosfera gravă și tenebroasă (Mărioara, Măria Putoianca, Fata de la Cozia etc.); în Muma lui Ștefan cel Mare nu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
așa hal poeții, singurii ei făcători de bine, singurii care vin să lupte cu pustiirea acestei nații de sentimentul existenței ei. Acele personaje kafkiene care ne judeca poezia (ascunse într-un pod cultural!), confundă leafa mare cu deșteptăciunea, în numele unei rizibile apărări - a ce?". În raport cu aerul mai interiorizat, cu o pedala a reticentei temperamentale, pe care-l vădește prietenul d-sale, Adrian Ălui Gheorghe e mai impulsiv, emițînd jerbele unui idealism incandescent. Insatisfacțiile pe care le încearcă nu se mulțumesc a
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
ouă. Din acest al doilea grupaj al lui Mungiu et Co a dispărut însă schetchul și caracterul de scenetă al primelor patru episoade. Amuzamentul dispare și ceva grav se insinuează la capătul unor aventuri ridicole, o gravitate care derivă din rizibila adaptare a love story-ului la scara meschină a cotidianului comunist. Degradant nu este că Grigore fură ouă, ci că aceasta este aventura vieții lui, iar că pușcăria pe care urmează s-o facă este aceea a unui găinar mărunt, așa cum
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
bovarism care se descarcă compensatoriu în mărunțișuri. Cred că acest grupaj transmite într-un mod mult mai pertinent esența Epocii de Aur, unde existența și toate actele ei complementare, inclusiv cele care încalcă convențiile sociale și cele juridice, sunt diminuate rizibil și trist până la trivial.
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
conturat un Caragiale echivalat în prezent cu un portret-robot. Altfel spus, contrazicînd marile ei prestigii. De la T.Maiorescu, G.Ibrăileanu, G.Călinescu, T.Vianu, ș. Cioculescu purcede figura unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui Caragiale", ce „împing personajul într-o zonă a
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
de simțul ridicolului desfășoară povestea picarescă a unei întreprinderi revoluționare cu accente gogoliene. Expresivitatea involuntară a personajelor care se situează fără să o știe alături de cele ale lui I.L. Caragiale creează un paradoxal efect de autenticitate care aruncă „eroicul” în rizibilul farsei. Poate nu întâmplător, tot acest film a primit și premiul publicului. Pentru secțiunea Experiment, Vlog 13 al lui Bădeliță Alexandru Petru a oferit o meditație pe seama lumilor alternative, videologice, într-un decor cibernetic. Anul acesta „Festivalul de Piatra” s-
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
în serios, mai în glumă, te trezești că îi acorzi girul tău și continui lectura. În orice caz, niciuna dintre așteptările „narative”, dintre previziunile de lectură, nu îți va fi confirmată, pentru că totul se joacă pe aceeași carte, a absurdului rizibil. Adică, literatura aferentă temei Apocalipsei, „lumii noi”, restaurate și a eroului salvator este rizibilă, iar orice abordare în gen SF-utopian nu poate decât să denunțe genul din interior. Nu știu care este ideologia omului din spatele scriitorului Cosmin Cârciova, care este poziția sa
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
lectura. În orice caz, niciuna dintre așteptările „narative”, dintre previziunile de lectură, nu îți va fi confirmată, pentru că totul se joacă pe aceeași carte, a absurdului rizibil. Adică, literatura aferentă temei Apocalipsei, „lumii noi”, restaurate și a eroului salvator este rizibilă, iar orice abordare în gen SF-utopian nu poate decât să denunțe genul din interior. Nu știu care este ideologia omului din spatele scriitorului Cosmin Cârciova, care este poziția sa teologică, mi-ar plăcea să cred că una ne-parodică, dar romanul este destul de
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
petalelor cavalerismului, imaginea acelei inflorescențe medievale care decade în caricatura celebrului hidalgo sublim-smintit de lectura cărților pline de isprăvile altei mentalități. Viziunea grandioasă, limbajul „înalt”, patetic modulat sunt compromise prin parodie. Dacă socotim că Budai-Deleanu a pus accentul pe agitația rizibilă a țiganilor utilizînd figura lui Vlad Țepeș și a oștirii domnitorului drept un context oarecum convențional, stilistic contrastant cu ridicolul acestora, avem cheia antieroică a unei antiepopei. Vana frămîntare a cetelor țigănești de-a se organiza, de-a se înscrie
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
rules”, o spune Lionel. Relația dintre cei doi este construită remarcabil, cu o finețe psihologică pentru care Tom Hopper merită toate elogiile, pentru a nu mai vorbi de actorii înșiși. Vocalizele, rostogolirile pe pardoseală, mimica caraghioasă, exercițiile care aruncă în rizibil întreaga morgă aristocratică a lui Bertie, îl instruiesc pe viitorul monarh nu numai în arta elocinței, ci îi redau căldura umană și o înțelegere superioară asupra rolului pe care urmează să-l performeze, cel istoric, de a conduce Anglia într-
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
noembre/ când crezui că mă fac om/ ea-mi răspunse nem tudom/ când crezui că mă însor/ ea-mi răspunse nevermore”. Peste regretabilul malentendu survenit în relația poet-critici se revarsă, ca într-un D’ale carnavalului al vieții literare, și rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
Discursul de învestire al doamnei Pujol după victoria în alegeri este magnific prin supralicitare demagogică. Proaspăta deputată se autodeclară o mamă a tuturor cetățenilor micului orășel care scandează în extaz «ma-man, ma-man!». Caragiale ar fi fost mândru de rizibilul pompieristic al unei astfel de scene pe care o asezonează onctuos și interpretarea hitului „C’est bon la vie”. Remarcabile sunt decorurile și costumele pentru care meritul le revine Katiei Wyzkop și lui Pascaline Chavanne, iar pe acest fond burghez
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
mai puternic nu rezolvă nimic, dar adâncesc perspectiva asupra entropiei care domină nu doar lumea lui Jara, dar și pe cea contemporană. Călătoria inițiatică în căutarea unui Graal obscur, a unui sens are aici ceva nu doar donquijotesc, dar și rizibil, dacă nu pernicios. În concluzie, MECEFF reușește să creeze un profil particular și o stilistică festivalieră care îl impun atenției unui public select.
