95 matches
-
străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mi se păru prea mult, chiar dacă inima mea bătea liniștită, amnezică. Atoateștiutoare, din câteva fraze la poartă, din câțiva pași prin clădirea liniștită - o spețpoliclinică e o spețpoliclinică, nu? -, fetița, ținându-mă de mână, mă aduse în fața unei rusoaice vârstnice, rubiconde, în anticamera serviciului de electrocardiograme. Netocika mea îmi traduse repede să mă dezbrac de cămașă și maiou, mi le puse chiar ea pe spătarul scaunului și intrarăm în cabinetul propriu-zis unde operatoarea mă invită melodios pe masa de operație; m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
așezatul pe scaun. Până la sfârșitul lui ‘50 am rămas elevul lui. Mai multe fete slabe au fost terminate în acest răstimp, sau par terminate. În timpul acestei ucenicii, în care am refuzat consecvent să duc mai departe, fidel modelelor rotofeie, personajele rubiconde în maniera lui Maillol, unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme și motive din toate cele nouă simfonii ale lui Beethoven, plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă greoaie și neagră dominată de două pete, sub ochelarii de oțel: obrajii săi rubiconzi. Avea o voce puternică, pasionată, care se auzea până departe, și când se adresă asistenței cu o singură frază vehementă și întretăiată: "Frați creștini, ați căzut în nenorocire, frații mei, ați meritat-o", un vârtej ca de apă trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele mai subtile! Căci nu-ncape îndoială că nu făcea decât o glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie și gât anunță o predispoziție pentru gușă, sânii și fundul umplu o circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
masculină“. Iar femeile, pe de altă parte, nici vorbă să fie deprimate. Și nici „alienate“. Nu cumva să afirme cineva că „discursul le era viciat“. La Llanstephan, Carol petrecuse mai multe nopți lungi, safice, sub influența lui Beverley, o lesbiană rubicondă născută la Leeds. Beverley îi ținea prelegeri despre jargonul de specialitate, încercând să o determine să treacă de la postura de figurantă la un rol cu replici luate din domeniul filozofiei. Consumul de ness sporea încordarea și sfârșeau prin a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
intimitate Am trăit o vreme, în altă viață parcă, la Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie tara, o poloneză, și fiica ei rubicondă. Făceau baie împreună în fie care seară, țipând și stropindu-se cu apă, noaptea poloneza bea țeapăn, de una singură, plângându-și soțul pierdut... În odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun și o masă. Mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să numeri Sub ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
al imaginației, care ne dădea iluzia că trăiește În compania eroilor săi ș...ț, acest vrăjitor era unul din cei mai banali și mai servili bărbați pe care i-am cunoscut vreodată. Era mic și Îndesat, cu o față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea nimic. —Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally, bătând din genele-i imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere cu mândria unei femei însărcinate, se întoarse cu fața la auzul acestui schimb de replici și-l țintui pe Sally cu o privire otrăvită, ucigătoare. Sally nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cuveni sancțiuni, înainte ca cetățenii orașului să se vadă siliți a le da lecția care de mult se așteaptă, G.Tutoveanu nota cu amărăciune: „pe când miile de țărani se târăsc pe străzile orașului, loviți de nevoi și de sărăcie, morarii - rubiconzi și veseli, hălăduiesc în locuințe monumentale, ceea ce reflectă traiul de mizerie al producătorului grâului, cel de huzur al speculanților pâinii.” ...” Dacă lacrimile celor flămânzi se prefac în mărgăritare pentru vanitatea neroadă a sătuilor... statornicia și liniștea societății se tulbură! Cei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ar fi priit și poate i-ar fi înseninat gândurile și starea sufletească. În timp ce ducea paharul la gură, a zăbovit atent asupra fizionomiei bărbatului și avu senzația că-l mai întâlnise undeva. Vinul îi dădu curaj și fața îi deveni rubicondă. Își sterse buzele cu dosul mâinii și, salutând, îi surâse binefăcătorului în semn de mulțumire. Omul aruncă pe tejghea o monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
seară sofisticate, cocteiluri - într-un asemenea mediu se mișcă niște tovarăși ingineri, care mai au și munci de răspundere ? Cum e posibil ? Cheia incredibilelor imagini este prezența tovarășei Vasilica, nume în artă Lica, fiica iubitului conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej. Divă brunetă, rubicondă, dar cu glamour „fatal”, Lica Gheorghiu este singura care poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propriu-i eu misterios. Mari suferințe și mici foloase îi așteaptă pe cei care-i cer lumii să le explice totul: lumea însăși nu se poate explica pe sine. Mi se pare că soarele de pe această monedă are o față rubicondă. Dar iată! Intră în echinox, în zodia furtunilor, cu toate că, în urmă cu numai șase luni, ieșise dintr-un alt echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum să nu ne amintim brusc și de alte atari preziceri de Cassandră catastrofică ale aceluiași. Una din ele, știți doar, cu iminenta ocupare a Ardealului de către unguri, în momentul Kosovo. Că Ardealul nu a mai fost ocupat și că rubiconda Cassandră nu și-a mai cerut scuze nici măcar în familie pentru gogoriță, chestiunea rămîne uitată în tomberonul cu pedeserisme. Recitativul cu dictatura gata-gata să pornească era destinat ziariștilor, cărora prim-vicele le cînta aria vulpoiului către cioroiul cu șvaițeru-n cioc, vezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]