158 matches
-
Familia”, „Tribuna”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Preocupări literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Paris), „Caete de dor” (Paris), „Vers” (Rastatt - R. F. Germania, New York, Chicago), „Drum” (Ciudad de Mexico), „Carpații” (Madrid), „Ființa românească” (Paris), „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau) ș.a. Romanist, publică atât studii mai ample, cum sunt Gheorghe Coșbuc. Viața și opera (1925), D. Bolintineanu. Viața și opera (1941), Doinele lui V. Alecsandri (1952), cât și un număr apreciabil de articole despre G. Coșbuc, Lamartine, Lessing, Eminescu, Antioh Cantemir, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
Bibliotheca romanica” a Editurii Dacia (1990), inițiator și coordonator al Enciclopediei relațiilor culturale româno-italiene, coordonator - în colaborare cu Mircea Zaciu și Aurel Sasu - al Dicționarului scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și al Dicționarului esențial al scriitorilor români (2000). Poliglot, cosmopolit, romanist de prestigiu, P. este și un traducător inspirat și prodigios. Semnează în periodice sute de transpuneri din poezia lirică italiană, franceză, portugheză, braziliană, catalană, hispano-americană, versiuni ale unor cărți de critică, estetică, poezie, însoțindu-le de prefețe, postfețe, bibliografii, cronologii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și rezultate. (V. reportajul de război În ciuda submarinelor, apărut În Ideea Europeană și scos apoi În broșură.) [...] Ca profesor de limba și literatura italiană la Universitate, Ramiro Ortiz a lăsat amintirea unui dascăl harnic, conștiincios și fără relief; iar ca romanist și istoric literar al Evului Mediu italian și provensal, a fost un cercetător aplicat, labo rios și cu migală mare la texte, ca toți acești istorici literari, dintre care prea puțini se pot ridica până la originalitatea, farmecul și va loarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine. N-avea rîsul unuia cu darul umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată în prezența sa. Ca pregătire, era un romanist integral, cu pilonul de bază în franceză, însă tip oral, cu puține antecedente scripturale, obligat abia în ultimul deceniu să redacteze cursuri, ba să treacă și un doctorat. Redactor la „Ateneu”, am avut rareori de-a face cu textele lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba 1. De existența legilor fonetice și 2. De faptul că „o limbă oarecare are firea ei proprie” (I, 384 urm.). În finalul acestor indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
energia în căutarea unei explicații personale pentru devenirea limbii române. În continuitatea ideii sângelui S. Pușcariu aduce necesitatea reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe de o parte cel din România care este diametral opus cu cel din Germania (am spus că nu intru în amănunte). Jumătate din răspuns poate fi citit mai sus. În rest o indolență totală... A.B.Totuși... Totuși sunt romaniștii din țările de limbă germană și germaniștii din România. Dacă n-ar fi cel puțin aceștia aș începe și eu să scriu albume de poezie. Publicul aplaudă focul de artificii, nu însă și răsăritul soarelui! A.B.Prin evenimente culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Vă mulțumim anticipat Redactor Ion Grigorescu </citation> <citation author=”ROMAN Constantin” loc=”Câmpulung Moldovenesc” data =”7 iunie 1975”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Deși nu m-ați rugat, eu totuși vă trimit adresa lui Paul V. MIRON , nepotul meu, Prof. Dr., romanist (...) la Universitatea din orașul FREIBURG - Republica Federală Germania (...). Vă rog să citiți revista „Cronica” Nr. 456 din 25.X.1974, care apare la Iași, pagina 10-a, care tratează un vast articol despre vizita delegației universitare din Freiburg, R.F.G., la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unele sate). Voi căuta textul cuvântării mele ținute la comemorarea Mândrescu, și, de o voi mai găsi, V-o trimit. Dintre profesorii germani numai Hans Heinrich Borcherdt era academician; iar Iulius Wilhelm era Consilier guvernamental. Primul era germanist, al doilea romanist. Nu mai posed textul Gorovei (Îl are d. Datcu și i-l voi cere). Cu toată prietenia, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”12 sept. 1972” desc=”Carte de vizită”> Mulțumiri călduroase . Vă urez la fel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
