203 matches
-
și la Facultatea de Limbi Străine a Universității Spiru Haret din București, precum și la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității Hyperion, tot din București. În tratat au fost incluse și unele prelegeri ținute la Secția Romanistică a Institutului de Romanistică al Universității Humboldt din Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri și a condus seminarii pentru studenți și doctoranzi. Prin ideile și demonstrațiile pe care le conțin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
absorbție a FUNDAȚIEI TEMPUS, fondată de președintele fondator Geo Stroe (constituită la 23.11.1991 în Traian; dosar 751/PJ/1991 la Judecătoria sect.1), cu ACADEMIA DACOROMÂNA - A.D.R. (continuatoare și legatara unică a Institutului Național pentru Romanitate și Romanistica - INPROROM, fondat la 1.12.1991 și a Cercului de studii DECENEU din anii `70, dosar nr. 34/PJ înregistrat la 24.01.1992 la Judecătoria Sect.1, prin sentința civilă nr. 49 din 31.01. 1992, reorganizata, ulterior, reorganizata
COMUNICAT DE PRESĂ (2): PROPUNERE DE RIDICARE A UNUI GRUP STATUAR AL A MARELUI REGE DAC BUREBISTA LA PIAŢA FAVORIT DIN BUCUREŞTI de GEO STROE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340688_a_342017]
-
Însemnătatea vieții și operei Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea și slujirea Bisericii”, Sibiu, 16-18 octombrie 2009. B. pe plan intern: 1. Sesiunea de comunicări științifice de la Institutul Biblic Emanuel din Oradea, 5 aprilie 1996. 2. Cursurile de vară de romanistică, Sinaia, 30 iulie 1996. 3. Al IV-lea Congres al Facultăților de Teologie, București, 12-16 august 1996. Din cele prezentate, am reușit să vedem un model și exemplu demn de urmat atât ca activitate știițifică, dar mai ales de iubire
MATERIAL OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr [Corola-blog/BlogPost/343128_a_344457]
-
Însemnătatea vieții și operei Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea și slujirea Bisericii”, Sibiu, 16-18 octombrie 2009. B. pe plan intern: 1. Sesiunea de comunicări științifice de la Institutul Biblic Emanuel din Oradea, 5 aprilie 1996. 2. Cursurile de vară de romanistică, Sinaia, 30 iulie 1996. 3. Al IV-lea Congres al Facultăților de Teologie, București, 12-16 august 1996. Din cele prezentate, am reușit să vedem un model și exemplu demn de urmat atât ca activitate știițifică, dar mai ales de iubire
MATERIAL OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU, CU PRILEJUL NAŞTERII SALE ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie [Corola-blog/BlogPost/374925_a_376254]
-
Facultatea de Limba Română și la Facultatea de Limbi Străine a Universității Spiru Haret din București, precum și la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității Hyperion, tot din București. În tratat au fost incluse și unele prelegeri ținute la Secția Romanistică a Institutului de Romanistică al Universității Humboldt din Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri și a condus seminarii pentru studenți și doctoranzi. Prin ideile și demonstrațiile pe care le conțin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
și la Facultatea de Limbi Străine a Universității Spiru Haret din București, precum și la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității Hyperion, tot din București. În tratat au fost incluse și unele prelegeri ținute la Secția Romanistică a Institutului de Romanistică al Universității Humboldt din Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri și a condus seminarii pentru studenți și doctoranzi. Prin ideile și demonstrațiile pe care le conțin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
de jocul geopolitic. S. D. Spector; H. L. Roberts, Stephen Fischer-Galați, Barbara Jelavich, N. M. Nagy-Talavera, W. O. Oldson, H. Seton-Watson, E. D. Tappe, dacă ne limităm la ultima parte a secolului, se cuvin amintiți și pentru felul în care au stimulat romanistica. Sub impulsul lor, s-au dedicat acestui domeniu alți studioși, care la rîndu-le au sporit domeniul cu însemnate contribuții punctuale sau de mai vastă amplitudine. Unele au și fost traduse ( D. Deletant, K. Hitchins, F. Kellogg, K. Verdery etc.) ori
