1,284 matches
-
Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvântat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hotărî până la urmă să dea ordine scurte și precise, care, la început, îi luară pe oameni prin surprindere. Cu toate acestea, se grăbiră să le execute, fără să pună întrebări inutile. Soarele începuse deja să se ascundă în spatele unui nor roșiatic... Te-Onó se aflau atât de aproape, că puteau deja să le distingă oribilele tatuaje. Marara se întoarse cu provele spre inamici, ca și cum ar fi fost dispusă să atace în momentul când era atacată. Ochii lui Tapú Tetuanúi se opriră, fascinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din josul scărilor se aude un urlet. Țipătul prelung al unei femei. Vocea Sorei Justițiare strigându-ne să venim repede. A dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mergem la cinema. V-am promis. Goneau purtați de șuvoiul circulației pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc rămășițele unui naufragiu. Curând, așadar, au ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petreacă niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La marginea trotuarului zări un câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în bucătărie. Copiii din ziua de azi îs grăbiți, ce să facem, de acum trebuie să ne luăm după dânșii. Fusese probabil, în tinerețe un bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice dar mijlocul îi era subțire și bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o vedea supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată a doamnei Natalini, o femeie bătrână care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rinichi. Cine știe ce greșeală de moarte e să te exciți atunci când doi eroi de film se sărută pasional la televizor, să dorești ca doamna de biologie să-și dea duhul acolo în mijlocul clasei, scoțând pe gură și pe nas o spumă roșiatică, să spui că nu știi nimic când mama te întreabă unde este zahărul vanilat, să mănânci cireșe din pomul vecinului, fără să-i ceri voie. Înainte de a fugi din pragul lăcașului sfânt, fetele priveau iedera fără frunze ce învăluia clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fișe de utilizate în alcătuirea compozițiilor: CERUL er de cristal; er ca o petală de nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 17 În ceea ce privește imaginația, ea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui, roșiatice și de un verde palid. Un pictor și-ar fi reușit la perfecție opera prin aceste minuni ale creației naturii. La marginea unui lan de grâu, o prepeliță și-a aliniat puișorii pentru a-i învăța pe fiecare să zboare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]