529 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PE COAPSELE CU... PERLE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pe trupuri împletite, ce freamătă-n mătase Luna-și odihnește geana de lumină. Rotunjimi muiate-n sudoare cristalină Tresar de fericire sub mângâieri duioase Un freamăt ca de aripi de fluturaș în zbor Se-mprăștie-ntr-un geamăt de fior iubit Suspin muiat în lacrimi de extaz vrăjit Se-nalță-n încăperea inundată-n... dor. In noaptea
PE COAPSELE CU... PERLE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1429981663.html [Corola-blog/BlogPost/369822_a_371151]
-
pe mâini străine dă-ți sânii pradă mâinilor să îi frământ cu ir de rouă și sfârcurile amândouă sub crâmpoțeala buzelor tu să îndemni fără zăbavă, să îi dezmierde cu săruturi sau sa-i alinte-n zbor de fluturi pe rotunjimi, gura hulpavă iar pe buric să pun pecetea tânjirilor de foc și miere cu mult râvnita mângâiere iar vintrelor să le cresc setea tainic buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424503097.html [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață!Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fi fost de prisos orice încercare de apelare. Nu ar fi răspuns nimănui cu dezinvoltura cu care o făcea înaintea lui. Corespondau aproape ideatic iubirea lor neconvențională, o respirau cu un singur plămân, întregind-o într-un spațiu de o rotunjime autentică. Pentru că dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte pentru a coresponda, nu are nevoie de atingere pentru a intermedia senzațiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge cu gândul la universalitate și poate tot nu
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
C înd eu refac cặrarea acelor zei pe care, Cu dragoste suavặ, de-a pururi, si slặvesc. Pặtruns sînt doar de visuri, de vagi sclipiri bolnave, I n rest sînt rezonanță acelor ce iubesc. S inii tặi de ziețặ cu rotunjimi suave, Pe care, cu ardoare, în van îi preamặresc. Și, totuși, simt sfiala din trupul tặu molatec, C înd te oferi pe-o frunzặ de nufặr diafan, Iar în devặlmặșia iubirii că descîntec, S-a scris numai povestea perversului Pean
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lapis_lazuli_sint_ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
fi ținut în buricul degetului. Astăzi culegem din frăgezimea pământului, istoria unei constante de sine stătătoare, ce a cutreierat alte dimensiuni ale timpului. Omul este doar bobul de nisip. El nu crește înălțimi decât foarte rar, dar adoră să culeagă rotunjimile propriilor sale margini și foarte rar, poartă cu sine amintirea unui trecut mustind de gloria trăitului, nu de faima muritului, înainte de a începe să trăiască cu adevărat. Chintesența universului rezidă în amploarea timpului culoare, ce îi permit să nu stagneze
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_timpului.html [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
ochiului... XXIII. MASCA ARLECHINULUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea ... Citește mai mult dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschisecu pasiunea nebunului de treflăcalea rătăcirilor tăgăduia smerită noapteaascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcităîn rotunjimea tânără și caldă a genunchiuluiun soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpatăîn pământiul umăr al bufonuluinu mai aude cum își târăște viațasolzii urlet i-au mutilat urecheaîși primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelora legat pași în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
-i vopsit? Superbă creatură. Lordul privi fără chef, și probabil lumina difuză îi juca feste. Femeia îi părea cunoscută. Era din semiprofil și fața îi era umbrită. Rochia verde de satin îi dezgolea umerii frumos modelați și decolteul îi evidenția rotunjimea plină a bustului. Părul greu era strâns într-o pieptănătură sofisticată. Doar o buclă lungă, șerpuia îndrăzneț răsfătandu-se norocoasă pe sânul drept. Ținuta trupului denota distincția și eleganța delicată a unei lebede. Privea transpusă, la ce se întâmplă pe scenă
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1491206880.html [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
-i mai domolește sălbăticia întunecată. Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori. Trupul îi este bine proporționat : șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor ; mijlocul pare o clipă prea subțire ca imediat să se piardă în alte rotunjimi amețitoare. Cum se poate , Doamne, ca o fată să aibă atâtea prăpăstii armonioase!? Sânii Floricăi pun în balanță iadul și raiul oricărui privitor. Fermitate și picaj! Aripi gata de înălțare și mere ale păcatului de-a pururea originar! Ce amețitor
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_24_costel_zagan_1366225114.html [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
Ana Maria Gîbu, poezie ce poate fi considerată o veritabilă Ars poetica: „stau între taine/ gânduri din pietre mă adună/ în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în rotunjimi de doruri// port sub o sprânceană/ ca inima mută/ cuvinte nerostite// cu mister/ pictez răsăritul”. Universul liric în care pendulează întreaga sa concepție poetică este structurat în formă de scară în spirală, în care pe primele trepte sunt întrebările, mirările
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_ana_maria_ana_maria_gibu_1364991220.html [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
