159 matches
-
peste lăptoc. Știma apei l-a tras în bulboană. Aprigă și iubeață de bărbat, îndată după el s-a stins și Aglaia. Așa au intrat orfanii în gospodăria noastră încât noi, copiii, ne-am trezit cu Neculai, Costache și Ion robotind prin ogradă, mâncând la bucătărie și dormind de-a valma pe-un mal de cuptor. între gârle, casa lor ședea pustie sub vișinii sălbatici și nucii uriași. Lutul din pereți se prăbușea iar prin tavan se vedea cerul. Din orbitele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dinți. Când a venit, iarăși, în dormitor, a dezbrăcat pijamaua și și-a scos din șifonier cea mai frumoasă rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce să-mi placă? Așa, cum arăt. Bunica, preocupată mai mult de ceea ce sfârâia pe aragaz decât de felul cum se îmbrăcase Sorina, n-o privi la început. Dar fetița nu se lăsă. Ei? Da
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea. Câteodată nu mânca și nu dormea săptămâni Întregi, robotind prin casă de dimineața până seara. Altă dată o apuca o foame cumplită și mânca tot ce-i cădea la Îndemână. Zgâria cu unghiile și mânca varul de pe pereți. Din curte culegea tot găinațul Într-un coș și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bolțile sărăcite de podoaba întunecoasă de frunze. Poate mă chemau și alte doruri spre Prisaca lui Ion, poate mă chemau, dar de atunci au trecut ierni multe și primăverile tinereței s-au dus cu soarele care le lumina atunci. Măriuca robotea prin căsuța întunecoasă și tăcea, cum o știam. Din umbră nici fața nu i se deslușea bine și îi luceau numai ochii, când se întorcea spre ferestre. Voinea îmi ascultă liniștit dorința, își luă dintr-un colț, din întuneric, pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea ascuțit. — Apoi am avea ceva de grăit cu boierul... —Așa? bine. Da’ pe fată-ta de ce n-o mai trimeți la curte, să mai ajute ș-aici, că-i o mulțime de treabă? —Marghiolița? vorbi moșneagul domol. A mai robotit și ea pe-acasă. Da’ om trimete-o, de ce nu? Și ce-ai să spui mă rog boierului? întrebă și mai repede și mai ascuțit femeia măruntă. Apoi are ceva de vorbit băietanu ista. „Madama“ cercetă cu privirile-i ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză la marginea prispei, cu toată sfiala care se cuvine unei fete mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuptorul. Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcutvorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidădar la stăpână v ați gândit vreun pic? Că doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește fără să se plângă vreun pic, în fiecare toamnă. Atunci sunt cele mai multe treburi de făcut și le face singură
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de bucătar, el nu punea mâna pe nimic, În afară de o lingură cu care gusta. Stătea În mijlocul bătăturii, că acolo se improviza bucătăria cu asemenea prilejuri, și dădea ordine roiului de femei care roboteau În jurul lui. Mai pune o mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când o lauzi... După ce om rosti și rugăciunea către Cel de Sus pentru îndestulare, nu scapi fără să tragi un pui de somn. Pe urmă ne-om întinde la... cislă. I-am urmat sfatul întocmai. Pe bătrân l-am lăsat robotind în grădină ca de obicei. Când m-am trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă m-a văzut și cu un zâmbet larg, mi-a arătat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, o ediție populară cumpărată de la ambulanții care sprijineau zidul Universității. Pe cartea ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e prea devreme să dea căldură la bloc, și-așa vedeți cât suntem de datori! oftează, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e prea devreme să dea căldură la bloc, și-așa vedeți cât suntem de datori! oftează, fără să-l mai pomenească pe Sile, marele datornic, care pare să-și fi pierdut iar locul de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În afară de Moș Iacob (care nu lucra deloc, el fiind premarele satului) și de Severin - „venetic”, adică venit În Mana dintr-un sat răzășesc de pe Răut, după 1918, tocmai, ca să capete pământ mai mult: «lucra ca mașâna», după unii; după alții «robotea ca on prost, doar n-a să ieie pe lumea cealaltă mai mult ca noi...» - Oricum, acel Ion aplica asolamentul, zic. - Aplica... asoilimentu’, cum spun, acuma, regățenii. Bună, reforma, dar făcută ca dracu și ca săracu. Buuun, pământul - dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-avea încotro, trebuia să se rezume, să se strângă și să se înghesuie în ea însăși... Deznădejdea și resemnarea, deh, la o adică e bun și bănuțul lui Velicu, scos din mici învârteli de azi pe mâine. Alerga și robotea ca o furnică, zi și noapte: făcea pe taximetristul, făcea pe cărăușul de marfă pentru vechii lui prieteni, pe care-i dusese capul să-și deschidă buticuri... Ce mai, făcea pe dracu-n patru ca să se mențină și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