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Se pot aminti desigur și alți istorici (Vlad Georgescu, de pildă) care au simțit nevoia unei problematizări mai subtile a trecutului românesc. Revenind la sinteza publicată de Catherine Durandin, este locul să spunem că prin ea se îmbogățește nu doar romanistica, ci istoriografia însăși. Refuzînd orice didacticism, autoarea pune probleme și caută răspunsuri ce îndeamnă la reflecție. Ea nu urmărește evenimente, cronologii, fapte, ci caută sensuri, problematizează, construind un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Liniile directoare, stările de spirit, mentalitățile o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Urmările intoxicării suferite atunci le suportă până la sfârșitul timpuriu. Absolvent al Facultății de Drept din Debrețin (1919), se înscrie la Facultatea de Istorie-Filologie a Universității din Cluj, secția de istorie-română, pe care o va absolvi în 1923. După studii de romanistică la Universitatea din Leipzig (1927-1928), se stabilește în 1929 la Alba Iulia, unde este profesor de limba și literatura română, de latină și germană. Publică în presa vremii încă din anul 1920, iar prima lucrare de rezonanță îi apare în
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
asistent universitar, în 1990 devenind conferențiar la Facultatea de Litere. Între 1972 și 1974 a funcționat ca lector la Universitatea din Dortmund. În 1993 este trimis lector la Universitatea Ruhr din Bochum, în 1995 devenind aici profesor la Seminarul de Romanistică. Debutează încă din studenție în „Contemporanul” (1964) și colaborează la mai multe reviste, deținând rubrici permanente la „România literară”, „Argeș”, „Flacăra”, „Contemporanul”. E prezent și în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
1915 la Moscova, iar apoi la Rostov pe Don. În 1918 contribuie la înființarea Institutului de Arheologie, al cărui rector devine în 1920, predând în același timp la Universitate și un curs de limba română pentru studenții de la secția de romanistică. A obținut titlul de doctor cu o teză despre Grigorie Țamblac. Dificultăți de tot felul i-au șubrezit sănătatea, astfel că s-a stins înainte de a împlini 52 de ani. Contribuția lui I. la studiile literare și lingvistice slavo-române îl
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
-se la München, unde până în 1995 este editor-șef al programului cultural al postului Europa Liberă și coordonator al emisiunilor Actualitatea culturală românească și Perspective europene. Din 1995 revine la catedră, predând limba, literatura și civilizația română la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg (condus de profesorul Klaus Heitmann), până în 2002, când se pensionează. Centrul de greutate al cărții de debut, Romanul lecturii (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), este ipoteza conform căreia romanul procură modelul fundamental de lectură al oricărui gen
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
Teatrului Național din Iași. A fost decan al Facultății de Litere din Iași (1938-1939) și director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Între 1945 și 1947 a fost ambasador al României în URSS. Profesor la Catedra de romanistică a Universității din București (1946-1962) și din 1962 profesor consultant, a fost decan al Facultății de Filologie (1947-1950, 1956-1957), rector al Universității (1957-1958), director al Institutului de Lingvistică din București (1950-1952, 1958-1969). Membru corespondent (1934), apoi membru activ (1946) al
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
, Jan Urban (25.V.1848, Potstýn, Cehia - 12.I.1923, Praga), românist ceh. După studii de filologie romanică urmate la Viena și Paris (1870-1875), a lucrat ca profesor la Univesitatea „Carol” din Praga (1882-1919), înființând în cadrul Catedrei de romanistică un seminar pentru cercetarea limbii și literaturii române. A fost membru corespondent (1879) și membru de onoare al Academiei Române (1919) și a colaborat la un număr însemnat de publicații românești. J. învață perfect limba română, socotind-o „atât de vie
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
