107 matches
-
cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte, cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze un poem cinematografic. Din păcate, poemul este excesiv încărcat de tropi, ceea ce
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Unul e neclintit ca sârmele și ca țevile / prin care curg amintirile celuilalt. / șuieră o cotigă pe câmpia / locomotivelor mele. / Are cai negri, are doi luptători. / Unul își ține viața în vulturi de fum, / altul își ține aburariul în roțile rostogolite - / și caii aleargă până când sparg cu boturile / ceasul meu „PoElliot“, / aleargă-năuntru, aleargă-n afară - / și nu se mai zăresc decât șinele / pe care șuieră o altă locomotivă - / de data asta, electrică, încât / nu se mai văd cei doi luptători
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși doborât de furtună nu fusese răpus, începu să gâlgâie prin toți porii deschiși acum spre scăpare, spre scăparea cărnii. O întorsătură ca de hergheliu, apoi un salt rostogolit, fură deajuns pentru ca acel care fusese înlănțuit în cazul până acum să devină stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică de jos tesla pe care Năsturel o lăsase ca nefolositoare și făcând din miezul rărunchilor hac!, ca și când ai avea
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra cu voce tare fiecare lovitură. Când ajunge la un număr mare de lovituri, mingea Îi scapă, rostogolindu-se spre tine. Mingea rostogolită vă face să intrați În vorbă. Că l-ai văzut de multe ori când venea de la școală, școala lui este undeva departe, mergi cu tramvaiul șase stații spre Malaxa, că și el te-a văzut când plecai la școală, școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
închideam ochii îmi apăreau în față fâșii peste fâșii de materie cenușiu-vâscoasă, care veneau din ce în ce mai aproape de mine, amețitor, până trebuia să deschid ochii ca să nu mă sufoc. Până și timpul o luase complet razna. Întotdeauna îl percepusem ca pe foamea rostogolită a unui căpcăun care mătură pământul. Acum timpul devenise o bulboacă neagră care te trage la mijloc și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am început să mă învârt prin cameră, ca un fluture de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se joace de-a mama și de-a tata, el tata, eu mama, pentru asta, cică, trebuia să ne dezbrăcăm în puța goală, să ne băgăm în pat, el să se suie pe mine, iar apoi să ne rostogolim, cu rostogolitul mai era cum era, dar când se punea pe mine era mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice lucru: - Ăsta ești tu, când erai mic! Și aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Două doamne în rochii strânse la mijloc violent, cu sânii încorsetați, ședeau cu demnitate pe două scaune rezemate pe un fundal, reprezentând nori rostogoliți. De fiecare latură, câte un bărbat în picioare se rezema de un ciubuc al unui scaun, cu câte un picior pus în cruce peste celălalt, într-o simetrie fotografică ridicolă. Un bărbat era ofițer, și în el Felix recunoscu pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pielea numai riduri, din reclama la Garnier Lift ar fi invidios! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Se Întâmplă o ciudățenie cu timpul... Emil BRUMARU Se Întâmplă o ciudățenie cu timpul... gelozia e de prisos, strică, pătează fructul cald, suculent al dragostei rostogolite pe mătăsică, fruct atât de plin de miez și atât de frumos că parcă e păcat să-l pângărești cu neîncrederea ta veche, Îmbolnăvită de alte femei, de alți bărbați... Iubirea salvează chiar și greșelile reale... inevitabile cumva... le iartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la mașini, la care, La biciclete, la tractoare; Și toate Merg ca pe roate. Roata rostogolită Și nepotolită Aleargă, nu se-ncurcă, Coboară, urcă, Abia se oprește Și iarăși pornește. De când e stăpân pe roata cea mare, Omul odihnă nu are! S Soarele e un Făt-Frumos Luminos. Ziua întreagă, Într-o caleașcă de foc, pe boltă
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic, violent și inocent, de un grotesc poetic care-ți dă frisoane, performance-ul Verei Mantero te scurtcircuitează. Te lovește în-din plin și te întoarce pe dos. Îți lasă un gol în stomac. Vera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
relua unele pasaje, care mi-au plăcut mai mult. eu te-am ascultat, și până acum am împărțit cuvintele tale cum am știut mai bine am dat câte o vorbuliță în fiecare zi de mâncare canarilor am udat cu propoziții rostogolite atent petunia bogată pe care mi-ai lăsat-o în grijă am cheltuit baloturi de fraze alambicate pe facturile grele pentru că fără tine s-a făcut din ce în ce mai frig. sper să vii curând, pentru că în cartea ta nu mai sunt scrise
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avut niciodată o mamă, nu-i așa, John? Vocea îmi era sufocată, dar ceea ce am spus a fost: — Nu, n-am avut niciodată. La prima vedere, se pare că în capul meu există patru voci distincte. Prima e, desigur, cea rostogolită a banilor, care poate fi reprezentată grafic prin tasta din partea de sus a unei mașini de scris £%l/4 a = &! - sume, scăderi, spaime înmulțite și lăcomii. A doua e vocea pornografiei. Asta sună de multe ori ca vorbăria unui DJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De-ar fi fost văzută trecând pe Strada Mare, purtată de Tim în mașina cea albă, cu brațele numai flori, răsplătită - în sfârșit - dacă nu pentru credință, atunci pentru răbdare, ce-ar mai fi zis cu toții? Simțea mirosul de benzină. Rostogolitul roților. Cei care acum își suflau în ureche, își rodeau unghiile. Câteva zeci de tineri aclamau. Tim fuma o țigară parfumată. Mai rămăseseră opt zile până la sfârșitul lunii. Nu s-ar fi întors cel așteptat chiar în ultima. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau să formeze un văl sclipitor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
planuri, proiecte, refe rințe, detalii și calcule, captarea, drenajele, colec toarele, infiltrația, epurarea, Marele Monstru va fi realizat la timp. Se adaptaseră, primeau salariul la timp, se obișnuiseră, se maturizaseră, cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald pentru ore suplimentare. „Se aud glume cu totul nepotrivite. Au fost sesizări, am fost rugați să atragem atenția. Și-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâna dreaptă,/ altul tristețea În brațe./ Unul e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]