184 matches
-
restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era aceea de-a forma " slobozii" (asylum ) - loc în care oameni robiți, condamnați la pedepse, străini, așezîndu-se, scăpau de urmărire. Roma chiar a fost la început o " slobozie" precum se știe, căci slobozie însemnează " libertate" Cine se așeza pe aceste moșii, originea proprietății cărora este dania domnească, se așeza în condițiile cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe aflarea obiceiului pământului din vremea lui, care-i asigura puterea militară formidabilă de care se bucura într-o vreme atât de depărtată îndrăznețul Domn al Moldovei. De aci am afla că munca omului de țară n-a fost nicicând robită, ci rezultatul unei tranzacțiuni în genere avantagioasă pentru el; că, chiar pământurile pe cari le avea în arendă, le - avea din neam în neam, nu pe un răstimp scurt; că beția era pedepsită ca un lucru de rușine și de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Socrate nu tăinuiește metafizic relațiile pe care le-a avut și nici experiențele care l-au apropiat de contemporani. Nu ezita niciodată să numească erastes pe oricine era admirator devotat al înțelepciunii. Opinia publică romantiza și prețuia castitatea unui eromenos robit și a unui erastes dezinteresat. De ce erosul joacă un rol atât de important într-un sistem metafizic?, se întreabă Dover, nu este prea clar, iar cea mai scurtă motivație pentru aceasta este oferită de Phaidros: frumusețea este singurul dintre toate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exemplu, acea suficiență intelectuală adoptată pe moment de către cineva pentru a face pe placul unei persoane foarte influente, dar cu adevărat mediocră, care nu poate suporta superioritatea celor din jur). Μ Egoismul este o poartă Închisă spre lume, deoarece omul robit lui este, de fapt, robit sieși: egoistul nu se poate bucura de bucuria altuia și nu acceptă, În forul său interior, punctul de vedere al altuia (de aceea nu poate cunoaște, de exemplu, taina comuniunii sufletești din sentimentul de prietenie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
existența unor forme superioare de energie spirituală, care nu pot fi dezvoltate sau Întreținute decât prin credința puternică În ideea de supranatural, de absolut, sfânt sau divinitate, care este În afara determinărilor timpului și a scopurilor egoiste ale omului). Μ Cei robiți unor prejudecăți fac, de fapt, dovada unui „daltonism intelectual”, deoarece credința neabătută În unele dogme Îi determină să nu suporte analizele sau discuțiile În contradictoriu; de aceea, tot ceea ce este nou le produce stări de panică sau de Întristare/deprimare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în absolută contradicție cu orașul, considerat un loc al pierzaniei. În general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri bătrâni, care își ajută „poporenii”, spre deosebire de tinerii orășeni din înalta societate, superficiali, fără orizont spiritual, robiți plăcerilor ușoare. Piesa de teatru Hazail (1931) înfățișează patimile și răstignirea Mântuitorului, ilustrând forța credinței. SCRIERI: Dreptul vieței, București, 1908; Pe urma dragostei, București, 1910; Marcu Ulpiu Traian Stănoiu, București, 1920; Slutica, Botoșani, 1925; Hazail, Mănăstirea Neamț, 1931. Repere bibliografice
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul steagului o au lovit fără veaste și au risipit tabăra: târat-au, robit-au atâta boerime leșască. Atunci au prins pe doamna cu alți doi voinici feciori ai ei și pe Corețchi gineri-său și i-au dus la țarigrad. Ci pe dânsa și pe coconii, anume Alixandru și Bogdan, i-au turcit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de natură să genereze dificultățile. Numai că în fața celor doi sleahtici s-a aflat o moldoveancă dârză (cu o forță sufletească asemănătoare cu aceea a Cristinei, prima ei soacră, femeia care a avut tăria să-și vadă soțul ucis, copilul robit și apoi omorât, fiica, pe Elisabeta, răpită de turci, ginerele decapitat, nepoții suprimați; s-a prăpădit, se pare, în anul 1619; ar fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
I (1972), 519-523; Popa, Spații, 117-135; Dan, Proza, 205-211; Micu, „Gândirea”, 781-823, 890-899; Firan, Macedonski-Arghezi, 351-355; Valea, Oameni, 96-103; Cubleșan, Teatrul, 121-137; Anania, Rotonda, 103-150; Lăzărescu, Romanul, 186-195; D. Micu, Frescă, psihologii, experiențe, RL, 1987, 21; Ion Hobana, Un ins robit științei, RL, 1988, 29; Mircea Zaciu, Victor Papilian, RITL, 1988, 1-2; Omagiu lui Victor Papilian. 100 de ani de la naștere, Cluj-Napoca, 1988; Negoițescu, Ist. lit., I, 207-209; H. Zalis, Un complex prozator ardelean, CNT, 1992, 26; Dicț. esențial, 616-618; Ghițulescu
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
