913 matches
-
au scos gazeta "Romînul", ba au jucat chiar frumoasa farsă de-a se da de mai români decât românii, făcând din naționalitate și patriotism o marfă pe care-o debitează de 25 de ani. De-atunci păcurarul din Rucăr și rotarul din Vrancea au crezut că acești oameni sunt în adevăr ce pretind a fi și le-a cumpărat marfa de fraze patriotice de o plătește an cu an. De atunci elementele cele mai decrepite ale Orientului au devenit elemente politice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei era un fel de om bun la toate, care improviza tot felul de soluții pe termen scurt pentru funcționarea utilajelor, corectarea sau ascunderea defectelor de producție și folosirea mai eficientă a materiei prime. Cel de-al doilea era un rotar care Închiria și cumpăra sau vindea piese de schimb, utilaje și materii prime ce nu se găseau pe căi oficiale În acea perioadă. Pentru a facilita munca acestuia din urmă, fabrica Își investea de obicei fondurile În bunuri neperisabile (detergent
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
croitorii (43,4% din numărul total al acestora, adică 9.215 din totalul de 21.511); pantofarii (15,72% din numărul lor total); boiangii (9,8%); ceasornicarii (65%); editorii și tipografii (10%); legătorii de cărți (75%); zidarii (6,24%); lemnarii, rotarii, arămarii, constructorii de acoperișuri (25%) etc.34. Potrivit anchetei industriale din anii 1901-1902, din totalul de 22.517 meseriași patroni care aveau atelierele în orașe, aproape un sfert (23,2%) erau concentrați în București, unde existau cartiere compacte de meseriași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
susținut moral de figura exemplară a lui Onofrei Holbură, mit local care îl bântuie în momentele cruciale, evoluează în lumea „prefacerilor”, populată de reprezentanții a două tabere. El adoptă poziția celor buni: Mihai Ostran, Ilie Vasilisa, Gheghe fierarul, Gheorghe Buliga, „rotarul”, „tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai celulelor de partid, acum secretari de județeană, voluntari la Salva-Vișeu, ingineri, directori ș.a.m.d. Personajele negative, schematice, sunt Lela vechilul, colonelul moșier Vindieru, Alfred Schlechter, neamțul
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Fl. Marian, op. cit., p. 39-47, 48-55, 138-158, 225-241, 289-293, („Timpii” cadavrului, în înșirarea lui S. Fl, Marian, sunt: scăldatul, ungerea, îmbrăcarea în haine noi, priveghiul, înmormântarea, etc.; vezi Ioan Pop-Reteganul, Bocete adecă cântări la morți, Gherla, 1887. Vezi și Marius Rotar, Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, în Cum scriem istoria, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2003, p. 297-319) 23. Pierre Chaunu, La mort, a Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX”, în Cum scriem istoria, p. 314, notele 82-86; vezi, de același, Georgiu Molnar, tom I-II, Gherla, 1878-1887; Pr. Dumitru Voniga, Omilitica sau studiul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
8; II, 2, 1; Tim. 36 e). Acest tip de mișcare este singurul care poate însufleți o sferă care învăluie și conține în sine totalitatea speciilor (Comm. I, 17, 10 quia sphaerae spatia et loca complectentis omnia unus est cursus rotari; ibid. I, 17, 11; Enn. II, 2, 1 ). Macrobius (I, 17, 12-13) interpretează în funcție de metafizica neoplatoniciană o aluzie a lui Cicero, care numește ultima sferă (extimum globum), cea care le antrenează pe toate celelalte în mișcarea de rotație, zeul suprem
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari și ale vieții mele cu milă creștinească și cu indulgență. Amintindu-și că, mai devreme sau mai târziu, se va afla și el în fața lui Abbatôn cel înspăimântător. Lui Abbatôn, pe când era un înger purtând numele de Muriel și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipa în care tatăl meu m-a conceput. Și nici când am ieșit din uterul mamei mele. Ci în momentul în care am comis delictul care, în limba longobardă, se numește marhworfin, provocând declanșarea evenimentelor ce m-au condus spre Rotari. În zorii celei de-a cincisprezecea zile, la calendele lui mai, în anul 625 de la Întrupare. În ziua aceea eu, Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Lecții! A scuipat în direcția picioarelor mele și a continuat: - Înseamnă că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de profesor. Eu sunt Hrothaharijaz, ceea ce vrea să însemne „războinic curajos“. Cine nu cunoaște limba noastră îmi zice Rotari. Mi-a venit să-l pun puțin la punct pentru aroganța lui, răspunzându-i în longobardă: - Hrothaharijaz, am să-ți spun Rotari numai fiindcă are un sunet mai plăcut pentru urechile mele romane. E-adevărat că nu prea arăt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
