549 matches
-
plăpândă ca o ierbușoară parfumată, care se Îndopase cu vise și metafore, va reuși să facă un salt Înafara ei, și să se scuture de un trecut incert și dureros. Ce-i și viața asta! Iată, un vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vise și metafore, va reuși să facă un salt Înafara ei, și să se scuture de un trecut incert și dureros. Ce-i și viața asta! Iată, un vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept, să așezăm prima bobină la loc. Era una nouă și cele noi se manevrează destul de greu. Am desfășurat celuloidul lucios, trecându-l printre mânere și rotițe de mecanism, fixând capătul În roata goală din spate. Apoi am Întors bobina receptoare de câteva ori și mi-a trecut prin cap ceea ce Îmi trece mereu când fac asta: bobinele arată ca niște roți de bicicletă, iar filmul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prezenta cu numele său real, ci cu cel pe care mi-ați spus că-l folosea și la pensiune? Noi doi știm cum stau lucrurile, desigur... Manetti se opri. Părea să gândească prin ramificațiile raționalizărilor sale. Aveam impresia că aud rotițele Învârtindu-se lin, făcând clic atunci când se atingeau. Și totuși, ceva trebuie să se fi Întâmplat, din moment ce Lakritz și-a pierdut cumpătul. Poate că o amenințase Într-un atac de panică? Sau poate c-a exagerat, văzând că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și Începură să Înregistreze c-o acuratețe fără greș, ca o mașină de calcul dintr-o bancă, debitele și creditele. Într-un tren era literalmente Încarcerat. Poliția putea pune la cale arestarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies spusese: — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar și primăvara, necesită explicații, digresiuni care, oricît ar fi de necesare, mi-ar Îngreuna ritmul relatării, care Îmi place să cred că e unul dinamic. E limpede că am exagerat - În entuziasmul meu de a pune În mișcare toate rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-ar putea să nu știm niciodată unde Începe o poveste, Însă uneori putem spune unde nu poate Începe, unde șuvoiul curge deja cu putere, dezăgăzuit. Închid ochii și-mi Înfig iar compasul. Desfășor clipa fluturătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis pentru toți păcătoșii frustrați, propriile trupuri ale Frumoaselor mele. Și, pînă la urmă, ce importanță mai are ? O cauză pierdută e o cauză pierdută. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
marxism-leninismul a devenit limba dominației absolute. Marxiștii critici au scos în evidență dezastrul moral ce a urmat. În fericirea «omului nou», etica responsabilității - baza filosofiei morale occidentale - a fost abrogată și înlocuită cu un nou cod moral, pseudoetica servilismului. Individul, rotița din marele mecanism stalinist, era absolvit de implicarea personală în faptele lui, iar partidul a devenit arbitrul suprem al binelui și adevărului. [...] Nimeni nu a surprins mai bine naufragiul moral al regimurilor de tip sovietic, decât acești critici marxiști, și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am primit instrucțiuni, ba chiar ordine; e clar că depind de alții, nu arăt a om care călătorește pentru treburile lui sau care are afacerile lui. Par mai degrabă un executant, un pion într-o partidă foarte complicată, o mică rotiță într-un angrenaj imens, atât de mică, încât nici n-ar trebui să se vadă; de fapt, fusese stabilit că aveam să trec pe aici fără să las urme: în schimb, fiecare minut petrecut aici lasă urme. Las urme dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pierdut reflexele practice. Îmi dau acum seama că de mult nu mai știu cât e de bine să-ți placă să mănânci cu cineva, orice, nici nu mai contează ce e în farfurie. - Cred că mi s-a dereglat o rotiță în creier, s-a ars o siguranță, dorm ca întins pe cuie, visez numai năzbâtii, mă bat cu Furfur și Nergal... - Și care-i scorul până acum? se așază turcește. - Nasol pentru mine, n-am reușit să rup măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
putea, ei, putea!, sigur! va veni avansarea în rangul de a avea la dispoziție cît de cît un întreg. Nu mecanismul, marele mecanism, ci un organ al său. Atît cît să-i dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să mediteze, să-și pună rotițele în funcțiune, descoperea atunci lucruri deosebit de importante pe care poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele care mențin mașinăria umană în stare de funcționare trebuie să se fi oprit, reacționând la imobilitatea totală cu un blocaj general al sistemului. Trecere pe pilot automat eșuată - cuplați pe modul manual de urgență. Așa a început viața mea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să trasăm o linie pe diagonală în jos și la dreapta. Hai să zicem în jos. — Acum, S-ul se decodifică în S. Adică o linie orizontală de la stânga la dreapta... — Poftim. Ce vezi? M-am uitat la pagină și rotițele minții mele se învârtiră. — E-o literă. Litera „e“. — Așa am crezut și eu. Sistemul nu e perfect - după cum ai văzut, există câteva linii care pot merge în mai multe direcții - dar, cu puțină muncă, ar trebui să fie posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i, am zis. Atunci poate că sunt curenți sau ceva de genul ăsta? — Poate, dar ai fi văzut insula de la kilometri distanță, nu? — Da, am zis, uitându-mă din nou atent la ea. Da, ai fi văzut-o. Apoi două rotițe zimțate din capul meu se îmbinară și creierul meu identifică sentimentul ciudat. Era cel de familiaritate. Mai văzusem insula aceea înainte. Dar cum era posibil? Eu nu eram Primul Eric Sanderson cel excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în întregime Amintiri din copilărie, Alexandru Lăpușneanu, Baltagul, că nu-i vreme de trăit într-o bibliotecă. Măcar cititori de librărie or mai fi? Sau au dispărut și ei, cum a dispărut ceasul pe care-l întorceam serile, cu sunetul rotiței zimțate cu tot? "Ați scos cu picioare-n bip sensibilitatea din poezie, ideile din proză, gramatica din gazetărie și vreți să vă urmeze publicul larg? E visul unei nopți de iarnă, Iordana, să-i resuscitezi acuma interesul". Îmi torn o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
echipamentele tehnologice din dotare sunt scoase în afara gabaritului CF permițând accesul personalului la elementele liniei de contact. Deplasarea drezinei la un nou punct de lucru, din interiorul zonei asigurate, se va efectua cu platforma de lucru în poziție coborâtă și rotița în axul căii, cu personalul retras pe platforma de legătură și cu viteza maximă de 5-10 km/h. Din punct de vedere constructiv, este permisă deplasarea drezinei la un nou punct de lucru, numai cu platforma rotită în axul căii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că Dumnezeu ar fi mai rău decît un meșteșugar orb, care lucrează în întuneric, dacă, după ce a creat această lume, n-ar fi știut ce avea să se petreacă în ea: un ceasornicar, spun ei, cunoaște acțiunea celei mai neînsemnate rotițe din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită de el și care-i este destinația pentru care a fâcut-o; în timp ce Dumnezeu, această Ființă infinit de înțeleaptă, ar fi doar spectatorul curios și neputincios al acțiunilor oamenilor! Cum de același
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pare că am uitat. Peste mai mult de o oră, este acum spre unu și jumătate, un zgomot infernal inundă strada. Sar din nou la geam: mii de faruri în culori variate străpung noaptea, desfac zăpada în curcubeu, mii de rotițe și lanțuri extraterestre zdrăngăne ca în clipele de pe urmă ale invaziei Terrei, iar Pythia din mine este mută. Într-un târziu abia, când uriașa mașinărie dă colțul, înțeleg: este un vehicul japonez de deszăpezit, trimis acum, în plină noapte de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]