203 matches
-
a lumii lumen "se împlinește în orizontul misterelor lumii cu afectivitate" (p. 243-244). Privind așa lucrurile, e de la sine înțeles că nu putem delimita rigid eseistica de literatura propriu-zisă a Svetlanei Paleologu-Matta, născută în 1928, la București, cu studii de romanistică la Paris și Zϋrich, autoarea unor prestigioase lucrări de luminoasă metafizică asupra operei lui Bacovia și Eminescu. E un caz clasic în care autoarea i-a citit pe Nietzsche, Heidegger, Borges, Paul Valéry, apropiindu-se în acest fel de zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
clujean Sever Pop care, ajutat de arheologul Dinu Adameșteanu, a asigurat o conducere interimară. A. di R. a pregătit valoroși specialiști în arheologie, arhitectura, istorie romanica și ecleziastica, istoria artelor, cultura și civilizație europeană, filologie romanica, italienistica și, deopotrivă, în romanistica, literatura comparată, traduceri reciproce etc. Alături de numeroși istorici și arheologi, arhitecți, istorici de artă și alți oameni de cultură (pictori, muzicieni etc.), aici și-au făcut ucenicia, desfășurând o prodigioasa activitate, criticul și istoricul literar G. Călinescu, italienistul Alexandru Marcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
trebuie să amintim volumul lui Theofil Simenschy și al lui Gheorghe Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene (1981) sau pe cel al Luciei Wald și al lui Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (1987). Școala românească de romanistica este considerată una dintre cele mai bune din lume, romaniștii români 13 publicînd lucrări considerate fundamentale în acest domeniu (v., printre altele, volumele colective Enciclopedia limbilor romanice sau Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice). Amintim și celebra lucrare a lui Iorgu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
engleză, From Latin to Romanian (2005). Volumul El problemă de las lenguas en contacto, UNAM, México, 1988 cunoaște o ediție românească revizuită, Limbi în contact, Editura Enciclopedica, București, 1997 și una spaniolă: Lenguas en contacto, Gredos, Madrid, 1998. În domeniul romanisticii, Marius Sală mai publică Le judéo-espagnol (1976), L'unité des langues romanes (1996), precum și o serie de lucrări scrise în colaborare, cum ar fi El léxico indígena del español de América. Apreciaciones sobre șu vitalidad (1977). Lucrarea Limbile lumii. Mică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de pe alte continente. Cea mai cunoscută împărțire a limbilor romanice cuprinde un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru plural). În cea de-a doua categorie intră limbile română și italiană. În articolul din LL autorii descriu limbile romanice în special prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Edimpex S.R.L., București, 2008. Vinereanu, Mihai, Rădăcini nostratice în limba română/ Nostratic Roots în Romanian Language, Editura Alcor Edimpex S.R.L., București, 2010. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Introducere în studiul limbii occitane (provensale), Universitatea din București, Institutul de Lingvistică, București, 1981. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Romanistica românească din utimele două decenii, în "Studii și cercetări lingvistice", XLVII, nr. 1-6, 1996, pp. 247-272. Walter, Henriette, Limba franceză în timp și spațiu, Casa Editorială "Demiurg", Iași, 1998. Wheeler, Max W., The Phonology of Catalan, Oxford University Press, Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 226, 228, 229, 239, 244, 249, 251, 252, 253, 258, 261, 262, 263, 270, 271, 272, 280, 286, 289, 290, 294, 296, 297, 300, 301, 305, 313, 339, 340, 346, 351, 355, 358 romanistica 18, 19, 154, 160 romanșa 107, 147, 296, 297, 322 română 19, 21, 29, 30, 55, 65, 79, 88, 90, 91, 98, 101, 102, 108, 111, 113, 117, 118, 129, 131, 132, 142, 143, 145, 147, 148, 149, 153, 154
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
glossematică 25, ~ integralista 16, 25, 71, 72, ~ pragmatică 25, ~ structuralista 25, 29, ~a americană de lingvistică a limbilor 175, 214, ~a de lingvistică textului 100, ~a franceză de analiză a discursului 100, ~a lingvistică de la Praga 76, ~a românească de romanistica 18-19 Ț tabar (mandara) 306 tabasaran 306, 321, 332 tadjika 292, 307, 335, 337 tagalog 87, 197, 260, 307, 322 tahitiană 196, 198, 284, 307, 331 tai-kadai 88, 187, 189, 190, 191, 192, 279, 308, 315, 342, 352 tamazight tarifit
