338 matches
-
sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice, episoade romanțioase sau proprii epicului de senzație, monologuri dulcege, scene de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc de romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul pentru această colosală cantitate de materie eteroclită nu e autobiografia naratorului, personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul banului Udrea, cu o intrigă romanțioasă și dulceagă. V. a mai scris poezii, unele în franțuzește, precum și fabule în versuri. Dar contribuția sa este legată în special de teatru. SCRIERI: Coconu Jenică, București, 1867; Teatrul și școala, București, 1870; Carmen Sylva. Meșterul Manole, București, 1891. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
parte din intervențiile publicistice ale lui S. e strânsă în volumele Anecdote literare (1930), Carnaval literar (1930), Figuri din Junimea (1936), Caragiale în anecdotă (1937), Mușchetarii literaturii române moderne (1939). O „disertație”, Sărutarea (1903), cuprinde o suită de reflecții cam romanțioase asupra sărutului („divină senzație”) și a felului cum se oglindește el în literatură, iar Pictorul Octav Băncilă (1930) e o micromonografie în care autorul se dovedește a nu fi lipsit de pricepere atunci cînd se apropie de artele plastice. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
subtilitate reprezintă cu siguranță unul dintre motivele pentru diversitatea punctelor de vedere asupra semnificației unora dintre povestirile lui Hemingway. 6.1. Personaje-narator, personaje-reflector și forme de tranziție Dacă îți închipui [...], cititorule, că ți se pregătește ceva în chip de povestire romanțioasă, niciodată n-ai săvîrșit o mai mare greșeală. Te aștepți cumva la sentimentalism, poezie și visare? Prevezi pasiune, impulsuri și melodramă? Domolește-ți nădejdile; redu-le la o treaptă mai joasă. Dinainte ți se vor înfățișa fapte reale reci și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pregnante sunt două personaje, preocupate de artă și cărți, de calitatea propriei vieți, cu tristeți, neîmpliniri și năzuințe vagi. Prin celelalte prezențe, caricate, se ridiculizează pretențiile unor femei care se amăgesc sau doar își ascund instinctele sub un derizoriu văl romanțios. Versurile din placheta Primăvară pustie (1945) înregistrează neîmpăcarea legată de conștiința unui preaplin de vitalitate și trăire sufletească, resimțit ca povară: „Aș vrea să mă dezbar de harurile mele/ Ca de niște podoabe grele”. O efervescență lipsită de finalitate („sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui B. sunt munciți câteodată de „dorul după altceva” (Surori). În nuvela de linie clasică Pe drezină, romanțioasa Iulia, cununată cu supraponderalul Napoleon Manolescu-Pletea, se aventurează într-o fugă „poetică”, pe drezină, cu șeful de gară Traian Popovici. Amețită de prea multe lecturi, exaltata își dorește să ajungă într-un mare oraș, unde să își consume amorul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
interpretările sale sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă unitatea sincretică a cântecului, text-melodie, calitatea îndoielnică a informațiilor furnizate de lăutari și face un patetic apel pentru culegerea folclorului amenințat cu dispariția. A tradus din franceză câteva povestiri romanțioase în foiletonul ziarului „Românul” (Amédée Achard, Étienne Enault, Jane Mac Leod, L. Sermensan, Émile Souvestre). Culegeri: Poezii populare din Transilvania, București, 1893; ed. îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970. Repere bibliografice: Petru Drăgănescu-Brateș, Viața și opera lui Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
avea de cele mai multe ori părți mai mici, pe care le-am văzut sau auzit, sau pe care credem că le-am văzut sau auzit cîndva (bucăți repetitive, mult mai mari decît bucățile recurente pe care le numim "cuvinte”). O eroină romanțioasă din literatura de consum pare la fel ca celelalte - iar un oarecare grad de tipizare pare a exista la eroii și eroinele din romane mai sofisticate, ca de exemplu romanele englezești din secolul al IX-lea. Personajele principale din romanele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
a personajului principal, romanul are, pe suprafețe mici, virtuți întâlnite în prozele anterioare, mai ales în componenta psihologică, dar în absența unor semnificații mai adânci, Fluxul apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism romanțios. Reale calități de meșteșug (inventivitate, iscusință în declanșarea și complicarea intrigii, introducerea surprizelor, prelungirea suspansului, întârzierea deznodământului) caracterizează teatrul lui L. Dar motivația funcționării mașinăriei dramaturgice nu este pe măsura tehnicilor folosite. Variantă scenică a unei nuvele, Musafiri pe viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
confesiv și umorul reținut al autorului, ca și dorința sa constantă de a transmite „cunoștințe folositoare” își găseau un public destul de variat și de fidel. O notă mizericordioasă, moștenită probabil de la tatăl său, ca și unele convenții literare facile sau romanțioase nu reușesc să tulbure fluxul simpatetic între sinceritatea scriitorului și cititorii săi din epocă sau de mai târziu. Volumul Dans les Carpathes roumaines (Les Bucégi), publicat la Paris în 1906, uzând de motivul „jurnalului găsit” și de „ficțiunea străinului”, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
