4,815 matches
-
își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de talia celor doi clasici ai realismului socialist: Înțelese că nu iubea partidul ca pe ochii din cap, își reconsideră trecutul, prezentul și viitorul, hotărînd să devină un romancier de talia lui Titus Popovici. Le va arăta el ce e curajul aliat cu simțul răspunderii, avea multe de dezvăluit, cunoștea țărănimea, clasa muncitoare și intelectualitatea mai profund decît Dinu Săraru" (p. 78). Nici măcar viața în grădinițe nu este ușoară
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
confundăm adesea cu arta, așa cum au făcut Valéry cu Monsieur Teste și André Breton cu Nadja: "frumusețea va fi convulsivă sau nu va fi deloc". Sartre s-a strecurat pe urmele acestor oameni mari (care, de altfel, nici nu erau romancieri) și a murmurat încetișor: "Libertatea va fi sartriană sau nu va fi deloc". Sfârșitul poveștii este cam trist, căci autorul redutabilului manifest sartrian, al cărui titlu provoca frisoane, a abandonat el însuși destul de repede partida. După ce a făcut o mică
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat. El va confirma, de altfel, în 1960, într-un interviu publicat de Madeleine Chapsal în "l'Express", că cearta sa cu Mauriac romancierul era nedreaptă, că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale. Îi mărturisea atunci jurnalistei că azi ar fi mai suplu, căci toate metodele sunt trucaje, chiar și metodele americane, și metodele simultaneiste ale lui Dos Passos, pe care el
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
lui Dos Passos, pe care el însuși le practicase în Drumurile libertății, au condus la un eșec lamentabil. Întâmplarea a făcut ca fanfaronada tânărului agresor din 1939 împotriva lui François Mauriac să fie urmată de altă fanfaronadă, aceea a tinerilor romancieri, care s-au grupat sub titlul de Noii Romancieri. Vai, vai, vai, de trei ori vai, agresiunea lui Sartre împotriva investigației psihologice în numele libertății filosofice s-a reînnoit cu același rezultat, atunci când noii romancieri au fost, ca și Jean-Paul Sartre
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
în Drumurile libertății, au condus la un eșec lamentabil. Întâmplarea a făcut ca fanfaronada tânărului agresor din 1939 împotriva lui François Mauriac să fie urmată de altă fanfaronadă, aceea a tinerilor romancieri, care s-au grupat sub titlul de Noii Romancieri. Vai, vai, vai, de trei ori vai, agresiunea lui Sartre împotriva investigației psihologice în numele libertății filosofice s-a reînnoit cu același rezultat, atunci când noii romancieri au fost, ca și Jean-Paul Sartre, spirite de sistem, și astfel am intrat, cu Nathalie
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
de altă fanfaronadă, aceea a tinerilor romancieri, care s-au grupat sub titlul de Noii Romancieri. Vai, vai, vai, de trei ori vai, agresiunea lui Sartre împotriva investigației psihologice în numele libertății filosofice s-a reînnoit cu același rezultat, atunci când noii romancieri au fost, ca și Jean-Paul Sartre, spirite de sistem, și astfel am intrat, cu Nathalie Sarraute, în era bănuielii. Bănuială față de erou, față de intrigă, față de dialoguri, față de stil. Cum să ne mai mirăm, după toate acestea, că romanul francez s-
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
odată ce au fost declarate, definite, imitate, conștient sau nu, devin false. Acesta este misterul tehnicii romanești; ea trebuie să rămână misterul aceluia care o inventează și nu poate servi decât o singură dată". Acesta este secretul libertății lui François Mauriac romancierul în fața acelor "verboten" ale Noului Roman și ale agregaților în filosofie ca Jean-Paul Sartre, care sunt agregați în filosofie mai mult decât romancieri, și de altfel François Mauriac, într-o gasconadă celebră, spunea că va refuza să citească teza sartriană
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
o inventează și nu poate servi decât o singură dată". Acesta este secretul libertății lui François Mauriac romancierul în fața acelor "verboten" ale Noului Roman și ale agregaților în filosofie ca Jean-Paul Sartre, care sunt agregați în filosofie mai mult decât romancieri, și de altfel François Mauriac, într-o gasconadă celebră, spunea că va refuza să citească teza sartriană absconsă din L'Etre et le Néant, chiar și sub amenințarea revolverului. François Mauriac asculta apelul lui Flaubert, venit din cealaltă lume. Fără
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
et le Néant, chiar și sub amenințarea revolverului. François Mauriac asculta apelul lui Flaubert, venit din cealaltă lume. Fără îndoială biata mea Bovary suferă și plânge în acest moment în douăzeci de sate din Franța". Aceasta este adevărata libertate a romancierului, o libertate de dragoste, așa credea François Mauriac, și se gândea poate la întrebarea insidioasă pe care Jean Amrouche i-o pusese despre Thérèse Desqueyroux, și la care el răspunsese: "Thérèse Desqueyroux, sunt eu disperat". Printr-un răspuns, François Mauriac
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară că nu "susține nici o teză", nefiind
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
decât determinările propriu-zise, interesează încă o dată replica, interpretarea, restructurarea în viziune a unui univers menit să-și găsească sensul deplin nu (sau nu numai) prin raportare la un reper anume al "realului", ci cu precădere în substanța artistică, în ceea ce romancierul însuși credea a fi numai "artă pentru artă", însă era, de fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația de a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
