5,212 matches
-
cu cît a trebuit strunită din cauza prejudecăților. Ultimul sonet din carte este, de altfel, singurul reflexiv: ,Mi-am cheltuit talentul în lubrice sonete/ cum fluturii-și dau praful aripelor pe mîini/ Netrebnice. Ajunge! Sufletul meu, ți-e sete/ Din nou roua-n tăpșane de lobodă să-ngîni?/ Îți place iarăși bruma topită-ncet pe case/ Loiale-n care sînul femeilor e sfînt?/ Hai să luăm o lungă vacanță de mătase/ Cu păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor erotice fără perdea ale bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n pizda ta se-adună toți fluturii din lume,/ Bolnavi să-ți soarbă-n trompe nectarul ce-l secreți,/ ți-ompodobește roua, ți-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvită de-albeață pe pereți./ Ci eu, să te cutremur, îți picur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!" (Sonetul IX) Sonetele sînt de două feluri: elogii (fetișiste) și fantezii
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Catrenele fetei frumoase" - o suită de zece ,definiții" ale frumuseții feminine în strălucirea tinereții. Definițiile sunt fermecătoare, neașteptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoasă reprezintă reînnoirea perpetuă a vieții sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rouă". Și, conclude Blaga, ea rămâne - ca prelungire a lumii noastre în vis și în mit - reperul memoriei noastre, veritabilă amintire a unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine amintit, ,Umbra Evei". Și aici, Eul poetic rămâne
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
afectivității, ci pur și simplu a puterii sufletului nostru de a trăi în întregime pasiunile? Aici, două versuri dintr-un Ťpsalm modern", scris de Alexandru Macedonski, prin anii 1893-1895: Când dureri ne dai și nouă/ Ne dai plânsul a o rouă. Mai ales la vârstele avansate, bogate în suferințe, ființa umană ar avea nevoie de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Aici, două versuri dintr-un Ťpsalm modern", scris de Alexandru Macedonski, prin anii 1893-1895: Când dureri ne dai și nouă/ Ne dai plânsul a o rouă. Mai ales la vârstele avansate, bogate în suferințe, ființa umană ar avea nevoie de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează la căile pe care viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
munți, ah, de-aș putea Să umblu în lumina ta, Cu duhuri să zbor lîngă peșteri pe-aproape, Să trec peste pajiști prin razele-ți slabe; Scăpat de al științei fum, ca nouă Tu mintea să mi-o scalzi în rouă! Vai, tot în temniță mai sînt? Din ziduri, blestemat mormînt, În care tulburi doar răzbat Luminile prin geam pictat! În jur cu teancuri mari de cărți, De praf și molii roase-n părți, Pe care, pînă-n boltă, sus, Negre de
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
În solnițe cu fluturi moi, sub masă, Pe pătrunjei și țelini ca finetul, Lîngă oglinzi cu căptușeala groasă. Și iscălind legume și tratate De-aromă pentru viața noastră-ntreagă, Oh, să ne tăvălim în puritate, În aur matlasat și-n rouă vagă. Iar seara, durdulii și-n pielea goală, Scăpați de haine ca de o tortură, Să facem baie într-o portocală Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură.
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8958_a_10283]
-
picura Amiezile la infinit... Pe urmă iarăși ne-am iubit și-am tot umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit și sufletul și mintea zob și coapselor m-am umilit Rugîndu-mă la amîndouă Să-mi dea măcar un strop de rouă și melcilor ajuns-am rob și gîtul mi-am tăiat c-un ciob Casa ți-am ars-o c-un chibrit Pe urmă nu ne-am mai iubit...
