200 matches
-
trecuse de la împlinirea a 100 de ani de la ceea ce, în mod oficial, s-a numit „alipirea Basarabiei de Rusia“. „Viața Basarabiei contimporane, ale cărei manifestări și evenimente interesează pe toată lumea, • constata Al. Nour - nu corespunde deloc cu interesele și aspirațiile românimei locale, căci tot complexul traiului nostru politico-social și economic se face pe rusește, în formele tradiționale de cultură și administrațiune rusească“26. Dincolo de prezentarea luptei ce se dădea pentru guvernarea Basarabiei între gruparea condusă de Crupenski și cea condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în străinătate și venitul de pe moșiile sale din Basarabia, în urmă de aproape 300 de mii de lei anual, îl dă pentru cauza sfântă a fraților transilvăneni“29. Alexis Nour își exprima încrederea „că Basarabia e o mare posibilitate pentru românime. Numai că ea e o posibilitate foarte originală și de neimitat, care necesitează cea mai serioasă și specială atențiune. Odată ajunși însă la această cunoștință și convingere, se vor găsi și unele mijloace și pârghii, iarăși originale, pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezervă de sănătate netrăită, revărsată însă peste o mie de sate românești din Basarabia, rămase în cea mai mare parte neatinse de stricăciunile vremii; sate nevoite să trăiască și capabile să nu se piardă în mijlocul cerințelor străine“. În ultimii ani, românimea basarabeană, „prin singurul fapt al existenței ei, impune celor care zilnic au a face cu ea și îi obligă de a se folosi de graiul românesc și chiar de cuvântul tipărit pe românește“. Ucazurile țarului, diferite măsuri ale guvernului rus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românilor basarabeni, hersoneni și podoleni nu preocupa majoritatea publicului și a politicienilor români și că acest fapt trebuia condamnat cu tărie: „... Devine necesar să se ridice în sfârșit protestul cel mai hotărât în contra crimei de deplină neglijare și uitare a românimii răsăritene, în contra acelei mentalități care, în numele intereselor quasi-supreme ale neamului, răpește și neagă prin presă și discuțiuni, în mod intenționat sau din ignoranță, pur și simplu, toate rosturile și părțile de fapt ale existenței românimii de peste Prut, Nistru și Bug
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deplină neglijare și uitare a românimii răsăritene, în contra acelei mentalități care, în numele intereselor quasi-supreme ale neamului, răpește și neagă prin presă și discuțiuni, în mod intenționat sau din ignoranță, pur și simplu, toate rosturile și părțile de fapt ale existenței românimii de peste Prut, Nistru și Bug“37. Articolul se încheia cu sublinieri deosebit de semnificative referitoare la apartenența Basarabiei la spațiul etno-lingvistic românesc: „Și când veți mai pronunța acest cuvânt, Basarabia, vă rog să nu mai cugetați la un popor abstract și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe lună, scrisă de mână, cu excepția frontispiciului care era tipărit. Cuprinsul este mai ales „literar și umoristic”; s-au publicat și numeroase poezii, povestiri și disertații. Selectarea materialelor se făcea de o „comisie critizătoare”, alcătuită
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
înfățișeze marea proprietate ca fiind cauza mizeriei și a înapoierii vieții țărănești; din contră, literatura trebuia să contribuie la înfățișarea boierului „de neam”. „Ni trebuie - scrie N. Iorga - o cultură a tuturora, de sus până jos, dintr-un hotar al românimii până la altul, o cultură care să fie a noastră, cărți pe rândurile inspirate ale cărora să cadă deopotrivă lacrima înaltei, bogatei doamne și a săracei, cărți smulse de mâini nerăbdătoare până unde răsună graiul acestui neam.” Pentru realizarea acestui țel
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
și primejdia avalanșei de „literatură-marfă”, precum și lipsa de interes pentru educarea gustului poporului. Se indica totodată singura cale pentru crearea unei literaturi viabile: întoarcerea la „obârșia culturală”, la tradiție. Autorii programului identificau specificul național cu cel țărănesc, în viziunea lor „românimea cea adevărată care tot mai păstrează firea ei din bătrâni” oferind garanția autenticității. De aici, și idealul unei literaturi pe înțelesul tuturor, pentru țăranul de la vatră, servind implicit idealul unității culturale. Credința în rostul propagandei culturale era reflexul unui iluminism
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de Homer, iar un Don Prisăcan tălmăcește din scrierile umoristice ale lui M. G. Saphir. D. M.