parcă pîlnia unui vulcan, întrezărea clocotul lăuntric, lumini de apocalips, catastrofe finale". Dar și asceza laică a lui Proust se transfigurează în raza unei spiritualizări, aplicîndu-i-se o diafană insignă a sihăstriei ce se teme teribil de ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
Simenon era deja o celebritate. Călătoria sa urmează o traiectorie în sudul URSS, de la Odesa prin Sevastopol, Yalta, Novosibirsk, Soci, Batum, dezvăluind, pas cu pas, realitatea incredibilă a unei țări înfrânte de propriile idealuri. Și totuși, furtuna pe care aventura romancierului în lumea lui Stalin ar fi putut-o stârni a întîrziat să se producă. Iar mai tîrziu, după ce despre URSS-ul destrămat se putea spune orice, redescoperirea mărturiilor din "Le Jour" n-ar mai fi adus, aparent, nimic nou. De
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
lumi pentru care fericirea e obligatorie. Semnele unei necunoscute dereglări apar încă din Marea Neagră, odată cu interdicția de a intra în portul Constanța pentru cei care au drept destinație Odesa. Pentru autoritățile române, ei implică un potențial pericol. Semn ignorat de romancierul ce se consideră experimentat în deducția adevărului pe baza unor insignifiante detalii. Ca și ușoara întârziere a acordării vizei, odată ajuns în portul Odesa. Întârziere prelungită apoi, inexplicabil, vreme de trei zile. Ca și la sosirea lui Romain Rolland, André
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
nu l-a invitat în URSS. Nimeni n-a știut din timp că are de gând să traverseze Marea Neagră ca să ajungă tocmai la Odesa. Nimeni nu i-a organizat vreun program. Și, mai ales, nimeni nu înțelege ce caută acest romancier de succes într-o țară în care pitorescul a dispărut. Nu poți veni pur și simplu să-ți petreci vacanța în universul bolșevic, ca și cum te-ai duce pe Coasta de Azur sau la piramidele egiptene. Aici nu există gest gratuit
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
acelei lumi și scriitoarea nu o putea ocoli. Legenda, la urma urmei, "confirma" realul, odată mai mult. "Ca toate să fie confirmate (să depună mărturie) convocate sunt, să întărească spusele scriitoarei, istoria și legenda; ea se adresează, așa cum fac toți romancierii bănățeni care se respectă, unei țări de altădată: acestea ar fi timpurile mitice ale ținutului". (Cornel Ungureanu, în vol. Imediata noastră apropiere, 1980.) În personajul cel mai reliefat al cărții, acea Sida de care am amintit, s-a văzut o
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
decît Stendhal, a fost o întrupare a unui vis cezaric. Napoleon al imaginației, a împins fruntariile acesteia cît mai departe, și-a cucerit un imens imperiu, în coaja de nucă europeană a culturii sale. De aceea, în ochiul său, ochiul romancierului balzacian pe care el îl compară cu acela, înscris în eternul triunghi, al lui Dumnezeu cel atoatevăzător, recunoaștem mai puțin lentila prin care se adună într-un focar razele unei lumi reprezentate, cît ochiul vizionarului care dispune de viziunea sa
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
tuturor timpurilor, Editura Aula, Brașov, 2002, 96 de pagini, f.p. Daniel Pișcu - Game, Editura Aula, Brașov, 2002, 41 de pagini, f.p Catrinel Popa Revoluții ratate Probabil mulți cititori ai lui Augustin Buzura s-au întrebat cum de a reușit romancierul să reproducă atît de veridic, în Orgolii, limbajul turnătorilor Securității, într-o vreme în care nu e de crezut că el chiar a avut acces la informările lor. De cînd tot mai numeroase astfel de documente ajung să fie publicate
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Ravelstein apare în aprilie 2000 în Statele Unite - respectiv în decembrie 2001, la noi. Este cel de-al treisprezecelea roman al lui Saul Bellow, după o lungă perioadă de inactivitate ca romancier. O revenire neașteptată, dată fiind vârsta sa foarte înaintată, 85 de ani, dar și efectele paralizante, după cum s-a dovedit, ale nobelizării (deși în cazul lui Bellow aceasta s-a produs demult, în 1976). În atari condiții, Ravelstein a fost
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
și-a constituit propria tradiție. Citindu-vă romanele, mi-am dat seama că proza dumneavoastră se apropie mai mult de Oameni din Dublin. Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
acelei umbre scrii altfel. Dar umbra care contează pentru mine este cea a lui Flaubert. E umbra care creează complexitate printr-o simplitate ostentativă. M.T.: Mai există și mult Henry James în romanele dumneavoastră. C.T.: Da. Presupun că eu, ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a rămas un creator de mituri? Ca Joyce în Ulise
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a rămas un creator de mituri? Ca Joyce în Ulise? C.T.: Creator de mituri. Nu știu, nu m-am gîndit la asta. M.T.: Poate o să vă gîndiți cîndva. C.T.: Nu știu, chiar nu știu nimic despre asta. M.T.: Să lucrezi
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Barrington) și mi s-a părut extrem de nuanțat. C.T.: Francis Stuart a plecat de bună voie în Germania în 1940 și a transmis din Germania nazistă în Irlanda știri de război. A fost închis de aliați după război. A fost romancier, unul foarte bun și, din greșeală, a trăit foarte mult; s-a născut în 1902 și a murit în 1999. Pentru că în anii '90 lucrurile au luat o altă turnură, a fost supus unei examinări mai atente. Am scris un
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]