55,533 matches
-
ce se va dizolva în curcubeul beatific al sonorităților cristaline și frumoase. Dan Constantinescu este un estet. Instrumentul său preferat, pianul, l-a exprimat pe deplin în multe rânduri. De la lucrările camerale la cele concertante și simfonice, pianul este firul roșu ce străbate imaginarul acestei muzici. De pildă, în Concertul pentru pian și orchestră de coarde, o lucrare de tinerețe, plină de fior asociativ și eleganță logică, influențe diverse - de la Bartok și Messiaen la Enescu și Jora - sunt trecute printr-un
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a religiilor monoteiste), dreapta Domnului, încă neiertată, umblă prin lume. Sângele izbucnește până la urmă, după smulgerea ei, într-o imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și ea veni, palidă și tremurătoare
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
dus cu alai la Iași, și domnia începe. Vorbeam, la început, de democrație, și că aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte două, trii blide de bucate din masa lui și
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat prin tribunale și absolvit): o cruce roșie, devenită "suport" pentru zvastică... Un diagnostic foarte exact al "cazului", la care aș subscrie cu amîndouă mîinile, am descoperit în articolul editorialistului de la Nouvel Observateur, Jean Daniel: "M-am dus să văd Amen cu încredere. N-am fost dezamăgit. Nu
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
uitate". Foarte adevărat, dar... Apoi falsul prin răstălmăcire: "În vara lui 1944, substituindu-se mareșalului Ion Antonescu, pe care-l arestează cu ajutorul unei conspirații de palat regizată de comuniști, regele Mihai I și camarila lui suspendă orice rezistență față de Armata Roșie, care pătrunde nestingherită în România, purtîndu-se ca o armată de ocupație. Efectele dezastruoase ale ticăloasei capitulări militare și politice nu vor întîrzia să se arate. Victimă a unui șir devastator de ocupații militare ruse, în ultimele două sute de ani, populația
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
devastator de ocupații militare ruse, în ultimele două sute de ani, populația românească se ferește din calea falsului aliat, ale cărui năravuri le cunoaște". Deci regele Mihai I, care a salvat țara de o distrugere totală, ar fi "deschis calea" Armatei Roșii. O enormitate ridicolă dacă n-ar fi mai întîi repulsivă... Dar falsul de căpetenie îl reprezintă teza cărții după care am fi avut a face cu o aiuritoare conspirație antiromânească, ce s-ar fi manifestat pe un arc istoric de peste
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
zece miliarde de lei obținuți din împrumutul pentru înzestrarea Armatei - o sumă care astăzi s-ar înmulți cu mai multe mii - în fortificații pe Nistru, de propaganda vremii numite "linia de foc și fier", punea la adăpost România de tăvălugul roșu. Așa a crezut până într-o senină amiază de iunie a anului 1940 când, chestionat cât timp am putea rezista puhoiului sovietic, ministrul de Război, generalul Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
de altfel elementul care reține deocamdată din plin atenția opiniei publice și a mass-media. Cele peste 200 de pagini ale cărții abordează (ca sursă a narațiunii) cea mai mare catastrofă din istoria navigației civile: scufundarea de către un submarin al Armatei Roșii, a imensei nave Wilhelm Gustloff, supranumită " Titanic"-ul german, mîndrie a regimului național-socialist, pornită din portul Danzig/ Gdansk (orașul natal al lui Günter Grass, unde, tot în paranteză fie spus, scriitorul își va avea propriul său muzeu ). La originile sale
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
de 30 ianuarie 1945, cînd "Wilhelm Gustloff" pleacă în ultima sa călătorie, la bordul său se aflau îmbarcați 9.000 de pasageri (majoritatea femei și copii, dar și cîteva sute de militari germani), fugind cu toții spre vest din calea Armatei Roșii și a acțiunilor de răzbunare ce însoțeau înaintarea acesteia. Capitolul alungării germanilor din estul Europei la finele celui de-al doilea război mondial a constituit multă vreme, dacă nu neapărat un tabu, în orice caz un subiect eludat . într-un
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
totuși s-a întâmplat. Am trecut pe Tele 7 și, într-adevăr, surpriza surprizelor (plăcute) se da " Gară pentru doi", filmul lui Riazanov, cu fermecătoarea, cu minunata Ludmila Gurcenko, actrița care poate juca orice. Au urmat, în alte seri, "Călina roșie", capodopera lui Sukșin, "Moscova nu crede în lacrimi", " Sonată la marginea lacului", "Nouă zile dintr-un an", "Al 41-lea", filme-reper, acestea două din urmă, ale dezghețului hrușciovian. Ni se anunță "Pianina mecanică". Un regal. Și câte nu ar mai
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
pe vârful picioarelor încălțate în niște teniși murdari de ulei, privind cizmele. În oglinda ce reflecta formele lor de pe soclurile de lemn pe care se înălțau, în marginea panoului reclamă artistic ce stăpânise în ajun întreg orașul ca toate drapelele roșii, aurii, precum și confetile călcate în picioare și bucățile de serpentine, cizmele te făceau să te gândești la cai și la pinteni evocând fotografiile trucate ale anunțurilor marilor magazine... aceleași inscripții, aceleași poze de avioane pempante, perfid de fragile și de
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în teroarea basmelor: "Seara venea "Scufița Roșie" - de-atîtea ori a venit. Mama o spunea așa de bine încît, povestind, ea se făcea o fetiță și o bunică, se făcea de tot pădure și de tot lup.// Era a suta oară poate cînd ascultam cum fiara între dinții
