120 matches
-
de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
decât umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbușirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e așa de catastrofală. La fel s-a întîmplat și cu mine. E greu, aproape imposibil, să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în lipsa coloanei vertebrale e așa de catastrofală. La fel s-a întîmplat și cu mine. E greu, aproape imposibil, să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date, mi-a încolțit un gând feroce de răzbunare. Nu te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea, bine cum știa de la tasu, i-a zis: "șo bâlo vașii hrek", adică să fie păcatul dumneavoastră. Iar Luca și-a luat păcatul în toată măreția lui. Acesta a fost începutul. De multe ori mergeam în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
iar la primărie am ajuns târziu. Mi-a ieșit în întâmpinare notarul, Ion Bărbuță, să mă pregătească pentru întâlnirea cu Bera Bercovici, secretarul PCR al plășii Tecuci. “Vezi că e înfuriat rău!”. I-aș fi spus cine știe ce vorbă de-a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
zgomotul mașinilor ce treceau prin fața casei și iar mi se uita în ochi. După un timp pleca. Ori să se culce, ori să cerceteze gazonul din grădină. Unde, la scurtă vreme, a fost găsită de Adina dând de- a rostogolul un arici. Pe acela de unde l-a mai vânat? Nimeni nu a putut da o lămurire. Nici chiar Garçon, care se și vedea din nou intrat în pâine...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de sus la vinovatul care, chircit, rămase nemișcat pe pietre. În ușă se iviră capete. - Mehală l-a omorât pe Iuju ! țipă deodată un glas ascuțit de copil și, într-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dînsul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numit și rățișoara, alături de care se întâlnesc dediței, ciuboțica-cucului (Primula officinalis), ceapa-ciorii (Muscari racemasum) și lăcrămioara (Cannalaria mayalis). Mai târziu, în toiul verii, cresc plante care se apără prin spini, otrăvuri și alte mijloace, cum ar fi: ciulinul (Cardus nutrans), rostogolul (Salsola ruthenica), târtanul - cum i se spune la noi - cu spinii ca niște sfere de sârmă rostogolite de vânturi, lumânărica (Verbescum thapsus) cea mândră, înaltă și încinsă cu o flacără galbenă, laptele câinelui (Euphorbia), linarița (Linaria vulgaris), coada- șoricelului (Achillea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre lumină prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului. Cine mai știe de cîte ori, veseli, ne-am tot aplecat să luăm ori o secere verde de bronz care, tare vioaie, ba
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
haine măsură mare. Dacă te duci cu tărășenia la bietu Carlos, o să-ți spună că știrea ie fumată. Am primit lovitura ca romanu. Abea d-am brodit să pun mâna pă fotolu dă să-nvârte ca să nu mă duc nesensibel rostogol sub quillango. Jmecheria care o pregătisem cu atâta dragoste iera praf, o vânturase dă tot eternu femenin! Cum zicea dințosu din ăllant cvartal: cu muierile Îți vine să te omori. — Doamnă, i-am zis cu glas tremolat, oi fi io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bun am trecut dă la vinu Toro la vinu Titán, udând un minestrón cu cidru La Farruca. La primele schimbări, rasa galbenă să chinuia să-mi calce pă urme, da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai fi rupt cracii. Pă juma Înfierbântat, poa să știi tu dă ce, mi-am lansat primu hau-hau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privea fără nici un Înteres. Io n-am vrut să le cer prea mult dân prima noapte, pen’ că japonistu n-are rezistență și vine ca matol dă amețală. Marți de matina, țalu mi-a fredonat că, când m-am dus rostogol jos, japonii m-a cărat și m-a pus În patu meu privat. În noaptea aia jalnică, mâini necunoscute m-a ușuratără dă două bătrâne juma dă pesos. Legea o să mă apere, am dat să zic cu gâtu ca limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult, deși repet nu a fost vorba decât de câteva sute de metri, dar picioarele, deja, nu mă mai ascultau. Ultimii cincizeci de metri au fost cei mai grei și din cauza grohotișului alunecos ce mă Împingea la vale de-a rostogolul. Trei metri, doi, unu... gata! Am ajuns, Întreagă, din nou printre ai mei! Doamne! ce ușurare! Deja, aventura montană ținea de trecut!!! După ce mi-am mai revenit, nu am renunțat să fac și eu câteva fotografii și să filmez priveliștile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
