158 matches
-
, Gino (23.XII.1892, Bondeno, Italia - 20.X.1982, Milano, Italia), romanist italian. Face studii de germanistica la Frankfurt pe Main, iar ulterior de orientalistica, îndeosebi de cultură iraniană. Înființează în 1931, la Milano, sprijinit de Aron Cotruș, un lectorat de limbă și literatura română, unde mulți ani este profesor. Colaborează la
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
Cotruș, un lectorat de limbă și literatura română, unde mulți ani este profesor. Colaborează la „Annuario del R. Liceo-Ginnasio «A. Manzoni»” (Milano), „Europa Orientale” (Romă), iar în România, la „Neamul românesc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar” ș.a. Între romaniștii italieni, de la G. Vegezzi-Ruscala, Giulio Bertoni, Ramiro Ortiz, Mario Ruffini până la Carlo Tagliavini și Roșa del Conte, L. deține un loc distinct, fiind definit că „un studios înarmat cu un frumos arsenal informativ și înzestrat cu o patimă a frumosului
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
ci proza. Un alt reproș, de factură conjuncturala, se referă la faptul că L. a acordat atenție și literaturii române din exil. În fine, Călinescu este nemulțumit de modul cum i-a fost utilizată istoria literară din 1941, pe care romanistul italian ar fi așezat-o „sub un teasc greu, storcând și aruncând din ea tot ce era dulce și îmbălsămat și oferindu-ne pe farfurie o ceară arida de fagure, redusă la starea de nisip”. Analizând cu atenție lucrările Storia
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
Familia”, „Tribuna”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Preocupări literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Paris), „Caete de dor” (Paris), „Vers” (Rastatt - R. F. Germania, New York, Chicago), „Drum” (Ciudad de Mexico), „Carpații” (Madrid), „Ființa românească” (Paris), „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau) ș.a. Romanist, publică atât studii mai ample, cum sunt Gheorghe Coșbuc. Viața și opera (1925), D. Bolintineanu. Viața și opera (1941), Doinele lui V. Alecsandri (1952), cât și un număr apreciabil de articole despre G. Coșbuc, Lamartine, Lessing, Eminescu, Antioh Cantemir, Ion
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
de Litere, secția franceză, a Universității din Cluj (1931-1935). Reținut la Catedra de limbi romanice, va funcționa, în paralel, ca suplinitor în învățământul liceal. Bursier al Statului francez la Universitaea din Montpellier (1938-1943), își susține doctoratul de stat sub îndrumarea romanistului Jean Bourciez, cu lucrarea Essai sur la valeur et les emplois du subjonctif en français (apărută la Montpellier în 1943), teza complementară constând în traducerea în proză cadențată, însoțită de note și comentarii critice, a poemului Cântarea lui Roland (tipărită
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
i se încredințează, în calitate de profesor, organizarea Catedrei de limbi romanice de la Facultatea de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Aflat în primele rânduri ale luptei pentru dezrobire națională, suferind urmări ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și, pe baza unui raport alcătuit de Sextil Pușcariu (dar prezentat membrilor Secției Literare a Academiei de I. Bianu), P. - „cel
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
Bibliotheca romanica” a Editurii Dacia (1990), inițiator și coordonator al Enciclopediei relațiilor culturale româno-italiene, coordonator - în colaborare cu Mircea Zaciu și Aurel Sasu - al Dicționarului scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și al Dicționarului esențial al scriitorilor români (2000). Poliglot, cosmopolit, romanist de prestigiu, P. este și un traducător inspirat și prodigios. Semnează în periodice sute de transpuneri din poezia lirică italiană, franceză, portugheză, braziliană, catalană, hispano-americană, versiuni ale unor cărți de critică, estetică, poezie, însoțindu-le de prefețe, postfețe, bibliografii, cronologii
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
, Felix (17.III.1920, München - 27.VI.2000, Salzburg), romanist și comparatist german. Este fiul Katharinei (n. Hasselgruber) și al lui Hans Karlinger, profesor universitar de istoria artelor la München. A urmat Conservatorul de Muzică și Filologia la Universitatea din München, avându-i mentori pe Rudolf von Ficker, Rudolf Kriss
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
, Werner (18.VI.1927, Neuwiese-Erzgebirge, Germania), romanist german. După examenul de bacalaureat, susținut la Stollberg, în Saxonia (1946), B. frecventează cursurile secțiilor de romanistică, anglistică și filosofie ale Universității din Leipzig. În anul 1950 își încheie studiile prin trecerea examenului de stat (specializarea principală: limba și literatura
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
firul părului ! Ce vagă asemănare, în afara acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce motiv al lui, la Comenduirea germană. Poate cu vreunul din certificatele medicale pe baza cărora, boala agravându-i-se, îi fusese permis să stea, cu domiciliu forțat, acasă. Papa știa foarte bine nemțește, o parte din studiile lui de romanist le făcuse doar în Germania, și stătea de vorbă cu un ofițer german, cel căruia trebuie să-i fi dus de obicei certificatele. În acest timp, ofițerul își tria actele. Și deodată ofițerul a început să tragă sertar după sertar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