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de „luminare” a românilor din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică (citise temeinic pe Aristotel, Spinoza, Voltaire, Rousseau, tradusese Fizica lui Fr. Chr. Baumeister), formată mai ales în spiritul kantianismului, se întoarce în 1846 la Blaj, unde ține
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
reapare în 1940 cu subtitlul „Ziar de viață și luptă legionară”. În acord cu programul urmărit, se precizează: „Rolul gazetei noastre va fi [...] de a reaminti în fiecare clipă toate deficiențele, toate lunecările și toate retragerile pe care le înfățișează românimea în propria ei țară”, de a combate „fără cruțare” „tot ce stă în calea acestui țel, tot ce slăbește statul românesc și românismul”. Rubrici: „Cultură-oameni-fapte”, „Viața politică”, „Ultima oră”, „Ecouri polemice”, „Cuiburi de lumină”, „File de carnet”, „Sport”, „Informațiuni”. În
BUNA VESTIRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată”, „un somnambulism” ocrotitor în planul relațiilor sociale, revelațiile despre rătăcirile politice din interbelicul românesc, despre încă persistenta normalitate a unei bune părți din românime sau, mai ales, confirmarea unor temeri privitoare la ambițiile secesioniste legate de Transilvania. Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate sunt atât de bine stăpânite, ținute în frâu, justificate, chemate de structura romanului și
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Steagul”, de orientare marghilomanistă, unde va susține, contrar liniei oficiale a gazetei, necesitatea realizării unității naționale românești printr-o politică energică, în condițiile favorabile oferite de prima conflagrație mondială. După război, înființează, la 2/15 decembrie 1918, cotidianul de dimineață „Românimea”; trece din nou la „Adevărul”, reapărut în 1918, și apoi, începând din 1925, la „Universul”, celălalt cotidian de mare tiraj al vremii. Ca o recunoaștere a meritelor sale de ziarist profesionist, cu o activitate impresionantă, este ales în 1919 președinte
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
și continuate apoi, din martie 1926, în „Universul”. Ele fuseseră precedate de o altă serie de amintiri, fără relevanță, referitoare la viața cotidiană din Bucureștii anilor de război, Capitala sub ocupația dușmanului (1921), inserate inițial tot în foileton, în cotidianul „Românimea”, sub titlul Jurnalul meu sub ocupație (semnate cu pseudonimul Radu Țandără). Bazându-se pe o foarte bună memorie, reîmprospătată și prin foiletarea atentă a colecțiilor unor ziare din epocă („Românul”, „Trompeta Carpaților”, „l’Indépendance roumaine”, „Adevărul” ș.a.), Bucureștii de altădată
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Cristea etc. Aici Caragiale vorbește cu lacrimi în ochi despre iubirea sa față de Transilvania, apoteozând pe Gh. Coșbuc. Poate acum i-a încolțit pentru prima dată regretul că a fost plecat la Berlin și n-a rămas aici, în inima românimii. Tot acum Caragiale merge la Goga, la Rășinari, și dorește ca vara viitoare să vină aici cu toată familia, dar să fie și Vlahuță. Veștile de la vechii lui prieteni îl reconfortează. Spre finele anului 1911 simte că nu poate finaliza
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat al românimii, din Oradea Mare, - când în țara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Ș-apoi să nu fiu pesimist? Grecii noștri au o ură atât de înrădăcinată și de instinctivă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice floare. Trecut-au anii lungi și mulți ei vor mai trece, Cinstind pe Eminescu al versurilor rege. Luceafăr între stele, poetul românimii Lui Eminescu psalmii îi cântă heruvimii. Dinu Lucia, clasa a V-a Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea - Vâlcea profesor coordonator Constantinescu Mihaela Îngerii albi Deschid geamul spre rai Soare, mult soare cu raze albe În zbor lent, îngeri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