secundar, la Botoșani și Focșani, între anii 1893 colaborează la Revista Critică Literară, revistă condusă de Aron și scrisă de trinitatea densușienistă. În toamna anului 1893 Ovid Densusianu pleacă la specializare la Berlin, apoi la Paris, făcând studii strălucite cu romaniști renumiți ca Adolf Tobler și Gaston Paris. În 1896 obține diploma la Ecole des Hautes Studes din Paris cu lucrarea La Prisee de Cordres et Sebille. La vârsta de 24 de ani i se încredințează cu titlul de profesor suplinitor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Victor Durnea - Colocviul acesta, organizat aici, la Leipzig, de Balkanromanisten Verband (Asociația romaniștilor germani preocupați de spațiul sud-est european), mi-a oferit ocazia de a vă reîntîlni. Ați acceptat cu multă amabilitate, în ciuda orei tîrzii și, firește, a oboselii acumulate pe parcursul zilei, fapt pentru care vă mulțumesc mult. Aș dori să începem chiar
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
altădată, în anii ’30, activa în Biblioteca Academiei. O subvenționare a Bibliotecii de la Freiburg fundate de el (a cărei supraviețuire nu este deloc asigurată) din partea Statului român ar fi nu numai foarte binevenită, ci chiar necesară, indispensabilă. - Deci ați devenit romanist. - Da, romanist. Sînt profesor emerit de romanistică. Aveam o Catedră de literatură franceză și italiană, care, de asemenea, îmi dădea posibilitatea de a mă îndeletnici și cu România, fie și numai în calitate de cercetător. - Mi-aduc aminte că am citit un
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
anii ’30, activa în Biblioteca Academiei. O subvenționare a Bibliotecii de la Freiburg fundate de el (a cărei supraviețuire nu este deloc asigurată) din partea Statului român ar fi nu numai foarte binevenită, ci chiar necesară, indispensabilă. - Deci ați devenit romanist. - Da, romanist. Sînt profesor emerit de romanistică. Aveam o Catedră de literatură franceză și italiană, care, de asemenea, îmi dădea posibilitatea de a mă îndeletnici și cu România, fie și numai în calitate de cercetător. - Mi-aduc aminte că am citit un articol al
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
aceste probleme, v-au mai atras cîțiva scriitori români. - Bineînțeles. Am numit deja cîțiva. Ar mai fi de adăugat alții. Ca, de exemplu, Mihail Sadoveanu, a cărui carte Drumuri basarabene (uite, tot Basarabia!) a făcut obiectul comunicării mele în cadrul întîlnirii romaniștilor germani, în marginea căreia se desfășoară interviul nostru, aici la Leipzig. Sau, mai demult, Rebreanu, Baconsky, Bănulescu, Eugen Ionescu cu debutul său în limba română. O mulțime de scriitori și gînditori din secolul al XX-lea figurează în studiul amplu
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
20, Trei tigri triști e scrisă - de fapt, rescrisă - la ani buni după ce criza se instaurase și-i determinase autorului său un hotărît exil european. Am găsit un rezumat al avatarurilor cărții într-o „notă către editor” trimisă de un romanist cititor al „NY Review of Books” în 1971, ca reacție la o recenzie apărută în bilunarul newyorkez, care pare să fi conținut o serie de imprecizii. Din notă - ca și, probabil, din orice istorie literară a Americii de Sud, la care eu
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
literatura și cultură românească de pe lângă catedră de romanistica a Universității din München, unde avea să-și susțină prelegerea inaugurală despre latinitatea limbii române și legăturile culturale dintre România și Germania, la care a asistat și celebrul lingvist și istoric literar romanist Karl Vossler, Virgil Tempeanu (1888-1985) avea deja în urma sa o îndelungată activitate de germanist, de traducător: Novalis (Imnuri către noapte, 1914 și Cântări religioase, 1930), Goethe (Iphigenia în Taurida, 1925), Fr. Grillparzer (Sappho, 1927, Medea, 1930); își dăduse doctoratul cu
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
Nișcov, ea însăși o eminentă cercetătoare și traducătoare, colaționând întregul material cu manuscrisele sau textele deja publicate, fie în periodice, fie în colecții de documente, definitivând unele note rămase incomplete și adăugând altele extrem de laborioase. Toți acești corespondenți erau distinși romaniști și româniști, filoromâni, personalități culturale importante, interesați de limba și literatura română pe care s-au străduit s-o facă, într-un fel sau altul, cunoscută în țara lor. Cel mai prodigios în cadrul acestui intens dialog epistolar ceho-român a fost
