5,386 matches
-
mare literatură - ni se spune - creează un raport între cele două tipuri. Potopul lui Noe, de exemplu, - și ne aflăm doar la începutul exemplelor care curg în avalanșă - conferă pregnanță acestui raport. Cele două tipuri ,formează axul în jurul căruia se rotesc marile epopei și romane." O astfel de abordare ne oferă o nouă cheie de lectură, un nou instrument critic: , Din perspectiva raporturilor în care intră cele două spații... putem Ťdescifrať mai bine unele motive, modčle sau mode literare". Același criteriu
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
faci. Și-o să-ți și spun. La Țarigrad, într-un sanctuar se află o coloană pe care stă fixat un scut de aramă. în mijlocul căruia este o deschizătură. Cine are o dorință își vîră policarul în acea deschizătură și-și rotește mîna în jurul policarului, astfel ca palma să nu părăsească niciodată o clipă suprafața aramei și policarul deschizătura, iar dorința se împlinește. Dar fii atent și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea să te pedepsească te dăruiește în
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
storurilor de lemn ușor instabile. Înainte de a intra în încăpere, undeva în stânga este baia. Trei chiuvete care, prinse precar în perete, levitează ascunse privirilor iubitorilor de magie. Fiecare dintre cele trei chiuvete are o rozetă înțepenită sau, dimpotrivă, care se rotește în gol. Probabil cea de apă caldă. Sifonul uneia dintre ele picură într-o găleată. Un altul direct pe ciment. Cu un zgomot plăcut, de altfel. Aproape muzical. Oglinzile reflectă și ele cât de murdar pot goliciunea peretelui opus, cojit
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
doi tinerei frumușei, asemănători la chip, Viola și Sebastian, ci tocmai pe el, intendentul Malvolio, fără prea multe haruri date de cel de sus. Cititul scrisorii, în care un mușchi nu i se clintește pe față, doar ochii i se rotesc în toate părțile, îl face pe Malvolio să își schimbe, incontrolabil, cîteva locuri, poziții, ca un copil care are în mîini o jucărie mult dorită și vrea să epuizeze pe loc variantele de jocuri posibile. Nervozitatea celui care se vede
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
amuzament s-au specializat în bumbăcirea jurnaliștilor incomozi. Poate să vină acum Năstase și să spună că va demite șefii polițiilor județene care nu-i vor livra pe vinovați, pentru că nu-l crede nimeni. În cel mai rău caz, va „roti” dintr-un județ în altul câțiva colonei, și cu asta justiția va fi împlinită. Cam în acest stil a tratat premierul României absolut toate problemele. A promis funcționarilor europeni că va face și va drege, dar când să pună mâna
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
-n apus, /dar unde, de unde veni-va Iisus...” (Așteptare). Sau o argheziană, minunată, de referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
pînă-n veacul veacurilor. Bilanț Apă umplută cu apă umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
apăr trupul care m-a încăput. Ființele mai mici cu ușurință sunt cuprinse în corpuri largi asemănătoare. Lucruri acoperite de o teacă a unei săbii curgătoare. și aerul înfășurând pământul, un gol care înghite forme mișcătoare o sferă luminoasă simt rotindu-se fără repaos, într-o sferă mare. (Din volumul Boala de origine divină )
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
antenele din ce În ce mai mult, de parcă aș fi asistat la unul din filmele noastre speciale cu care urmăream creșterea plantelor. După aproape treizeci de centimetri de antene apăru suportul lor. Un cap chitinos, mărginit de niște mandibule de peste un centimetru lungime se rotea neliniștit În buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul antenelor se ridică și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat, cu un diametru de peste zece centimetri, ce se rotea ușor Într-o parte și alta de parcă ar fi vrut să se convingă că nu-l păștea nici o primejdie. Joo se holba la rându i prin folia transparentă Încercând să deslușească ceva din fundul gropii mele, fără prea mult succes
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
dar atunci, pe loc, își spuse că așa trebuie să se fi arătat dumnealor, zânele, despre care citise în copilărie prin cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea capac acestei imagini, în fapt
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un vaiet de durere se ridică prin spinarea yoginului la lotusul aprins lumile dintre interstițiile vizionarilor sunt iuți și strașnice o sectă de corpuri luminoase cu dinți pitici din zahăr candel fac din
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
de mână - căci eu probabil că aș mai fi rezistat de teama de a nu rupe vraja -, am crezut că am și ajuns la capătul lumii și al vieții, dincolo de care nici nu mai puteam aștepta altceva. Raze luminoase, verzi-bleu-violet-oranj, rotindu-se ca o auroră boreală, se iscau sub pleoapele mele și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
doar la înfățișare, ci la întreaga ținută, ușor extravagantă, dar și extrem de îngrijită. Nea Iacob părea venit din altă lume, răsfățându-se în mers cu un baston cu măciulie de argint, pe care-l învârtea în față sau în spate, rotindu-ne ochii în cap. Mici, ne țineam laie după el, mândrindu-mă că era musafirul nostru. Se deosebea de toți negustorii mai mari și mai mici, români îmbrăcați în stofe bune, dar mereu cu cravatele desfăcute la gât, cu nasturii
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
expresivă și ușor de reținut: ,,Poezia lui Eminescu este în primul rând un spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat. Numai câțiva poeți ai lumii au pus ca și el planeții să se nască încă o dată, să se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești (...) Mișcarea cea mai frecventă a lirismului eminescian este astfel resorbirea conștiinței individuale într-o ordine superioară, într-un fel de supraconștiință a lumii, ce se exprimă
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci. Umflu cu pompă saltelele aduse cu noi și, recunosc, ajutat, pentru a grăbi încheierea operațiunii. Și iar mă întreb fără să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
disperare sînt prezentul și trecutul contrariilor, locul miraculos în care dragostea trece prin moarte și este liberă Vineri într-o margine de cuvînt stă vineri pe jos sub cerul veșnicei luni cineva scoate din cerc punctul și tot ce se rotește este oprit noi cei care scriem cu mîinile împreunate cu trupurile lipite în sărut poate chiar ne rotim în jurul buricelor prin miez de nașteri sîntem totuși ficși Doamne dacă și dragostea este un cerc atunci cu certitudine moartea este linia
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
într-o margine de cuvînt stă vineri pe jos sub cerul veșnicei luni cineva scoate din cerc punctul și tot ce se rotește este oprit noi cei care scriem cu mîinile împreunate cu trupurile lipite în sărut poate chiar ne rotim în jurul buricelor prin miez de nașteri sîntem totuși ficși Doamne dacă și dragostea este un cerc atunci cu certitudine moartea este linia cercului
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
lumină peste tîmplele mele și-nvață-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
Gheorghe Grigurcu Unelte Chei care se rotesc fără să creadă-n ușa pe care-o deschid cuie strîmbe din născare care pipăie cercetează și nu se pot înfige ciocane care bat pe nicovale posomorîte bat distanțele le subțiază pînă le fac rezonabile pînă le pot restitui Universului
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le ridice, să le privească nuanțele și strălucirea, să le rotească ușor în fața ochelarilor, să le absoarbă aroma inconfundabilă, să le guste cu delicii, iar apoi să le dea încet pe gît, satisfăcut ca un mare paharnic la curtea domnitorului-telespectator. Iar această poftă se transmite, prin misterioase căi electronice, celui care
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]