va clădi în întreaga Europă pe urmele simbolismului și parnasianismului francez. Dacă versurile din Cuiburi în soare (1926) și din Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927) nu se ridică la nivelul celor din prima culegere, ele eșuând în sentimentalul romanțios sau în clasicismul pur decorativ monoton și uscat, în schimb critica salută în Grădina lui Teocrit (1928) o „revenire la matca primei personalități” (Perpessicius). În forma fixă a sonetului se închid grație și senzualitate, capacitate de evocare și meditație, prospețime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
său sleit, nu vioi și elegant în fiecare gest, ci apăsat, bolnăvicios, făceau ca lumea să -i ocolească tot mai des spectacolele. Nici femeile nu-i mai cădeau în brațe ca altădată, soco- tindu-l un bătrân libidinos. Aventurile și poveștile romanțioase se terminaseră. Prietenii, câți mai erau, nu-i vedea prea des, din cauza nonconformismului său politic și mai ales pentru că nu mai avea de unde să facă cinste. Nu îl mai găseai în oraș pe nicăieri, nici măcar la teatru, sclipirea și entuziasmul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cu sacul în spate”, pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850), din versurile lui Schiller, Lamartine și Mickiewicz, un fragment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
că Mihai ar fi, în realitate, fructul dragostei dintre principesa Elena și colonelul Mano (Constantin Manos), comandant al trupelor de gardă ale Curții Regale a Greciei în timpul exilului din Elveția. Doritorii de picanterii au preferat această ipoteză, plină de senzațional romanțios, posibilității banale, de concepere în perioada de logodnă, și nașterii la termen. Nașterea prematură a alimentat răspândirea știrilor - din interpretarea comunicatelor oficiale, nu din speculații ziaristice - referitoare la complicațiile legate de starea de sănătate a Principesei Elena, ce au precedat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sugera fetelor amorezate la grămadă posibila existență a unui alt tip de ideal masculin decât mult mediatizatul mușchiulos cu cizme și bască, vedeta întrecerii socialiste de la Bumbești-Livezeni. Sturzu cocheta și cu poezia ce-și putea dori mai mult o jună romanțioasă, cu cartelă "scurtă" la cantina "Justin Georgescu" (numai prânzul) și lecturi din Minulescu? Numai că asistentul nostru ignora furtuna de sentimente dezlănțuite în secțiunea feminină a grupei 234. Oricum, chiar de la primul seminar ne-am zis: iată intelectualul. El m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se subînțelege. Numai că acuza de tipul "n-am fost distribuit" ori "mi s-au dat roluri ingrate" nu apare ca întemeiată la o cercetare mai atentă, petiționarii figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca: psihologia genetică, psihologia diferențială; educația funcțională; pedagogia metodelor active, pedagogia experimentală, autoinstruirea, autoeducația, autoconducerea ș. a."218. Printre cei dintîi discipoli ai lui Rousseau, Dimitrie Todoran 219 îl amintește pe Bernardin de Saint-Pierre, care preconiza o educație sentimentală și romanțioasă, în "școli ale patriei". Iată cum își imagina el aceste școli: În jurul fiecărui amfiteatru al școlii va fi un parc conținînd, la întîmplare, plantele și arborii țării, mai importanți chiar decît monumentele... Pereții interiori ai școlii vor fi zugrăviți cu
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din poezia italiană (Torquato Tasso, Alessandro Manzoni, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
cinegetic, întârzie asupra unor tablouri patriarhale, prevestindu-l pe Mihail Sadoveanu. Există în proza scurtă a lui Z. și o anecdotică animalieră, mai apropiată de paginile lui I. Al. Brătescu-Voinești decât de cele ale lui Emil Gârleanu (Bușcă, O curcă romanțioasă, Un pui și un gândac). Nuvelele par mai curând niște povestiri de factură fie romantică, fie realistă. Spre mare narează o idilă ce se încheie brusc, inexplicabil, altă poveste de dragoste are un final similar și colorit exotic (Noapte bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga. Nu întâmplător, autorul a fost înscris în continuarea neosămănătoriștilor ori ca neoromantic, catalogat „romanțios și desuet” (Mircea Scarlat). El nu se poate despărți de o anume gesticulație teatrală, gen Victor Eftimiu, ceea ce imprimă liricii un aer artificial. În piese, cu mare impact în epocă, miza o constituie înfruntările pasionale, conflictele morale care scindează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
București, 1933; Hotarele sfinte, București, 1935; Rapsodii românești, București, 1935; Făuritorii, București, 1937; Povestea ghiocelului, București, 1937; Barbă-Roșie, București, 1940; Cruciada noastră, București, 1942; Războiul nostru sfânt pentru țară și cruce, București, 1943; Crăiasa piticilor, București, 1945. Traduceri: Edmond Rostand, Romanțioșii, București, 1913. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, „Leii de piatră”, VR, 1913, 11-12; G. Topîrceanu, „Poeme eroice”, VR, 1915, 11-12; Paul I. Prodan, Teatrul românesc în război, București, 1921, 56-58; Aderca, Contribuții, I, 471-472; Ion Marin Sadoveanu, „Bizanț”, G, 1925, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Roberta!, București, 1989; Eroare de iarnă, București, 1990; Interior, București, 1998. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, „Ard săniile”, RL, 1982, 24; Marcel Duță, Candoare și luciditate, SPM, 1983, 39; Marcel Duță, Poezie și devoțiune, ARG, 1983, 12; Victor Niță, Suavități romanțioase, FLC, 1985, 10; Cornel Mihai Ionescu, Paradoxele creației, RL, 1985, 15; George Muntean, Itinerarii nordice, RL, 1987, 25; Monica Pillat, „Cumințenia zăpezii”, ST, 1987, 7; Popa, Ist. lit., II, 544. A.N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]