meschin dintr-un fost atelier de croitorie din împrejurimile Podului Izvor, în care-și pornise afacerea imediat după Revoluție. Tot e bine că ne dă și nouă de o fasolică, Milică-tată, pe lângă cei cinci sute de salariați ai trustului, care robotesc pe brânci la cincisprezece publicații, îți dai seama cât de productiv îmbină politica cu divertismentul, și pornografia, sportul cu moda și afacerile imobiliare, cultura cu arta culinară, grădinăritul și creșterea animalelor, îți dai seama ce uzină, la care Milică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor merge să întreție huzureala celor ce stăpânesc pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea din propria experiență, trăind și el la rând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața, frânt de foame și oboseală, intră pe ușa apartamentului și arhitectul Popescu. Înfulecă la bucătărie, în picioare, ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
valoare sau să încerce să impună criterii de înțelegere, selectând din marasmul cotidian ceea ce, la un moment dat al existenței sinelui, este mai important pentru istoria individuală decât tot ce înseamnă Istoria: Nu știi de unde să-ncepi unde să termini / robotind în interiorul fiecărei culori sau: În răstimpuri / te deschizi / și te-nchizi / cum o ușă sau: Nimeni înainte în urmă nimeni / pe buzele tale calc cum pe vreascuri uscate... Din acest motiv, unele texte par simple schițe sau încercări de a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cum pilea, cum răsucea cheia în broasca ușii. " Ah, prietene Gleber, îi transmiteam în gând, cum să te fac să înțelegi că nu trebuie să pleci de acolo decât după câteva ceasuri. Mi-ai face, știi, cel mai mare bine. Robotește înainte, dragul meu!" Și bunul Gleber parcă pricepea îndemnul nevăzut. Mihaela începu să se împace cu situația. În ce mă privește, după primele clipe de buimăceală, îmi redobândii stăpânirea. În definitiv, de ce să plec așa, ca un nătîng? Numai pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii, cu noul tip de bancă, și mă găsesc încă robotind la demontarea vechiului tip. Și rugatul îl ajuta. În scurt timp a terminat. S-a apucat cu mâinile de tomberon, a nceput a-l impinge, printre oameni, și s-a făcut nevăzut. După care, a revenit, plimbându-se, cu mâinile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de rîs, În timp ce Susan și Juan Lucas Îi salutau pe ceilalți și Încăperea se umplea treptat de invitați. Nu mai e mult și-o să vină gustările creole cu ardei iute și murături preparate de negresa Concepción de los Reyes, care robotise timp de șaptezeci de ani Într-o bucătărie din Malambito și pe care un spaniol, eu, Martin Romero, am descoperit-o și am convins-o să mărească localul, să facă un restaurant de lux pentru turiștii care se dau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Doamne ferește, Își zise biata Arminda, ba chiar din cînd În cînd se schimonosea spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Kalamata, spanac congelat și pizza cu brânză feta, o cutie cu supă de ciuperci și o cutie cu supă de pui cu tăiței. Până nu venise În America nu fusese În viața lui nevoit să gătească. De fiecare dată când robotea prin bucătăria apartamentului său studențesc, cu două dormitoare, se simțea ca un rege detronat care trăia În exil. Zilele În care era servit și hrănit de o bunică plină de devotament, o mamă și patru surori erau de mult apuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și Sherrill! Cine sînt oaspeții voștri?“ — Wakefield și Maggie, răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de cuburi de gheață pune cuburi, Într-un pahar și Îl umple cu apă. „Cred că ți-e sete, Sherrill“ spune vocea casei. Un cuptor miniatural scoate o prăjiturică proaspătă. „Ultima rețetă a Marthei Stewart“, spune vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din pricina ultimei ploi, mi-am zis că mai am răgaz o zi, două să stau cu părinții. Tata concepuse o ascunzătoare sofisticată În podul școlii, În care să intru la nevoie. În ziua de 9 iulie, pe la prânz, tata, care robotea prin curte, a intrat În casă alarmat: Vin doi civili spre școală. De notat că oamenii din partea locului umblau În port național. Ei sunt și nu mai am timp să intru În ascunzătoare. Atunci, hai la pădure! Când am ieșit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și frumos. Merita cei treizeci de lei, după cum a apreciat doamna Luiza, dojenindu-l în același timp. Cele două femei robotiseră două zile să pună casa la punct și să facă pregătirile necesare pentru o cină bogată. Iuliana era în vervă. Tainicele cărări ale iubirii - Mami, dacă nu va străluci așa cum am văzut eu la el, nu suntem bune de nimic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]