dobândită în anii ’40, nu reușește să-l scoată din strania paralizie creatoare ce-l cuprinsese. Dimpotrivă, pe măsură ce notorietatea sa devine planetară, un anumit soi de agresivitate în raport cu literatura obișnuită (scrisă de „băiețași încrezuți, gagicuțe simpatice foc, doamne și domni robiți fluxului conștiinței și romancieri de redacție”) ia locul entuziasmului. Mare cititor de literatură contemporană, Chandler devine partizanul pe față al literaturii-ca-poveste și un adversar al sterilelor experimentalisme ce năpădiseră odată cu triumful poeticii moderniste. Oricât ar părea de straniu, o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și de volumele pe care le va publica în perioada interbelică: Frunze (1921), Tăceri imobile (1921), Alb și negru (1926), Erotice (1933). O antologie din versurile sale, intitulată Ritmuri de clopote (1968), cuprinde patru cicluri: Ritmuri de clopote, De veacuri robiți, În târgul meu moldovenesc, Cântarea vieții și a morții. Poezia lui C., făcând loc unor ecouri simboliste, pare a fi rezultatul unor stări și sentimente imediate, pe care scriitorul le consemnează așa cum alții le adună într-un jurnal de uz
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus, ascultător, robit vieții, să nu mă semețesc cu nici o izbândă. Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de a îndura mizeriile de peste zi. Mi-a dat tăria de a trăi din lefuri de nimic, de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care le-ar purta nu În funcție de starea vremii, ci de starea sa lăuntrică, atunci ne-am putea depăși mult mai ușor crizele existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fost; căci a fi cavaler și a nu fi iubit, ar însemna să n-ai inimă în piept. Roland sunt și îndrăgostit sunt. Dragostea m-a făcut să las totul și să vin pe aceste meleaguri îndepărtate; inima mea este robită fiicei regelui Galafron. Ai venit asupra lui cu foc și sabie pentru a pune stăpânire pe pământurile și palatele lui, iar eu am alergat în ajutorul său fără alt scop decăt de a o sluji pe fiica lui și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și aici îi odihnește cenușa. Ai auzit desigur cum acest înțelept si cucernic vrăjitor a încetat de a mai fi. Merlin căzuse victimă a zânei lacului și împlinindu-i rugămintea a intrat de viu în acest mormânt și a rămas robit vrajei ce o arunca asupra lui acea nerecunoscătoare creatură și care l-a ținut aici pâmă la capătul zilelor lui. Spiritul lui rătăcește de atunci în jurul acestui loc pe care nu-l va părăsi până-n clipa când ultimul trompet îi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mâine va fi regăsită. Ocrotită de sipetul ei de aur, cartea se va ivi intactă din Întunecimile marine, cu destinul Îmbogățit de o nouă odisee. Degetele vor putea s-o atingă, s-o deschidă, să se afunde În ea; ochii robiți Îi vor urmări de la un capăt la altul hronicul aventurilor, vor descoperi poetul, primele sale versuri, primele beții, primele spaime. Și secta Asasinilor. Apoi se vor opri, neîncrezători, În fața unei imagini de culoarea nisipului și a smaraldului. Ea nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frunzele și cu ramul. M-au torturat, mai târziu, multe întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și ținuse numaidecât să-l cunoască, să "învețe", spunea ea, "taina dansului". Tot atunci trebuia să vină și redacția revistei Prabuddha Bharatta, printre care Maitreyi număra numeroși admiratori, ca acel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
an înainte de malaria) și câte altele. Avea un ton poruncitor și probabil că mă disprețuia mult, covârșit de patimă și durere cum eram. Călugării aceștia indieni nu te pot consola niciodată, căci li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu omenescul care suferă, cu mizeria experienței. Trăiesc oarecum prea dumnezeiește oamenii aceștia, al căror ideal este suprema placiditate. De altfel, cum eu nu venisem la math
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
învățători luminători de minți necoapte, scormonitori în tainele științei, apărători ai unor cauze drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai bune, cu legiuiri populiste, eroi cu ,,Virtutea militară" strălucind pe piept și în manualele școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți (după mintea fiecăruia), cu țărani împușcați, cu arendași haini și boieri patrioți, cu oameni de bine cu gândul la asigurarea unei posterități, care să le slăvească numele în vecii vecilor, cu trupe de tot felul vestejind
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea. Dacă voia să mă înlănțuiască astfel, nu era însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea cealaltă, cu un scâncet de fetiță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Zimmer), pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărți moderne, s-a târât în câteva mii de exemplare vreme de șapte-opt ani prin depozitele editurii. Două mii de exemplare din La apa Vavilonului a Monicăi Lovinescu, povestea celei mai robite adevărului conștiințe pe care a dat-o lumea noastră în ultima jumătate de secol, s-au scurs cu chiu cu vai într-un an și jumătate. Pleșu a scris recent cel mai devastator text din istoria culturii române dedicat unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]