profesorul Ramiro Ortiz - în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numit acolo director pre un amic al d-sale și al inspectorului școlariu, care în urmă, pentru delapidare de bani publici, a trebuit pus la răcoare? Nu! de aceasta nu poate fi vorba, ci pentru că preparandia aceea este "cuibul daco - romaniștilor "! Ministrul apoi numaidecât s-a și scuzat, recunoscând cumcă: "da! s-au întîmplat acolo lucruri necuviincioase, un profesor nu numai studiul limbei și literaturei române l-a propus românește, dar și chiar alte studii; a luat însă măsuri ca astfel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fantezie. Syme a criticat faptul că Yourcenar a scris neavând cunoștință de statutul izvoarelor ei; nu a fost conștientă nici măcar de problemele inerente din Vita Hadriana din Historia Augustus. Unde va începe el să o corecteze? La fel ca alți romaniști profesioniști, a detectat zeci de erori: acest fapt, acel detaliu, această dată, acea atribuire. Pagină cu pagină i-a enumerat toate greșelile și a implorat-o pe "buna doamnă" "să recunoască" adevărul istoric și să respecte faptele 62. Recunoaștere, adică
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
secundar, la Botoșani și Focșani, între anii 1893 colaborează la Revista Critică Literară, revistă condusă de Aron și scrisă de trinitatea densușienistă. În toamna anului 1893 Ovid Densusianu pleacă la specializare la Berlin, apoi la Paris, făcând studii strălucite cu romaniști renumiți ca Adolf Tobler și Gaston Paris. În 1896 obține diploma la Ecole des Hautes Studes din Paris cu lucrarea La Prisee de Cordres et Sebille. La vârsta de 24 de ani i se încredințează cu titlul de profesor suplinitor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
secolo ventesimo, privilegio e patimento, Marcello Gigante, L'ultimo Quasimodo e la poesia greca, Guida, Napoli, 1970, p. 17. 420 Bogată și controversată opera quasimodiană de traducere conține și tălmăciri ale versurilor lui Tudor Arghezi, variante vehement contestate de filologul romanist Roșa del Conte. 421 Leopardi acumulase nenumărate cunoștințe de filologie și de istorie a Antichității. După cum arată Ghan Singh, ("Îl concetto dell'antichità nella poetica di Leopardi în Leopardi e Omero", Leopardi e îl mondo antico, Olschki, Florența, 1982, pp.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tip erotic între cele două etnii. Ceea ce e interesant e faptul că celebrul studiu imagologic al lui Klaus Heitmann dedicat perioadei istorice care ne interesează (1775-1918) susține același lucru, de această dată din punctul de vedere al unui german. Distinsul romanist de la Heidelberg se oprește asupra reflecțiilor lui Rudolf Berger despre erotismul româncei și atracția pe care ea o exercită asupra unui bărbat german, pentru ca ulterior, prin romanul Aus guter Gesellschaft de Hermann Gosseck, să ilustreze teoria foarte des întâlnită în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și de metodă, s-a acordat mai mare atenție unuia sau altuia dintre cele două principii (fonetic sau semantic) sau, respectându-le pe amândouă, s-au luat în discuție și alte criterii, după cum se va vedea în continuare. Hugo Schuchardt, romanist german, cel mai înverșunat adversar al legilor fonetice ale neogramaticilor, acordă sensului mai mare atenție decât sunetelor, fiindcă sensul este ceva „viu“ în cuvânt: înțelesul este cel care exprimă „sufletul“ cuvântului, nu sunetele. El introduce ideea de a lua în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termen germanic (devenit fr. bleu) sau un termen din arabă (devenit it. azzuro, fr. azur, sp. azul)? Sunt întrebări care nu au întotdeauna un răspuns satisfăcător. Româna - mare importator de cuvinte Am insistat de multe ori, în lucrările mele de romanist, asupra faptului că româna continuă latina și că vocabularul de bază al limbii române a fost moștenit din latină. Dar, chiar dacă nu ești lingvist, nu e greu să constați că, în decursul istoriei sale milenare, româna a împrumutat cuvinte din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba 1. De existența legilor fonetice și 2. De faptul că „o limbă oarecare are firea ei proprie” (I, 384 urm.). În finalul acestor indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
energia în căutarea unei explicații personale pentru devenirea limbii române. În continuitatea ideii sângelui S. Pușcariu aduce necesitatea reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vasile Alecsandri a citit noua d-sale producție Despot Vodă, dramă în 5 acte în versuri. Între asistenți, cari erau în număr de peste treizeci, se aflau dd. Bariț, Babeși, Roman, Hăsdeu, Hodoș, Maniu, Caragiani, membri ai Academiei, d. I. Jarnic, romanist și profesor, de filologie din Viena, dd. Circa, Frollo, Haret, D. A. Laurian, Șt. Mihăilescu, Manliu, profesori câțiva deputați și senatori și mai mulți membri ai "Junimei" din Iași, unii împreună cu damele lor. Citirea dramei Despot Vodă a făcut cea mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
filozof se desființa și toți care predau la ea fură dați afară. Roșu Decebal fu numit prodecan în locul unuia de la Estetică, care fu pensionat. De la Litere, facultatea (care căpătă altă denumire, de filologie) aproape că se goli, rămaseră doar renumitul romanist și Ion Micu, care devenise profesor și fu numit șef de catedră în locul celui pensionat. La istoria filozofiei rămase șeful catedrei și cu mine, cei doi cu care vrusesem să mă împrietenesc și care cultivaseră pe omul neînsemnat fură dați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]