335 matches
-
o scurtă întâlnire neoficială, în care Hitler a declarat că intenționează să invadeze Cehoslovacia la 1 octombrie. Mussolini a venit cu o propunere similară termenilor lui Hitler de la Bad Godesberg—de fapt, ei fuseseră alcătuiți de oficiali germani și transmiși Romei cu o zi în urmă. Propunerea a fost dezbătută de cei patru lideri, iar Chamberlain a pus problema compensării guvernului cehoslovac și a cetățenilor acelei țări, problemă pe care Hitler a refuzat să o abordeze. Liderilor li s-au alăturat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
povestiri a lui Card "Maps in a Mirror". În afara faptului de a servi pe post de germene al romanului, povestirea originală a devenit (cu mici modificări) a doua secțiune a romanului. Imperiul "Stăpânului cântecelor" este un loc al trădării, asemănător Romei Antice și Imperiului Galactic din seria Fundația a luiIsaac Asimov. Din punct de vedere moral, cartea este ambivalentă. Dragostea adevărată, atât heterosexuală cât și homosexuală, reprezintă o temă majoră, alături de loialitate și onoare. De asemenea, frauda, răpirea, asasinatul, crima sunt
Stăpânul cântecelor () [Corola-website/Science/323393_a_324722]
-
cheltuielile pricinuite de nunta ce urma să aibă loc cu fiica regelui Bela al III-lea al Ungariei: Și pe sub mână, din lăcomie, a jefuit între altele, și orașele din părțile dinspre Anhialos, făcându-și, în acest chip sieși și romeilor, neîmpăcați dușmani pe acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Haemus și care, înainte, se numeau mysi, iar acum vlahi se cheamă . În aceste împrejurări, în toamna anului 1185, vlahii Petru și Asan, doi frați din aceeași seminție care
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
împrejurări, în toamna anului 1185, vlahii Petru și Asan, doi frați din aceeași seminție care, nevrând să facă începutul fără cuvânt, se înfățișează la împărat pe când acesta petrecea în Kypsella (azi Ipsella). Dânșii îi cer dreptul să fie oștiți alături de romei și, prin carte împărătească, să li se dea un loc de moșie cu venit puțin din muntele Haemus; dar, cererea lor a fost respinsă, fiind dumnezeiască putere mai presus de aceea a omului. Deci, văzându-se neluați în seamă, dânșii
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
conducătorilor și să ne oprim asupra cuvintelor formulate de ei, a căror nesocotire le-a determinat nemulțumirea și i-a împins, în cele din urmă, la acțiune. În special, trebuie dată mai multă atenție cuvintelor să fie oștiți (înrolați) de romei deoarece ele lămuresc, în parte, motivele și chiar inițiativa mișcării de secesiune a vlahilor din Imperiul Bizantin. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să ne întoarcem în timp cu două decenii, când s-a produs un fapt consemnat de o
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
găsit-o părăsită și golită de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ei nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor (românilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros. Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "" Carmina"", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice. Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon, Pindar și
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
intervenit și latinizarea-romanizarea populațiilor locale traco-ilirice, măcar în parte, fapt care apoi a necesitat aducerea în aceste egiuni și a limbii latine creștine, de tipul “italiei” africane, exprimată în limba Latină rustica. E vremea în care chiar Damas I al romei realizează înlăturarea limbii grecești din cultul român în avantajul celei latine creștine, pe care o susține că să biruie pe deplin și firește că despre această au luat cunoștință și romanicii ilirici, în vremea în care există o comunitate spirituală
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și celor 4 Sf. Evanghelii, fiind pericol pt Biserică dacă ar exista un singur episcop universal; de aceea episcopul romei nu își i-a luat niciodată titlul de ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Romei, ci pentru că era mai aproape și croații erau în partea apuseana a Iliricului. Totuși narentanii vor primi misionari greci, iar apoi sârbi vor ajunge în 867 în legătură cu Bizanțul pentru că se aflau în temă tesalonicului, iar croații vor fi suspusi romei în 881 pt că erau departe de centrele bizantine și mai aproape de cele latine.