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
noastre, ivit sau trimis Înadins de stele să ne aline dorurile și neîmplinirile, este ca un pom intrat pe rod ce-și trimite ramurile-gândurile să umple Universul cu prea-plinul inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr”. Este nu numai un poet romantic de mare valoare care a țâșnit surprinzător, care se distanțează nemăsurat de mult de pleiada de versificatori ce se autointitulează scriitori, dar este și o conștiință națională, pentru
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
n-am să dorm dar încă o dată nicăieri n-am să pornesc. în tâmple îmi zvâcnesc minutare bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud puțin briză și uragan rouă soare în deșert ea îl întâlnea atât de rar încât aproape îi uitase chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei de cactus care
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta- mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9250_a_10575]
-
cugetul ni-l sug Cînd se trezesc, obida pălămidei De-a nu fi laur pentru geniul Dante, Crăițe-n coji de nuci, vechi diamante Topindu-ne de vii pe cît de-avidă-i Pofta lor rea. Și-n pajiștea rotundă, Ceașca-havuz țîșnind ROUA BURGUNDĂ!
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
spre-a linguși clemența Sînilor nobil. Voi tocmi tîmplar, Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin, cu porumbiel Deșteptător. În ritme și în rimuri Sufletul trist ți-l voi sluji fidel. Și uneori, cînd mîna va desprinde Roua din geamuri, voi îngenunchia Stînd zile-ntregi în praf și-avînd merinde Doar bulci de vis și cepe de lalea.
Tocmai sosit din cruciadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9353_a_10678]
-
Emil Brumaru Portocală neagră, Păpădie grea, Cine să-mi mai dreagă Sufletu-ar putea? Solnița cea dulce, Cuțitul, pe masă Lăsat să se culce Lîngă roua grasă? Frageda găleată Scoasă din fîntîni Și-adusă de-o fată, Cu toarta pe sîni? Portocală neagră, Păpădie grea, Cine să-mi mai dreagă Sufletu-ar putea?
Căntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9445_a_10770]
-
acum plăpumi subțiri îți sînt; Visezi femei cu sînii-n vînt, Genele-n nouri, ochi enormi. Te cațări către gura lor, Tu însuți fluture bătrîn, Mi-a zis Verlaine, mîngîietor, Și m-a-ndemnat să mai rămîn Măcar un an de clipe-n rouă, Ca s-o-mpărțim, fleți, pe din două...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9491_a_10816]
-
mai crească-n minte și putere. Pe gresiile calde dorm șopîrle Subțiri, strînse-n pieptare de mătasă. Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă Vîntul în față fluturi să-ți azvîrle. Vom prinde libelule, buburuze, și greieri în pahare, și lăcuste... Roua s-o bem din florile înguste și să uităm poemele ursuze. Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe Pîn'la culcușul moale dintre file. Să sărutăm miresmele fragile Și să pătrundem, obosiți, în carte.
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea și moale A minunii ce începe, În păduri mari de rășine, Sub rochia largă-n poale, De la coapsele matale Îmbrăcate cu ațică Umedă, la o adică....
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
Nazaria Buga Sigilii acum voi citi din scrisorile din cealaltă parte a orașului, din Ancienne Route; îmi va trimite ea roua de pe teologia imaginii, apanthisma de seară voi primi - din poezia lacurilor - maceratul de aur, pana de vultur și calul său, pentru ziua de dresare a șoimului, pe Insula Șerpilor... Stigmatele într-una din nopți, de dincolo de Munții Pădurea Neagră, din
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus nemișcat, visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii lor, tot pe sub miazănoapte. Shama Shamiema femeia de dincolo de rîu vine
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte. Creșteau între patlagini grămezile de rouă. Melci uriași și galeși alunecau domol. Înăbușit de plante și fluturi, trupul gol Trecea uimit și fraged într-o Lumină Nouă...
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
Emil Brumaru Doamne, părăsește-mă! Roua-n jgheaburi mi se strică Fără îngerul de-amiază, Lasă-mă să-mi fie frică Dac-aud, des, tropăitul Viermilor pe-o scîndurică. Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă să-mi fie frică...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9790_a_11115]
-
a văzut cum se iubesc Două cotlete? Pisici să se iubească Pe acoperișuri s-a mai văzut, Dar cine a văzut Cum se iubesc două chifle Din aluat fraged? Turturele care să se iubească După ce au băut tăria bobului de rouă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Ouăle dintr-o omletă? Două stele să se iubească în timp ce se dezlipesc de pe boltă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Fructele dintr-o salată
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]