575 matches
-
magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul de rogojini din colț și când se apropie văzu că obiectul acela îngrozitor, mutilat, de pe altă lume, era Strickland. Murise. Dr. Coutras făcu un efort de voință și se aplecă peste oroarea aceea zdrobită. Apoi tresări cumplit și spaima îi fulgeră inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea. Însă Ata n-a vrut să mă asculte. Îi făgăduise. N-am vrut să rămân să asist la fapta aceea barbară și abia mai târziu am auzit ce a făcut. A turnat gaz lampant pe dușumelele uscate și pe rogojinile de pandan și apoi i-a dat foc. Peste puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa că e o capodoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru a-l Întreba. - E o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru, Îl urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
violent, ca un gentleman, ci să dispară din vederea oamenilor Într-un mod prudent și senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de deținuți”, p. 28); În celula de-alături a murit alaltăieri unul./ L-au luat și l-au dus de la noi.../ Dar, noaptea, când ploșnița suge și luna e ca tutunul,/ ocnașul mort a venit înapoi./ Vino cu mine. Din rogojină fă-ți verde trăsură./ Sunt paturi albe sus, și sunt pâini./ Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură/ și-un pahar plin cu lacrimi, în mâini („Vecinul care-a murit”, p. 45); M-au scos din celulă-ntr-o
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
știa ce să facă pentru ca oaspetele să se simtă bine. Mare fu și uimirea Soarelui când văzu sărăcia lucie în care trăiau aceștia și se tot întreba ce îi făcea totuși atât de fericiți. Păși sfios și călcă lin Pe rogojina cea de paie, Și întreba, cu glas duios: -Atât aveți, doar o odaie? - Și-un pat, o masa și un horn, Asta e tot ce- avem, Dar suntem fericiți, sa știi, Și de la nimeni nu cerem. Dacă avem ce să
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
prin anumite locuri, pentru a intra în grădinile de vară să vedem și noi câteva secvențe din film, fără a ști cum se numește filmul, sau cine cu cine se bate. Ne adunam apoi la dormitorul comun, unde pe niște rogojini rupte, ne culcam frânți, adormind mai înainte de a pune capul pe așa zisele perne umplute cu paie, visând la cine știe ce minuni văzute seara la filmul care tocmai se terminase. Dimineața începeam o nouă zi și ciclul continua fără prea multe
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar ale lui Panait Istrate, cu acei nori fantastici de ciulini, purtați de
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
la Suceava, etc.. Aici deținuții executau pedepse într-o totală izolare, în condiții de mizerie și înfometare. Un fenomen caracteristic al penitenciarelor a fost cel al suprapopulării închisorilor. În cei mai mulți ani ai detenției, condamnații politici au dormit pe jos, pe rogojini, în celule neîncălzite. Spre exemplu, legionarii nu aveau dreptul la perna și așternut. Majoritatea unităților penitenciare nu erau dotate cu încălzire centrală, temperatura coborând drastic în celule în timpul iernii. Alimentația și asistența medicală erau deficitare. În general, alimentația era aceeași
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
mai toarce cîtu-i lumea! C-așa-i făcută lumea asta. Astăzi mîncăm și bem, și mîne nu mai sîntem. Cîndu-i să te ia dracu', te ia și din pragu' bisericii. ...Acu' și pentru mine tot una-i. Am ajuns o rogojină veche pe care nici cînii n-ar roade-o. Ce să mai trăiesc?! Sapa și lopata ș-o mînă de țărnă-n ochi. De-acuma copiii și nepoții să-mi trăiască și să se bucure de lume, că eu mi-
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
au fost transmise de ucenicul lui, Atanasie, care mai apoi avea să ajungă arhiepiscopul Alexandriei. Rugăciune și priveghere de toată noaptea, mâncare - de regulă pâine și apă - odată pe zi după apusul soarelui sau chiar mai rar, dormea pe o rogojină, la care adăuga bucuros orice canon care împovăra trupul pentru a-și elibera sufletul din chingile dorințelor. A făcut față mai greu la început ispitirilor de tot felul, diavolii momindu-l sub chip de femeie, de câini sau animale înfiorătoare
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
fără replică o observație''. Cunoscuta zicală ,,a-și aprinde paie-n cap'' pornește de la obiceiul oriental ca, acel care avea de suferit de pe urma unui act nevinovat, să se înfățișeze domnitorului cu o reclamație, și, pentru a atrage atenția, purta o rogojină aprinsă pe cap. În textele literare ale scriitorilor noștri întâlnim această expresie sub forma: ,,cu rogojina în cap și cu jalba în proțap'', referindu-se la acele mișcări de protest care aveau drept scop să demaște nedreptățile funcționarilor domnești, cerând