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Thessalonicul ca domeniu. Acum, sosise momentul să fie încheiate socotelile cu normanzii. Alexie I a semnat pace cu selgiucizii, alianțe cu Veneția și cu regele german Henric IV. Asigurându-și, în felul acesta, un paravan diplomatic, basileul a condus armata romeilor în Dalmația, unde debarcase și asediase orașul Dyrrachion oștirea de 30.000 de oameni a cumplitului Robert Guiscard care avea ca obiectiv final, să obțină coroana imperială a Bizanțului. Asediul asupra orașului Dyrrachion trebuia să-i deschidă conducătorului normand drumul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
împlătoșată a lui Guiscard (1300 de cavaleri italo-normanzi) i-a respins pe kataphrakții greci, inferiori acesteia în ce privește calitățile combative. Cneazul Constantin Boda din Zeta, aliatul bizantinilor, i-a trădat și n-a intrat în luptă. A fost o înfrângere deplină, romeii s-au retras, Dyrrachion a căzut. În această bătălie, Alexie și-a demonstrat vitejia sa excepțională, pentru care îl iubeau atât de mult ostașii săi. După mărturia fiicei sale, lui Alexios îi plăcea să repete: "Este mai bine să mori
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a reacționat imediat, iar Bizanțul i-a zdrobit pe pecenegi cu forțele proprii, multe din cele făgăduite și-au pierdut sensul și anume primii cruciați își dădeau limpede seama de acest fapt, consimțind să depună jurământul de vasalitate în fața autocratorului romeilor, și nu pretinzând contrariul. (nu este exclus faptul ca scrisoarea lui Alexie să fie un fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la Constantinopol au izbutit
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Traciei, armata bizantino-cumană, întărită cu 500 de cavaleri mercenari din Flandra, le-a provocat o înfrângere grea, zeci de mii de pecenegi s-au predat. De teamă că soldații obosiți nu vor fi în stare să păzească o asemenea mulțime, romeii, la lăsarea nopții, i-au înjunghiat pe toți. O asemenea perfidie i-a îngrozit pe cumani, care au fugit mâncând pământul, fără a-și lua măcar recompensa cuvenită. După ce s-a răfuit cu pecenegii, Bizanțul a început, treptat, să schimbe
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
săracă, pentru a dobândi, în îndepărtatul Orient, iertarea păcatelor promisă de papă, iar dacă vor avea noroc, să dobândească și bogății. Alexie Comnenul, a aflat că oastea lui Petru s-a dedat fărădelegilor. Cruciații aceștia după ce au ajuns în capitala romeilor, a luat-o cu totul razna. Potrivit mărturiilor unui cronicar apusean, "creștinii înșiși se purtau urât, căci dărâmau și incendiau palatele din suburbii, cărau plumbul, cu care erau acoperite bisericile, și îl vindeau grecilor. Din pricina acestor fapte, împăratul s-a
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
romanilor, ceea a reprezentat pentru aceștia o problemă, deorece samniții au fost aliații lor din ultimul deceniu. Titus Livius spunea că Senatul a refuzat inițial să participe la un război contra aliaților săi. Acest lucru a forțat mâna Senatului. Trimișii Romei le-au cerut samniților să nu atace noul teritoriu roman, iar când aceștia au refuzat, a început războiul. Ambii consuli din 343 â.H., au codnus războiul împotriva samniților. Marcus Valerius Corvus a fost trimis în Campania, în timp ce Cornelius Arvina
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
lui Toma Slavul împotriva împăratului Mihail al II-lea, din anul 821 , Însemnarea de la Mănăstirea Kastamonitu din sec. al VIII-lea atestă "blachorichinos"-i din jurul Salonicului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, împărat din sec. al X-lea, face distincția între "romei", populația greacă, și "romani", adică populația vorbitoare a unor dialecte neoromanice din Imperiul Bizantin. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
său, aproape întreg despotatul (în afara orașului port Monembasia) ordinului Ospitalierilor.(Cavalerii n-au izbutit să prindă rădăcini în Moreea, din cauza unei împotriviri foarte puternice a populației băștinașe, în primul rând, a clerului. Peste câțiva ani, tranzacția a fost anulată, iar romeii au restituit banii) Cercul asediului Constantinopolului s-a strâns și mai mult și Manuel II a început iar să-i asalteze pe suveranii creștini cu scrisori ce implorau salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Constantinopolului nici vorbă nu mai putea fi. În noiembrie 1402, Manuel Paleologul a părăsit Parisul, fără a mai obține soldați de la rege, iar la începutul verii anului 1403 s-a întors la Constantinopol. Profitând de răzmerițele care izbucniseră printre otomani, romeii au redobândit Thessalonicul. În anul 1411, turcii au asediat din nou Constantinopolul, de data aceasta, din inițiativa sultanului Musa, fratele sultanului Mehmed I Çelebi. Doi ani mai târziu, Mehmed I l-a zdrobit pe Musa și a ridicat asediul. Luptele
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Manuel, care fusese lovit de paralizie, se lupta atunci între viață și moarte, în palatul Vlacherne. Mai apoi, împăratul s-a întremat, dar, de acum încolo, numai era el, un bătrân pe jumătate paralizat, cel care decidea politica la curtea romeilor, ci Ioan VIII. În anul următor, sultanul a năvălit asupra Moreei, distrugând zidul ridicat de greci pe Istm. Mercenarii despoților au dat dovadă de o lașitate surprinzătoare, cuceritorii musulmani au străbătut Peloponesul ca o avalanșă de foc. La 23 februarie
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
va deveni în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că a fost construită într-un câmp deschis din afara zidurilor orașului, noua biserică parohială a fost, în realitate, probabil construită pe un cimitir vechi ce data din vremea Romei antice; săpăturile efectuate în anul 2000 pentru un sistem de încălzire au scos la suprafață morminte la adâncimea de 2,5 metri sub nivelul solului, care au fost datate cu carbon a proveni din secolul al IV-lea. Aceasta descoperire
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
să se alăture romanilor, ci și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul datei de 14 iunie. Conform istoricilor antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit tabăra cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar romeii, ani îndelungați, au continuat să celebreze această zi memorabilă ca pe o sărbătoare. Tot atunci, basileul s-a certat cu venețienii, a căror lăcomie depășise orice limită, și i-a expulzat în afara hotarelor Imperiului pe negustorii lor. Drept răspuns, flota
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
Kastamuni și Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință ajutorul împăratului împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a fost nevoit să bată în retragere, din cauza trădării fratelui său, sebastocratorul Isaac. Omul acesta, încă în timpul
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]