față de profesor. Eu sunt Hrothaharijaz, ceea ce vrea să însemne „războinic curajos“. Cine nu cunoaște limba noastră îmi zice Rotari. Mi-a venit să-l pun puțin la punct pentru aroganța lui, răspunzându-i în longobardă: - Hrothaharijaz, am să-ți spun Rotari numai fiindcă are un sunet mai plăcut pentru urechile mele romane. E-adevărat că nu prea arăt cum se cuvine, dar a trebuit să plec din Cividale în mare grabă. După care am mințit: - Dacă mă trimiți înapoi, îmi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic și cam tuciuriu, a spus el pe nepusă masă. Ca să-i pot răspunde, a trebuit să mă opresc. - Nu sunt un om de nimic, Rotari, deși, după felul cum trăiesc, multă lume crede la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zaruri și femei. I-am răspuns cu resemnare: - Va fi după cum dorești. Din clipa aceea mi s-a alăturat, potrivindu-și pasul după al meu. Nescutindu-mă însă de câteva priviri pline de compasiune. Acum trebuie să explic cine era Rotari și ce legături de rudenie îl legau de neamul Ariberti și de ducii de Friuli. Vreau să descriu și locul unde a trăit el zece ani, și eu aproape trei. Rotari, fiul lui Nandinig, duce de Brescia, aparținea neamului Arodo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pline de compasiune. Acum trebuie să explic cine era Rotari și ce legături de rudenie îl legau de neamul Ariberti și de ducii de Friuli. Vreau să descriu și locul unde a trăit el zece ani, și eu aproape trei. Rotari, fiul lui Nandinig, duce de Brescia, aparținea neamului Arodo. Strămoșii lui ajungeau până la Ustbota, neam care trăise în Scandinavia cu două sute cincizeci de ani înainte de întâlnirea noastră. Geretrude, mama lui, era fiica lui Faroald, din neamul lui Ariberto, strămoșii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Faroald, din neamul lui Ariberto, strămoșii ei trăgându-se tot din Ustbota. Ambele familii se numărau printre cele pe care Gisulf, nepotul regelui Alboin, conducător al longobarzilor veniți din Panonia în Italia, le dorise alături de el la Cividale. Lui Rotari îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg care-și dorea să stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg care-și dorea să stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului Rotari, unchiul din partea tatălui, Maginulf, regent la Brescia până când el ar fi fost gata să ia locul părintelui său, îl încredințase bunicului Faroald. Acesta odrăslise doar două fete: Geretrude, mama lui Rotari, și Helica, mama lui Taso și Kakko. Neavând băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului Rotari, unchiul din partea tatălui, Maginulf, regent la Brescia până când el ar fi fost gata să ia locul părintelui său, îl încredințase bunicului Faroald. Acesta odrăslise doar două fete: Geretrude, mama lui Rotari, și Helica, mama lui Taso și Kakko. Neavând băieți, refuzase rangul de duce, mulțumindu-se cu funcția de majordom al regelui la Cividale. Pe la vârsta de șaizeci de ani se retrăsese la vatră, acceptând să comande peste pământurile dintre râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit vreo fântână sau vreun pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul prelung al feței, arcuirea sprâncenelor se transmiseseră și ele nepotului. Totuși, era parcă oleacă mai mărunt. Înainte de a-ți vorbi, se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și uleiul parfumat, m-am plâns. - Haine de piele și arme ai aici din belșug, restul e lucru muieresc, a comentat Rotari. Am scos de la piept punguța primită de la Kakko și am vârât-o în punga cu fibule. - Ce e acolo, o amuletă? a întrebat curios. - Nu, un zălog de la un prieten. I-am spus că trebuia să mă duc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]