foi albe să le umple cu esențe ale spiritului. Doamne, în noaptea surdă, neagră, de tăciuni, n-ai să mai poți juca, fiindcă Pământul e-un zar de-acum uzat și rotunjit de cât s-a dat, pierind în zare, rostogol, și nu se va opri decât în gol, în golul vastelor îngropăciuni 1033. Pământul, mereu pământul, e baza, locul din care izvorăsc toate relele și binefacerile omenirii. El apare uneori doar sugerat constituind dulcea casă spre care se reîntorc cavalerii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip și măsură!... Un înger... a făcut un semn în cer!... El vede Fața lumii Nevăzute..., cuvintele aude... nenăscute, cu inima topește vămi de ger!... De câte ori pământul, fără splină, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru a-și arăta activitatea și pentru a nu fi acuzați de colaboraționism. * Într-una din zile toți cei din celulă am fost izolați în beciul Celularului, la „morga mică”. Eram cu Gheorghe Mare, cu avocatul Cornea, cel căzut în rostogolul minei, cu un domn mai bătrân - care fusese subdirector la Casa autonomă a monopolurilor - și cu un ofițer de pe lângă Cozia, întors din prizonieratul din URSS și condamnat în țară ca criminal de război și legionar. Ofițerul avea doar jumătate de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zgârietură pe degetul tău“. Rosina și cu mine ajunseserăm într-un stadiu (deși eu unul nu l-aș numi rațional) în care, în mod categoric, am fi preferat sfârșitul lumii. Mi-o amintesc pe Rosina aruncându-se o dată de-a rostogolul pe scări, într-un acces de furie. În diverse prilejuri eram pregătit s-o văd aruncându-se pe fereastră, ba chiar speram s-o facă. Ajunsesem să simt, sau poate că le simțisem întotdeauna, cuvintele unui francez: „Elle n’a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai înainte, dar eram paralizat, în parte de groază, în parte de niște crampe fizice, pentru că mă așezasem într-o poziție extrem de inconfortabilă și nu îndrăznisem să fac o mișcare. În cele din urmă, mi-am dat drumul de-a rostogolul și apoi m-am târât pe pajiștea tunsă, udă, scăldată de lună. M-am ridicat țeapăn în picioare, am ieșit din grădină și am pornit să alerg pe potecă, în fața lunii care plonja în mare. Drumul spre casă l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dau pace, Cel puțin îl hărțuiesc. II Printre ei sunt unii care Noaptea fără de răstimp N au voit să se supuie, N-au lăsat al luptei câmp; De când soarele răsare Cei mai mulți din ei nu scap... Cum se duc de-a rostogolul De Cotnar loviți în cap! Și tămăduit de rane Orice radical erou De rușine să se spele, Ofensiva ia din nou. III Când văzduhul clocotește De ciocnirea-ngrozitoare Ici și acolo câte unul, Cade - cade, dar nu moare. Și de-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a volumelor de tinerețe fără a dispărea din ciclurile ulterioare în care obsesia morții revine adesea. Singura realitate pe care o cunoaște eul poetic este cea a unei lumi decăzute, lipsite de idealuri ("Întunericul și vântul au dat de-a rostogolul copacii/ și-n locul stelelor așează întâmplări", Vechime). Tonul capătă uneori accente oraculare, poetul, sub impactul peisajului halucinant al suferinței universale, trăiește obsesiv coșmarul căderii: "bunda iernii-o să ne-ngroape,/ marea ne-o căra la fund.// Și pe-ntinderea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu capul înainte, dintr-o parte într-alta a nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să vină Moș Crăciun. Mama mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]