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
despre istoria, limba și literatura noastră". Din aceeași familie spirituală face parte și Hertvik Jarnik. El a învățat românește de la tatăl său, în compania căruia a întreprins mai multe călătorii în România, căreia îi face o susținută propagandă în Cehoslovacia. Romanist și românist, a scris un studiu despre Creangă, a tradus în cehă din opera lui, ca și din aceea a lui Sadoveanu și din cehă în română scrieri de Jan Neruda. Și el, apreciat de N. Iorga, a participat la
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
domniei sale este că a combătut, și atunci când acest lucru era periculos, existența "limbii moldovenești" pe teritoriul Republicii Moldova și al unei părți din Ucraina. Academicianul basarabean Silviu Berejan spunea, pe bună dreptate, că profesorul Piotrowski "ne-a susținut cu înflăcărare, ca romanist notoriu, în momente cruciale de renaștere națională, de revenire la valorile autentice, prin articole, luări de cuvânt la radio și TV, la conferințe și la întrevederile cu potentații care puteau fi convinși numai de la Moscova și Leningrad" (apud Vințeler, op. cit
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
noțiuni despre cultura și limba poporului român. - Ulterior, în anul 1941, deci în plin război, ați început, în mod sistematic, studiul limbii române. Care au fost motivațiile? - Cred că au fost trei motivații inițiale: primo, eram conștient că, pentru un romanist calificat (cum doream eu să fiu), era o necesitate stringentă de a cunoaște materialul românesc; secundo, exista și un motiv patriotic: pentru noi, polonezii, România, poporul român constituie un aliat vechi, un prieten din copilărie, un amic ,din a vechimei
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
pulemiotnoie gnezdo?". ,Probabil autoblindat, cazemată, cuib de mitralieră" - am tradus eu. Am spus deja mai sus că restituirea veșmântului firesc al limbii române - alfabetului latin, a fost intrepretată de intelectualii și patrioții din Republica Moldova și România, ca și de noi, romaniștii, ca un pas decisiv pe calea eliberării de dictatul cultural sovietic. S-a aflat că, de fapt, cătușele de terminologie sunt mult mai tari decât lanțurile ortografice! În iulie '95, am avut prilejul să particip la Conferința științifică din cadrul Parlamentului
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
de la cea primară și terminând cu facultățile universitare. - În anul 1939, ați fost admis la Facultatea de Filologie a Universității din Leningrad, unde i-ați avut profesori, între alții, pe V.F. Șișmariov, L.V. Scerba, R.A. Budagov, V.I. Propp, E.A. Referovskaia, romaniști celebri în toată lumea. Îmi puteți spune ce ați învățat de la acești mari savanți? - Eu am avut marele noroc de a audia cursurile și de a frecventa o serie de seminarii ținute de romaniștii ruși deveniți celebri în toată lumea - academicianul V.F.
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
Scerba, R.A. Budagov, V.I. Propp, E.A. Referovskaia, romaniști celebri în toată lumea. Îmi puteți spune ce ați învățat de la acești mari savanți? - Eu am avut marele noroc de a audia cursurile și de a frecventa o serie de seminarii ținute de romaniștii ruși deveniți celebri în toată lumea - academicianul V.F. Șișmariov, membru-corespondent al Academiei Sovietice, R.A. Budagov (ulterior devenit și el academician), prof. E.A. Referovskaia ș.a. Aflându-mă la aspirantură, în 1944-47, i-am avut, în calitate de conducători științifici, tot pe acad. Șișmariov și
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
și aducînd, în reexaminarea temelor fundamentale, o gîndire proaspătă și idei sclipitoare. Sărbătorirea sa nu se poate face mai bine decît în același spirit al actualității vii, în mișcare: nu atît trecînd în revistă impresionanta sa activitate de românist și romanist - cărți, articole, conferințe care au marcat decisiv evoluția lingvisticii românești și au contribuit la afirmarea ei în lume -, cît vorbind despre cartea sa cea mai recentă: L'altra latinita. Storia linguistica del romeno tra Oriente e Occidente (Verona, Edizioni Fiorini
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]