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanice și Bibliografia generală. 14 E vorba de o ediție revizuită și adăugita a lucrării Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a lingvisticii romanice, publicată în 1932 la Institutul de Filologie Română de la Iași. 15 Ioana Vintilă-Rădulescu, Romanistica românească din utimele două decenii, în "Studii și cercetări lingvistice", XLVII, nr. 1-6, 1996, pp. 255-256. 16 Alexandru Graur, Sorin Stați, Lucia Wald (coordonatori), Tratat de lingvistică generală, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971. Subcapitolul IV. B. Clasificarea limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
von Stendhal bis Flaubert, tipărită în 1979, apărută și în versiune română: Realismul francez de la Stendhal la Flaubert, 1983). Acordă totodată mare atenție demersurilor de adâncire și propagare a cunoștințelor de limbă și literatură română. Eforturile susținute în cadrul Seminarului de romanistică la Universitatea din Heidelberg au fost răsplătite: i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze (1991), a obținut titlul de doctor honoris causa al Universității din București, a fost ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România (1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
în contextul relațiilor culturale româno-slave, care a constituit și debutul său editorial, în 1974. A mai funcționat ca lector de limba și literatura română la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia (1972-1974). În 1993 a fost visiting professor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Din 1996 este decan al Facultății de Litere din București și din 2001 membru corespondent al Academiei Române. După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
1953 și 1956 este preparator, apoi asistent și lector la Institutul Pedagogic din București și inpector în Ministerul Învățământului. În 1956 se transferă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Între 1957 și 1961 este detașat la Institutul de Romanistică din Leipzig, iar din 1961 va funcționa, până la pensionare, la Catedra de literatură universală și comparată a Universității bucureștene, în 1970 devenind profesor titular. Între 1971 și 1990 a fost directorul Editurii Univers. Face parte din comitetul de conducere al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
de asistent universitar, apoi devine lector (1994) la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și doctoratul în 1997. În 1992 obține o bursă guvernamentală în Finlanda, în anul universitar 1995-1996 beneficiind de o bursă federală elvețiană la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich, apoi de stagii de specializare la Geneva și la Accademia di Romania din Roma. B. reprezintă un caz tipic pentru ceea ce s-a numit și încă se numește „modelul echinoxist” în critica și istoria literară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
Este fiul Elisabetei (n. Stoleriu) și al lui Vasile Panaitescu, învățător. Învață la Iași, unde urmează Școala Primară „Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
la „Luceafărul” (1973-1974), încurajează afirmarea pe scena literară a lui Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Virgil Duda, Bujor Nedelcovici, Sorin Titel și Nicolae Velea. Din 1976 se stabilește în Germania, unde predă limba și literatura română în cadrul Seminarului de romanistică al Universității din Heidelberg (până în 1995). Debutează în „Revista elevilor” (1948-1949) și colaborează la majoritatea revistelor literare din țară, precum și la „Dialog” din Diezenbach, Germania, condusă de Ion Solacolu. În primul său volum, Generalitatea și individualitatea ideii operei literare, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
1937, sub direcția lui Ovid Densusianu, cu subtitlul „Revista Institutului de Filologie și Folklor”. Având un caracter academic și un nivel științific cu adevărat remarcabil, revista publică rezultatele unor cercetări din diverse ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
