163,495 matches
-
la violoncelistul brazilian Antonio Meneses; ne-a redat o inedită și fascinantă versiune a primei sonate a maestrului. De asemenea, în compania Filarmonicii bucureștene, Horia Andreescu ne-a oferit o versiune de o autentică coerență a primei simfonii. Impresionante prezențe românești în concertele de seară? Menționez doar două. Pianistul Dan Grigore ne-a dăruit o versiune cu totul entuziasmantă a celui de-al doilea Concert de Serghei Rachmaninov, iar dirijorul Cristian Mandeal - în compania filarmoniștilor londonezi - o versiune puternic tensionată, fluentă
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
urmărești o polemică. Nu avem nici, în ordinea unei concepții mai adecvate vremii noastre, cine știe ce staruri culturale sau autori de best-sellers. Afară din ograda noastră sîntem niște iluștri necunoscuți...." (Cum ne vom mai privi în ochi?); și altundeva: ,Lumea culturală românească... e bîntuită de tot felul de războaie ideologice, de scandaluri care nu se mai termină, de stafii interbelice, transoceanice, de dreapta, de stînga, de tot felul de gogorițe. Dacă te-ai lua după ce citești prin reviste, ai crede că spațiul
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Ťboieriť, respectiv Ťoieriť ai minții, cînd, de fapt, în afară de cîțiva rătăciți - căci nu există codru fără uscături - nu mișună decît de o mediocritate endemică, uniform răpîndită, la fel de tristă în toate căsuțele și căsoaiele ideologice... Adevărații și eternii învingători ai culturii românești sunt ei, cei pe care nimeni nu se îngrijește să-i combată, ei, cei fără ideologie, căci nu au idei, fără o etică, fiindcă nu au nimic sfînt, fără operă, căci numai la scris nu le stă mintea." (Vierii minții
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
culturale inventînd pseudo-confruntări ideologice, el și-a cîștigat dreptul de a fi au dessous de la męlée. Citiți-l pe Cărtărescu și ca editorialist: este una dintre puținele voci credibile în aceste vremuri de (încă) promiscuitate a politicii și a culturii românești! Mircea Cărtărescu, Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005, 220 p.
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Mariana Sipoș Mariana Sipoș: Un subiect care preocupă mult mediile intelectuale românești cu prilejul revenirii dvs. în România este articolul pe care l-ați publicat la Madrid 1 în urmă cu zece ani, în urma vizitei dvs. anterioare, prilejuite de lansarea volumului autobiografic Peștele în apă. Nu știu dacă v-ați dat seama
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Basmul ș...ț vorbește despre ceea ce este și ar fi să fie, despre ce a fost și n-a fost să fie, despre acel ce va fi fiind, din lucruri, care Ťde n-ar fi nu s-ar povestiť." (Sentimentul românesc..., pp. 89-90) Noica consideră de aceea că semnificația fundamentală a basmului trebuie tălmăcită în sens ontologic. O interpretare ontologică presupune întâi de toate o viziune ontologică determinată, căreia piesa literară să i se plieze. Sintaxa situației este similară celei heideggeriene
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de o simplă reduplicare la nivel sensibil a ceea ce fusese spus la nivel pur conceptual. Modelul ontologic însuși va fi îmbogățit, o serie de situații noi ivindu-se. Luceafărul, de exemplu, va ilustra neîmplinirea modelului ontologic, prin eșecul generalului (Sentimentul românesc..., pp. 89-103). Va fi vorba de neputința generalului (adică Luceafărul) de a se fixa într-un individual (prea-frumoasa fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își dă toate determinațiile ce îi sunt în
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
dă toate determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se întâlnesc și modelul ontologic nu se împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei: un ŤVa fi fiindť, în legănarea sa din lumea generalului și un ŤAr fi să fieť, în legănarea sa din lumea individualului, își întind mâna - dar mâinile lor nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei: un ŤVa fi fiindť, în legănarea sa din lumea generalului și un ŤAr fi să fieť, în legănarea sa din lumea individualului, își întind mâna - dar mâinile lor nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea necesității și cea a contingenței nu s-au întâlnit. Dar s-au căutat" (Sentimentul românesc..., p. 99). În schimb, basmul Tinerețe fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
ŤAr fi să fieť, în legănarea sa din lumea individualului, își întind mâna - dar mâinile lor nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea necesității și cea a contingenței nu s-au întâlnit. Dar s-au căutat" (Sentimentul românesc..., p. 99). În schimb, basmul Tinerețe fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea necesității și cea a contingenței nu s-au întâlnit. Dar s-au căutat" (Sentimentul românesc..., p. 99). În schimb, basmul Tinerețe fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
lui Caragiale. Am putea presupune de altfel că intenția lui Dragomir de a aborda tocmai o piesă a lui Caragiale este una implicit polemică față de Noica. Știm bunăoară că Noica spune la un moment dat: Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea."7 În plus, Noica este extrem de devaforabil comicului ca specie literară, determinându-l ca expresie a unei maladii a spiritului, anume acatholia, carența generalului