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
atmosfera literelor încinse, cum se întîmplă în Primejdia culturii de estradă, text scris în 2007, a cărui idee și-a găsit confirmarea în timp: societatea românească se îndreaptă spre un tip de subcultură în care 99% dintre produse sunt material rizibil și doar 1% material lizibil. O cultură anomică, fără reguli, fără autorități și fără ierarhii. Într-un cuvînt, o revărsare de prost-gust în fața căreia singura reacție e actul critic: „Oricîte metamorfoze s-ar fi petrecut după 1990, un lucru ni
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
și un alibi delicios: platforma Google translate (așa se și numește cartea). Acolo, motorul de căutare oferă, la trecerea dintr-un idiom în altul, variante destul de cinstite (cuvintele sunt echivalate cu destulă acuratețe), dar sub într-o topică cel puțin rizibilă. La fel stau lucrurile cu versurile lui Hose Pablo: „tu i-ai trimis probabil e happy day parcă” (p. 5); „tu ai stat puțin mâine la lucru” (p. 6); „ai spus că mâinele mele frumoase sunt” (p. 7); „și parfumul
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
structurilor existențiale moderne și de efectele pierderii libertății prin cuprinderea într-un mecansim al ierarhiilor birocratice va provoca pretutindeni o epidemie a temerilor acute care provoacă nu numai halucinațiile morbide dintr-o povestire ca "Le Horla" de Maupassant, ci și rizibila moarte a funcționarului lui Cehov sucombînd ca urmare a strănutului care a maculat chelia șefului așezat, la teatru, în rîndul din față. La noi, în plină desfășurare a procesului "formelor fără fond" declanșat de trecerea precipitată de la obișnuințele unui climat
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
era un domn". în pofida acestui fapt, la Institutul în chestiune nu s-a petrecut nici o schimbare. Predominau aceeași frică a concedierii ,pentru o frază ambiguă, suspectă sau un cuvînt netrebnic, abătut de la canoanele cenzurii, aceiași șefi de cadre, aceeași vigilență rizibilă, nocivă a biroului organizației de bază, aceeași superbie a Ťindicațiilorť (ce se modificau de la o zi la alta în funcție de conjuncturi oculte), aceiași șefi neghiobi și semidocți", pe scurt persistă ,aceeași atmosferă kafkiană". O amenințare surdă, venită din imprevizibile direcții, planează
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Dalí, o materie de o nostalgie neliniștită ce se hrănește în continuare din imaginile prezente ale paradisurilor pierdute, chiar în timp ce lumea a luat-o pe un drum care face ideea în sine de paradis sau de utopie, de exemplu, fie rizibilă, fie de un gust îndoielnic. Baudelaire descrie peisajul dalinian cu o precizie stranie: un peisaj antropomorf în care o imagine înspăimântătoare e dublată printr-o imagine la fel de înspăimântătoare a sinelui sub un cer senin, foarte asemănător cu cerul de la Cadaques
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
grotesc a fost încălcată. Deși mă refer aici doar la efecte, iar nu la intenții, dna Alina Mungiu n-are deloc haz. Pentru un om inteligent, e greu să-ți imaginezi o mai severă pedeapsă. Ar fi, o dată în plus, rizibil ca legislația unui stat modern să dicteze prin decret care sunt limitele publice sau private ale ilarității. Pentru că justiția seculară nu poate discrimina între umor și blasfemie, criteriile normalității sunt negociate politic în sfera culturii. Inutil să adaug aici ultimele
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
recriminărilor." Ce rost ar mai avea procesul comunismului? De ce să ne irosim timpul cu o copilărie? De ce să fim ,neînțelepți"? Al doilea fenomen este, ca să ne exprimăm așa, apocalipsa în stare de comedie, dezastrul ca farsă. Pe tonalități nu o dată rizibil acute, cîțiva conservatori pretind că orice critică adresată unei serii de autori tabuizați ar reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-a reclama pur și simplu ceea ce le-ar conveni, adică sistarea discuției
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
decență intelectuală: aflăm din DILEMA VECHE (nr. 466, din 17-23 ianuarie) că anul acesta „Consiliul Județean din Botoșani a hotărât să-l facă pe Mihai Eminescu cetățean de onoare al județului”! Gestul e de un comic absurd și de un rizibil fără margini. El reflectă însă starea mentalităților de la noi, unde provincialismul incult și țanțoș, dar și atitudinea festivist comunistă de tip „Cântarea României” au prins rădăcini și fac ravagii. Iarna la televizor La sfârșitul săptămânii trecute, dacă ar fi fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]