TRAISTA CU VORBE A LIMBII ROMÂNE, DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364932_a_366261]
-
ca, acel care avea de suferit de pe urma unui act nevinovat, să se înfățișeze domnitorului cu o reclamație, și, pentru a atrage atenția, purta o rogojină aprinsă pe cap. În textele literare ale scriitorilor noștri întâlnim această expresie sub forma: ,,cu rogojina în cap și cu jalba în proțap'', referindu-se la acele mișcări de protest care aveau drept scop să demaște nedreptățile funcționarilor domnești, cerând domnului să facă dreptate. Unele expresii stau la baza minunatelor noastre proverbe, care sunt oglinda fidelă
TRAISTA CU VORBE A LIMBII ROMÂNE, DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364932_a_366261]
-
ca să continui acest periplu al culorii albe în poeziile lui Petre Ion Stoica, până și diminețile sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/ Pare o memorie ștearsă/ De o boală fatală/Uneori!”, „maculatoarele sunt niște rogojini albe așezate sub duzi”, „privirea senină albește hârtia” etc, iată, sunt imagini atât de blânde, liniștitoare, împletite cu acea culoare verde a ierbii, iarbă care prinde osânză și se îngrașă și „Nu o paște decât liniștea/ Și aceea sfioasă în
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
Lotus de Aur”, „Vaza și Prunișor de Primăvară”, „Osândiții mlaștinilor 2 (care își așteaptă încă editorul pentru o ediție completă), poeziile populare adunate de Confucius sub titlul „Cartea poemelor” sau, în anii din urmă, romanul clasic moralist de aventuri amoroase „Rogojina de rugă a cărnii”, și mai ales miraculosul roman fluviu esoteric Însemnarea călătoriei spre vest și multe altele. (O listă a cărților sale se găsește pe internet, pe blog sau pe facebook, cu accesarea numelui traducătorului.) Constantin Lupeanu a fost
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
Cand au venit și au săpat mormântul, ucenicul bătrânului a spus celor ce săpau: - Fiți așa de buni și sapati-l puțin mai mare ca să încapă doi în el. După ce au terminat gropa, ucenicul bătrânului s-a întins pe o rogojina și a murit. Și au îngropat pe amândoi, pe bătrân și pe ucenicul lui. http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (30) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1020, Anul III, 16
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
multicolore, pe mese carpete și broderii cusute migălos și artistic în stil țărănesc naiv, la ușile de la intrările de afară obligatoriu cu pânză de tifon antimuște și alte dihănii, pe jos în camere sau tindă peste pământul gol erau „trântite” rogojini bine împletite peste care se așterneau covorașe de iută, preșuri țesute în războaie cu spată și pe care le aveau în proprietate aproape oricare bună gospodină. Intrarea dinspre uliță se făcea nițel într-o „rână”, pe mijlocul ei era „albia
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
negustori veniți tocmai de la Dunăre la mai vechii lor angrosiști. „Dar dacă acesta era un marafet al reacțiunii, care vrea să adoarmă bănuielile guvernului provizoriu?! se întreabă ca un mucalit autorul. Astfel că unul câte unul butoaiele sunt răsturnate pe rogojinile întinse pe jos făcând în felul acesta tot atâtea mormane de scrumbii. „Gvardia Națională și poporul au dat iama pe păr și au început să-și încarce toți, cari basmalele, cari șorțurile. În zadar căpitanul striga: -Stați fracilor! Respect la
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
veșminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură: - De unde vii, Doamne, din ce veac? Iisus a dus lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de ani... Când m-
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
Cu niște mâini îngrozitor de fragile și curate, îl apuca de gât, îi desfăcea botul și-l îndopa cu biscuiți și cu ciocolată.” Și iată personajul cheie care poate să le redea mafioților speranța că își vor putea recupera banii: „Pe rogojină se afla un bărbat în totalitate gol. Stând turcește cu picioarele strânse sub el, bărbatul manevra ușor un laptop extrem de performant. Nu suferea de căldură. O dovedea pielea lui perfect uscată, fără picătură de transpirație. Bărbatul se numea Joseon Dong
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]