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
cea mai fierbinte am izbit-o fulgerător pe mama cu pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un rug ardeam, de rușine căință./ Ce gust, ce culoare a avut mîna aceea cum lovise în hotarul ciudat" (Scufița Roșie). Sau: "E o răscruce unde îți iese în cale Spînul, băbuța prefăcută, Piticul cel Rău. O răscruce unde ți-a ieșit în cale spaima cea mare. Ea nu are chip. Ea nu mănîncă dar se îngrașă. Ea îți va fi
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
vă împiedică? - Dar românii sînt aliații noștri! - Pentru numele lui Dumnezeu, atunci de ce declarați război Statelor Unite și nu Rusiei? - Fiindcă noi ne gîndim deja la ceea ce va fi după încheierea păcii. - Adică? - Mai bine să ne ocupe americanii, decît armata roșie!" Un diplomat maghiar mi-a povestit această anecdotă cînd, la începutul lui 1989, am mers pentru prima oară la Budapesta ca să investighez posibilitatea de a fonda acolo un institut de studii aprofundate, după modelul Colegiului Wissenschafts din Berlin. Ungurii știu
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
uneori și pe ascuns, la standul Muzeului Țăranului Român unde răsfoiesc încet și savant paginile, memorînd, cît pot, adică două-trei rețete. Pînă se va epuiza tirajul. Cînd eram pe culmile elogiului și plescăiam pofticios, dar rafinat, opresc mașina la culoarea roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu ghiulurile prin aer și pășind
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
multe lucruri interesante, am citit despre efortul regretatului Horia Bernea de a repune pe picioare acestă instituție, cît am apucat să văd din interiorul clădirii respiră bun-gust și e cu totul și cu totul altceva decît muzeele etnografice cu ștergare roșii pe pereți. în același timp și probabil fără vina celor care au gîndit proiectul, MȚR e și un loc numai bun de speculat de către descurcăreții într-ale culturii, de către cei care studiază cu frenezie țăranul român dacă s-ar putea
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Accentul e pus aici nu pe euforia dobîndită în vis, ci pe presentimentul de groază. Judele povestește că a simțit bătaia aripilor care i-a trimis un aer rece în obraji, și a rămas încremenit în fața privirii fixe din pupilele roșii, cenușii sau galbene, sinistre, iar penajul păsării și-a modificat brusc culoarea. Era să fie lovit cu ciocul sub frunte. A înțeles că orbește, a țipat, s-a acoperit cu plapuma. "După aceea, camerista a ieșit, iar eu am început
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
dintr-un șirag militant: Ținea pe masă, lîngă blid,/ Cartea Marelui Partid,/ cu mențiunea sursei, desigur.// În finalul Însemnărilor se mai spunea că Veneția-i putredă,/ că se scufundă, secundă de secundă, că-i iremediabil pierdută/ și că fabuloasa omidă roșie a fost strivită/ de niște omizi albe sau albastre,/ dacă-mi amintesc bine.// Am dat să scriu/ și nu reușeam să duc paharul cu apă la gură" (Apa noastră cea de toate zilele). Precum și tentația epicului în sine, adică plonjarea
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
dacă acest loc pustiu/ (cu doi localnici și cîțiva ciobani transhumanți)/ mai are cimitir,/ de cînd nu mai au preot și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei cruci de piatră" (Despre singurătate, fîntîini și morminte). Farsa unor asemenea inserții de real picant se completează
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
și dureroasă mărturisire a erorii poate fi salutară. Bunăoară o seamă de scriitori occidentali, simpatizanți la un moment dat ai comuniștilor, "tovarăși de drum", potrivit termenului consacrat, n-au mai acceptat echivocul, după ce-au constatat fața reală a "paradisului roșu", făcîndu-și publice mustările de conștiință: Céline a scris Mea culpa, Gide: Reteur de l'URSS, Panait Istrati: Les aveux d'un vaincu, Arthur Koestler: le Zero et l'Infini, Artur London: L'Aveau, David Rousset, Boris Souvarin etc." Astfel apele
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
bașkiri în camerele de gazare. Firește, am aflat ulterior că m-am născut în toiul războiului, când milioane de oameni se omorau unii pe alții pentru a decide ce fel de lagăre de concentrare să existe pe lume: brune sau roșii. Din vremea aceea nu-mi amintesc de nimic. Cea mai veche amintire o reprezintă imaginea salvelor de salut din Moscova, la încheierea războiului. Cineva m-a ridicat pe mâini la fereastră și mi-a spus: "Privește, amintește-ți toată viața
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
partea superioară. Pe strada noastră erau trei asemenea case, una lângă alta, și încă în timpul copilăriei mele o anumită comisie le-a verificat și a stabilit că nu sunt proprii pentru locuit. Pe colțurile fiecăreia s-a scris cu vopsea roșie "CDD", ceea ce însemna "Casă De Demolat". Totuși au rezistat până în anul 1970 și în tot timpul acesta în ele au locuit oameni. În apartamentul nostru de la etajul întâi conviețuiau patru familii, una din ele fiind înrudită cu noi. Însă bucătăria
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
la mijlocul lecturii. Ochelarii îi cădeau și începea să sforăie, iar eu o zgâlțâiam: "Bunico, ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Bunico, ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
depună jurământul sub drapel: "Eu, tânăr pionier, jur solemn în fața tovarășilor mei că voi apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]