deja prea mult pentru oricare fericire jucată-n foaierul trezirii dinspre o undă nemăsurată-n pași nici măcar în gând coada iluziei încă nu se făcuse de cometă aveai chiar și orizontul tău imprecis mai tremurat poate obosit în colțuri sau rotunjimi tot era bine că te aflai încadrat geografic când pe-un cub când cine știe pe-o sferă după cum șovăielnic îți era prezentul venit să bată palma cu trecutul ai luat balamucul în brațe ca pe-o rezonanță blândă neștiind
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/daniel_marian_1424162117.html [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
place... VEDEREA DIN POEM M-ai întrebat de ce mă uit la tine Și de atunci aștepți răspunsul meu, Atâta știu și-am înțeles prea bine, Vederea vine de la Dumnezeu... Nu e păcat să te privesc fecioară Cum crește ziua-n rotunjimea ei, La mine-n calendar se face seară, Nu mai cunosc de mult amiaza ce-i! Cuvintele în sinea lor se miră De frumusețea ta fără cusur, Adoarme gândul fericit pe liră, Aș vrea s-adorm și eu și nu
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_poeme_nicolae_nicoara_horia_1372166327.html [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
ale noastre. “Te iubesc” este nu numai sărutul inimii, el poate fi sărutul vremii tale, el poate fi cărarea ta de viață, poți fi tu în viitor. Atingerea buzelor fierbinți, gura încleștată-n unire, atingerea mâinilor, iar degetele fremătând pe rotunjimi și-n pântec simțind dorința vieții, prin poarta lumii, poate fi o altă revenire din raiul de unde am fost izgoniți. Nu uita, iubirea nu uită că prin ea transcezi. La izvorul vieții, Evei, dorințe bat din vremuri când din foc
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Iubesc_nesfarsitul_din_tine_viorel_muha_1331229446.html [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
ȘI DOJANĂ (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului OSANALE ȘI DOJANĂ Trup drag, prieten vechi , Cum ești, te-am apreciat. Nicicând n-am invidiat Alte trupuri străine. Rotunjimile tale Frumoase au rămas În pofida anilor Și a kilogramelor Suplimentare. " Trup de Afrodita" (Cea a lui Botticelli, Ieșind din spuma mării), Așa ți se spunea; Ca- o amforă erai Și ai rămas astfel În ochii celor care Mai au discernământ
OSANALE ȘI DOJANĂ (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1444163244.html [Corola-blog/BlogPost/352526_a_353855]
-
vom demonstra falsitatea arbitrarului semnului lingvistic chiar discutând situația cuvintelor cu sensul “casă”. Locuința primitivă era un adăpost de forma aproximativ rotundă cum sunt și astăzi casele de eschimoși, la zuluși (Africa de Sud), în toată Africa, Asia, corturile indienilor americani etc. Rotunjimea caselor preistorice amintește de forma soarelui. Noi am gasit peste 70 de cuvinte cu sensul “casă” și toate provin de la soare. 1) În limba adzerma din Niger hu înseamnă “casă”, exact ca soarele în sentani, din Papua Nouă Guinee, în
ORIGINEA LIMBAJULUI, “ARBITRARUL” SEMNULUI LINGVISTIC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1408434346.html [Corola-blog/BlogPost/352175_a_353504]
-
mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea, chit că vei sta în temniță șapte vieți! -Bă, zise vecinul meu, Ioniță, eu simt că de la asta mi se trage ori martea, ori fericirea! Am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > INFINITUL ȚĂRII MELE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului INFINITUL ȚĂRII MELE Doar în țara mea cea muribunda Tăcerea trecerii este rotundă Și rotunjimea nu e moarte, este timp, La noi în gene arde focul viu că nimb. În țara mea și-n a ei soarta, Sărutul este poartă Și un triumf al vieții nemuritoare Asupra morții trecătoare. În țara mea privită prin a
INFINITUL TARII MELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1454622189.html [Corola-blog/BlogPost/340269_a_341598]
-
venea să creadă ca este la fel de tare. Și-a desfăcut picioarele adunându-și genunchii și l-a îmbrățișat cu putere. El și-a trecut brațele pe sub încheietura genunchilor ei, a pătruns-o și trupurile lor au început dansul cifrelor cu rotunjimi. Când i-a trecut picioarele pe umeri, ea gâfâia, transpirată toată. Nu mai știa de câte ori s-a excitat. Îl simțea până în adâncul trupului cu o plăcere mistuitoare, nebănuită. Avea senzația că e un vulcan care erupe. L-a simțit și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
construim, o, zei, Un cerc perfect cu laturi că pặtratul Și-o sặ vặ dặm o fațặ de zar cu cifră trei Sặ ne iertați definitiv pặcatul Priviți ce armonie s-a revặrsat din unghiuri, Din linii verticale și fặrặ rotunjimi, Care ne trag din umbrặ catifelate junghiuri Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri. Cu dogme, ilustrații pierdute într-o garặ Īn care n-a oprit vreodatặ nici un tren. Sirenă ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_mine_nu_m_a_iubit_nici_o_femeie.html [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste mâini ar fi cuprins-o drăgăstos, făcând-o să-l dorească. Cum s-ar fi terminat oare această investigație? Parcă era în transă. Se ridică de pe
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403019506.html [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIBER SCHIMB Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu
LIBER SCHIMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1494795757.html [Corola-blog/BlogPost/376409_a_377738]
-
rămas încercuit în gleznă evă niciun rând să urle nu mai poate cuvântul venei s-a înroșit pământ în răgnet îngrozit de cer dar tu vegheai la mal apusul de cuvinte nicio coapsă nu-și mai crește alb ochilor mei rotunjimea în lumină Referință Bibliografică: apusul evei / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
APUSUL EVEI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Apusul_evei.html [Corola-blog/BlogPost/352131_a_353460]