una dintre cele mai crunte, mai urâte și mai vindicative ființe bolșevice de la noi, cea care, Împreună cu Dej, băgase spaima nu numai În burgheji (cum glăsuia un teribil slogan ce făcuse epocă În primul deceniu comunist), dar și În toată românimea necomunizată. Așa și obișnuia să se prezinte profesorul Corcoțoi: „... din Codăești, satul celebrei Ana Pauker”. Din prea puținele date pe care le mai am În memorie despre regretatul profesor CORCOȚOI Încerc să-l evoc printr-o scurtă schiță portretistică. Era
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
austriace" au arătat cu toții că primirea formelor de cultură ale străinătăței fără bazele economice și cuprinsul ecuivalent se soldează cu mizeria claselor muncitoare. Ne pare bine că aceste cuvinte au ieșit din gura unui barbat atât de popular în toată românimea, că tocmai d. Brăteanu a întrebuințat pentru artificiala stare socială a românilor expresia tropică de comedie tradusă din franțuzește. Deie Domnul ca sistemul privirei pozitive și mai cu samă acela al descărcărei generale să nu vie prea târziu. Reproducem din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în cai și bani pentru armată, c-un cuvânt bogatul și saracul dau toți după puterea lor pentru a ușura soarta soldatului nostru, încît se poate spune că astăzi armata este copilul alintat al patriei, precum și trebuie să fie. Străvechea românime pare apresimți o nouă fază în viața sa, o fază în care oștirea ce ne reprezintă în lume pe acest petec de pământ ce este al nostru va insufla vecinilor respectul pentru naționalitatea și limba, biserica și istoria noastră. În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
italiene - și pronunția cea din Țara Românească ridicată azi la gradul de națională. Astfel moldovenii [zic] giudicată, gioc, dzînă, dzău, muntenii din contra judecată, joc, zină, zeu. Calitativmente (musicalmente) vei alege pe cele dentîi logice pe cele de-a doua. Românimea toată zice: șînă, șî, țînă, țîpă, zîuă, zână. Romînenii zic curat și clar: șină, și, ține, țipă, ziuă, zină. Iată puntele în care se mărginește posibilitatea clasif[ic]ărei pronunției. Afară de aceste punte totul e anomalie fonetică care, suferită, într-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Putna, Bucovina) cu câteva zile înainte de serbare (27 aug. a. c. ) prin o reprezentantă aleasă din junele țărei respective ori, dacă asta nu se poate nicidecum, prin poștă. 3. Flamurele vor servi la serbare de decorațiune, reprezentând sexul frumos al întregei românimi, iară după serbare junii români vor primi flamurele din mînile junelor române, ca eterne suveniri ai acestei zile mărețe! Dacă toți voim, va fi! Viena, etc. ca mai sus 1. A: cumcă 2. R, A: nota 1: Pe baza raportului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sîntem lipsește 60. R: Grachii 61. R: simțimintele 62. R: nobilul vostru concurs 63. R: ca lipsește 64. R: Maramoroșul 65. R: reprezentațiune 66. R: aceasta 67. R: nicidecum lipsește 68. R: ca 69. R: reprezentând sexul frumos al întregei românimi lipsește 70. R: Dacă toți voim, tot se va tace! 71. R: Viena 14 iunie 1871, Pentru comitatul central: Vice-președinte V. Bumbac, secretariu Ioan Slavici. SERBAREA DE LA PUTNA INTRU MEMORIA LUI ȘTEFAN CEL MARE Orice popor, pentru a se putea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații ontologice, cuvântul grăiește adevărul chiar și atunci când vrea să-l ascundă. Sau mai ales atunci. Eminescu se reîntâlnește aici cu subterana dostoievskiană și cu subtilitățile inconștientului dezvăluite de Sigmund Freud, C.G. Jung sau de Jacques Lacan
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. / Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire." Întrebarea lui Nicolae Iorga devine laitmotiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]