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Câteva observații se impun de îndată. În cartea amintită, H.-R. Patapievici se referă copios la modernitate, pe când volumul lui I. B. Lefter se referă la modernism, o noțiune binișor diferită, și, pe deasupra, se referă în mod special la modernismul românesc, cu aplicație privilegiată la poezie, în detrimentul vizibil al prozei. Deci titlul cărții lui I. B. Lefter ar fi trebuit să fie: Recapitularea modernismului poetic românesc, pentru a corespunde conținutului său, fără îndoială, extrem de interesant. Așa cum în alte împrejurări (în alte
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
la modernism, o noțiune binișor diferită, și, pe deasupra, se referă în mod special la modernismul românesc, cu aplicație privilegiată la poezie, în detrimentul vizibil al prozei. Deci titlul cărții lui I. B. Lefter ar fi trebuit să fie: Recapitularea modernismului poetic românesc, pentru a corespunde conținutului său, fără îndoială, extrem de interesant. Așa cum în alte împrejurări (în alte cărți) I. B. Lefter face distincția necesară între postmodernitate și postmodernism, trebuia să înceapă aici printr-o distincție, la fel de necesară, între modernitate și modernism. E
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
argumentele disocierii dintre postmodernitate și postmodernism. În Recapitularea modernității nu e vorba însă niciodată de modernitate, în accepția ei riguroasă (cum o putem înțelege de la H.-R. Patapievici), ci întotdeauna de modernism, în special (cum am spus) de modernismul poetic românesc. Sigur că un bilanț al modernismului românesc era o datorie pentru un adept al postmodernismului, cum este și cum se recomandă I. B. Lefter. E spre onoarea lui că își îndeplinește această datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Recapitularea modernității nu e vorba însă niciodată de modernitate, în accepția ei riguroasă (cum o putem înțelege de la H.-R. Patapievici), ci întotdeauna de modernism, în special (cum am spus) de modernismul poetic românesc. Sigur că un bilanț al modernismului românesc era o datorie pentru un adept al postmodernismului, cum este și cum se recomandă I. B. Lefter. E spre onoarea lui că își îndeplinește această datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să fie mai bine puse în evidență. Înainte de
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
postmodernismului, cum este și cum se recomandă I. B. Lefter. E spre onoarea lui că își îndeplinește această datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să fie mai bine puse în evidență. Înainte de a face o critică a modernismului literar românesc, I. B. Lefter avea nevoie, fie și într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent, cu care I. B.
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
doi nu se întâlnesc pe același culoar ideatic, pentru că unul scrie despre modernitate, celălalt despre modernism, dar temele nu sunt doar tangente, ci sferele lor se intersectează. Premisa cărții lui I. B. Lefter este proiectarea unei perspective postmoderne asupra modernismului românesc, considerat epuizat. Pentru H.-R. Patapievici modernitatea nu este nici pe departe epuizată și alimentează în continuare postmodernitatea (v. Omul recent, p.447-450); ar fi o întrebare dacă modernitatea, rămânând deschisă și productivă, e compatibilă cu un modernism literar închis
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
continuare postmodernitatea (v. Omul recent, p.447-450); ar fi o întrebare dacă modernitatea, rămânând deschisă și productivă, e compatibilă cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui I. B. Lefter), păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul, iar uneori și
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui I. B. Lefter), păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul, iar uneori și simbolismul sau avangardele. Nu e nici o contradicție între cele două constatări: 1. modernismul românesc e închis, 2. dar e
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul, iar uneori și simbolismul sau avangardele. Nu e nici o contradicție între cele două constatări: 1. modernismul românesc e închis, 2. dar e închis în limite prea strâmte și sfera lui trebuie lărgită. Aceasta este pledoaria cea mai importantă a cărții lui I. B. Lefter: pledoaria pentru ,reconstrucția conceptuală a modernismului românesc" (p. 180). Rezultatul ar fi un
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
între cele două constatări: 1. modernismul românesc e închis, 2. dar e închis în limite prea strâmte și sfera lui trebuie lărgită. Aceasta este pledoaria cea mai importantă a cărții lui I. B. Lefter: pledoaria pentru ,reconstrucția conceptuală a modernismului românesc" (p. 180). Rezultatul ar fi un concept integrator al modernismului românesc, înțeles ca un curent literar și cultural, întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
e închis în limite prea strâmte și sfera lui trebuie lărgită. Aceasta este pledoaria cea mai importantă a cărții lui I. B. Lefter: pledoaria pentru ,reconstrucția conceptuală a modernismului românesc" (p. 180). Rezultatul ar fi un concept integrator al modernismului românesc, înțeles ca un curent literar și cultural, întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se includ: simbolismul, parnasianismul, instrumentalismul
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
optează pentru ,structurile mari" de curente literare în următoarea succesiune: pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism, postmodernism. Criticul și teoreticianul sunt bruiați de istoricul literar. Dacă la un moment dat, teoreticianul vorbea, din punct de vedere conceptual, de un singur modernism românesc, peste cezura celui de-al Doilea Război Mondial, altădată istoricul literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe de altă parte
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]