asistent universitar, în 1990 devenind conferențiar la Facultatea de Litere. Între 1972 și 1974 a funcționat ca lector la Universitatea din Dortmund. În 1993 este trimis lector la Universitatea Ruhr din Bochum, în 1995 devenind aici profesor la Seminarul de Romanistică. Debutează încă din studenție în „Contemporanul” (1964) și colaborează la mai multe reviste, deținând rubrici permanente la „România literară”, „Argeș”, „Flacăra”, „Contemporanul”. E prezent și în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
centrală a continentului European și sînt în număr de zece: româna, dal-mata (astăzi dispărută), retoromana, italiana, sarda, provensala (occitana), franceza, catalana, spaniola și portugheza. Ele au fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare al pluralului. După acest criteriu, româna și italiana sînt limbi asigmatice deoarece formează pluralul în vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gr. ειδόλον), s-a putut ușor raporta la lat. idolum, cu aceeași origine grecească, atunci cînd româna literară a fost orientată spre lumea occidentală. 38 În anul 276 în zona apuseană și în anul 610 în cea răsăriteană. 39 Cuvîntul romanistică provine din germ. Romanistik. Germanii sînt, de altfel, cei care au fundamentat această știință și au realizat cele mai impor-tante lucrări în domeniu. 40 În multe limbi germanice nordice și de vest nu există desinențe personale, în unele există însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
Teatrului Național din Iași. A fost decan al Facultății de Litere din Iași (1938-1939) și director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Între 1945 și 1947 a fost ambasador al României în URSS. Profesor la Catedra de romanistică a Universității din București (1946-1962) și din 1962 profesor consultant, a fost decan al Facultății de Filologie (1947-1950, 1956-1957), rector al Universității (1957-1958), director al Institutului de Lingvistică din București (1950-1952, 1958-1969). Membru corespondent (1934), apoi membru activ (1946) al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Coșeriu, Eugeniu, Principios de semántica estructural [1977], versión española de Marcos Martínez Hernández, revisada por el autor, segunda edición, Biblioteca Románica Hispánica, Gredos, Madrid, 1991. Coșeriu, Eugeniu, "Sp. no cabe duda, rom. nu încape îndoială. Pentru utilitatea unei frazeologii a romanisticii comparate" ["Sp. no cabe duda, rum. nu încape îndoială. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie", 1987], în Forum, vol. 34, nr. 5-6, 1992, pp. 69-75. Coșeriu, Eugeniu, Competencia lingüística. Elementos de la teoria del hablar [Sprachkompetenz. Grundzüge der Theorie des Sprechens
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
262. 59 Harald Thun, "Quelques relations systématiques entre groupements de mots figés", în Cahiers de lexicologie, vol. 27, 1975, p. 58. 60 E de semnalat, în această privință, că însuși Eugeniu Coșeriu a pledat intens pentru "utilitatea unei frazeologii a romanisticii comparate", pe care a și schițat-o, de altfel, într-o suită de studii proprii: Eugeniu Coșeriu, "Ein Wieb ist ein Weib, fr. femme que femme, rom. femeia ca femeia", în Festschrift für Karl Baldinger zum 60. Geburtstag, Niemeyer, Tübingen
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Tübingen, 1979, pp. 266-282; Idem, "Tenir Dieu par les pieds", în Revue romane, nr. 18 [= Mélanges d'études romanes offerts à Leiv Flydal], 1979, pp. 34-44; Idem, "Sp. no cabe duda, rom. nu încape îndoială. Pentru utilitatea unei frazeologii a romanisticii comparate" ["Sp. no cabe duda, rum. nu încape îndoială. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie", 1987], în Forum, vol. 34, nr. 5-6, 1992, pp. 69-75. 61 Harald Thun, Probleme der Phraseologie. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
văzut la Suceava, când a venit cu un grup de profesori din Germania, la un simpozion ce a avut loc la Institutul de Învățământ Superior din municipiu. Atunci am Îndrăznit să-i cer pentru „Galerie”, un volum de studii de romanistică, apărut la Universitatea din Freiburg, În cadrul catedrei sale. 826 RUSU, Liviu 344 1 Iași, 13.VII.1977 Dragă Domnule Dimitriu Iertați-mă! Vă scriu din fugă, fiind mereu pe drumuri. Plec spre Tg. Neamț. Vă trimit fotografiile, aș vrea să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]