la revista „Orbis” din Louvain (Belgia), fondată și condusă de Sever Pop. Participă la marile congrese de filologie ale vremii și călătorește în Europa de Apus, în Brazilia, Argentina, SUA, Antile, Mexic, Africa de Nord. În 1957 este chemat la Institutul de Romanistică al Universității din Copenhaga, unde va funcționa patru decenii, până la pensionare. Profesor invitat la mai multe universități străine (printre care Universitatea din La Plata, Argentina, unde este încununat cu titlul de doctor honoris causa în 1968, și la Universitatea Harvard
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
în contextul relațiilor culturale româno-slave, care a constituit și debutul său editorial, în 1974. A mai funcționat ca lector de limba și literatura română la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia (1972-1974). În 1993 a fost visiting professor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Din 1996 este decan al Facultății de Litere din București și din 2001 membru corespondent al Academiei Române. După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
să îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
von Stendhal bis Flaubert, tipărită în 1979, apărută și în versiune română: Realismul francez de la Stendhal la Flaubert, 1983). Acordă totodată mare atenție demersurilor de adâncire și propagare a cunoștințelor de limbă și literatură română. Eforturile susținute în cadrul Seminarului de romanistică la Universitatea din Heidelberg au fost răsplătite: i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze (1991), a obținut titlul de doctor honoris causa al Universității din București, a fost ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România (1991
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
1965), iar Grigore Nandriș se ocupă de arta medievală - Umanismul creștin exprimat în pictura murală neobizantină din bisericile din Bucovina și alte centre ortodoxe din Europa de Est (1969). O realizare o reprezintă publicarea, începând din primul număr, a bibliografiei studiilor de romanistică din străinătate din intervalul 1947-1962. Sunt editate actele congresului „Zilele studiilor românești”, care a avut loc în perioada 24-26 ianuarie 1959 la Paris, marcând centenarul Unirii Principatelor. În secțiunea de filosofie figurează textele unor conferințe ținute de D.C. Amzăr, Jean
REVUE DES ÉTUDES ROUMAINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMÂNĂ, asociație înființată la Florența în 1956, cu ocazia Congresului Internațional de Romanistica desfășurat aici la 6 aprilie. Comitetul e format din Gheorghe Caragața, Petru Iroaie, Teodor Onciulescu, Ion Popinceanu, Paul Miron și Eugen Lozovan (numit și secretar științific), sub coordonarea lui Sever Pop. S. de F.R. a activat o perioadă scurtă, până la
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
în 1952 de generalul Nicolae Rădescu, care a încredințat lui Emil Vasiliu-Cluj misiunea întocmirii unui proiect, dar moartea generalului a întârziat realizarea lui. În 1956 alte inițiative, precum crearea Societății de Filologie Română, au fost lansate la Congresul Internațional de Romanistică de la Florența (Gheorghe Caragață, Eugen Lozovan ș.a.). Între 28 septembrie și 4 octombrie 1957 a avut loc la Roma congresul de constituire al S.A.R. Potrivit statutelor adoptate, obiectivele acestei societăți - care prelua denumirea inițială a Academiei Române - erau: „I. Promovarea culturii
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
Petersburg, absolvind în 1878 Facultatea de Filologie-Istorie cu medalia de aur. Reținut la Universitatea din Sankt Petersburg, este trimis într-o călătorie de studii în țările balcanice și în România (1879), unde colaborează cu B. P. Hasdeu. Se specializează în romanistică și în studiul limbilor slave de sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
în România (1879), unde colaborează cu B. P. Hasdeu. Se specializează în romanistică și în studiul limbilor slave de sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche și de istoria limbii ruse (ca docent ordinar, din 1888). Alte călătorii de documentare le face în Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în volume sau în revistele „Archiv für slavische Philologie”, „Revista pentru istorie, arheologie și
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la Berlin și Leipzig, unde rămâne până în septembrie 1958; din iunie 1969 este lector la Universitatea din Tübingen, funcționând aici în cadrul Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]