288 matches
-
un alt mijloc de subzistență: prelucrarea lemnului, atât de la îndemână. La început, își dădeau produsele în troc pe de-ale gurii și, abia târziu pe bani, dar niciodată destui să acopere meșteșugul, calitatea și adusul acasă. Într-o bună zi, rudarii se văzură în mare impas. Satele din preajma coloniei lor nu mai voiau decât linguri - pentru pomeni și pentru ale bucătăriei. De asta cei tineri nu mai uceniciră în împletirea nuielelor ori în cioplitul lemnului. Învățară alte meserii, unii plecând mai
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
linguri - pentru pomeni și pentru ale bucătăriei. De asta cei tineri nu mai uceniciră în împletirea nuielelor ori în cioplitul lemnului. Învățară alte meserii, unii plecând mai departe, spre o viață mai ușoară. Și satul de sub Părâng, și colonia de rudari îmbătrâniseră, se împuținaseră, se înstrăinaseră unii de alții, parcă înrăiți. Dintre rudari, doar un meșter bătrân mai făcea linguri. Îi stătea alături un țângălău al unora plecați la muncă în străinătate. Se mutase la bătrân. După școală, venea într-un
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
mai uceniciră în împletirea nuielelor ori în cioplitul lemnului. Învățară alte meserii, unii plecând mai departe, spre o viață mai ușoară. Și satul de sub Părâng, și colonia de rudari îmbătrâniseră, se împuținaseră, se înstrăinaseră unii de alții, parcă înrăiți. Dintre rudari, doar un meșter bătrân mai făcea linguri. Îi stătea alături un țângălău al unora plecați la muncă în străinătate. Se mutase la bătrân. După școală, venea într-un suflet acasă, să lucreze cu Moș Laie ca să aibă ce vinde duminica
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
duminică, după slujbă, îl încolțiră pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i în față ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. Și cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliță. Acolo, bietul rudar, după ce-și netezi mustățile, le ceru să-l asculte. Ce le povesti îi puse pe gânduri pe toți. Aflară cum Laie, ca orice creștin, se întrebase ce va să fie după moarte? Dacă e ceva ori nu e nimic
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
de Paști. Așa că mă jucam ce mă jucam pe drum, și mereu mă duceam în casă, să mă uit la rochița plină cu floricele de toate culorile. În Sâmbăta Paștelui ne spăla pe toți, la rând, în albia cumpărată de la rudari. Plângeam că ne intra săpun în ochi și ne ustura. Dar suportam orice, cu gândul că o să îmbrăcăm rochiile noi. În ziua de Paști ne punea, în cană de pământ, un ou roșu în apă, și ne spălam pe față
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
VANCEA, Petre (27.I.1902, Rudari, azi Izvoare, j. Dolj - 12.XII.1986, București), memorialist. Este al doilea din cei opt copii ai lui Stancu Vancea, negustor cerealist. Urmează școala primară și parte din gimnaziu în satul natal (1909-1914), Liceul „Carol I” din Craiova, iar în
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
evocările ordonate de V. în volumul Din nou lumină, mai cu seamă în prima parte, rememorând copilăria și adolescența, au un timbru special, poate datorită figurilor și locurilor descrise, cât și distanței temporale ce îl separă pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale civilizației și ale istoriei: răscoala țărănească din 1907, motorul cu aburi și petromaxul luminând la mari distanțe, cocoțat pe un stâlp în
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
de feciori și fete în viața poporului român”. Acest doctorat nu i-a fost însă recunoscut, I.C. nebeneficiind niciodată de sporul salarial prevăzut pentru titlul de doctor în știință. Despre lucrările tipărite înainte de instalarea comunismului (Neam și țară, 1940; Les „Rudari” de Muscel, 1943; Țiganii din România, 1944) I.C. nu amintește. Să fie doar o amnezie?! De ce nu uită I.C. să menționeze că „printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic” și că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se mai Întâmplă câteodată și ceva nemaiîntâmplat. În dosarul meu de pildă, (Să nu vă-nchipuiți că sunt birocrat) sunt Înregistrate discuții poetice, Însemnări despre Prometeu, despre bucurii, despre ferme de stat. Mă gândeam să scriu chiar o baladă; subiect: rudarii de la mine din sat. Rudarii mei au mâinile crăpate și multe procese la activ Pe Voicu de pildă l-au călcat telegarii boierului. (Ă)”. (Vintilă ORNARU. - Vizita. În: Flacăra, nr. 2 (54), 16 ian. 1949) * „Femeia pe care-am văzut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ceva nemaiîntâmplat. În dosarul meu de pildă, (Să nu vă-nchipuiți că sunt birocrat) sunt Înregistrate discuții poetice, Însemnări despre Prometeu, despre bucurii, despre ferme de stat. Mă gândeam să scriu chiar o baladă; subiect: rudarii de la mine din sat. Rudarii mei au mâinile crăpate și multe procese la activ Pe Voicu de pildă l-au călcat telegarii boierului. (Ă)”. (Vintilă ORNARU. - Vizita. În: Flacăra, nr. 2 (54), 16 ian. 1949) * „Femeia pe care-am văzut-o-n Azuga usca lână
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceasta a vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi dădură semnale, cu viers înalt. O căruță înhămată cu cai bălțați porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o savoare rară. Sudălmile care vizau linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația sudică, cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni și zeii lari: dovadă că jargonul special se păstrase din vremea păgânismului. Găseam în viața fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile și gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o zărească era săgetat de spaimă și iubire și nu mai putea viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râse: — Am auzit cât de frumos îl descântai. —Eai!... Se rușina puțin, dar nu prea se rușina. Ca și cum ținea la stima mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să-i hrănim. —Ho, goangelor! strigă Mitrea Pescăruș, ca și cum ar fi înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale pe care, tot de la Gange, Oxus și Nil, triburile rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arunci, cum acați crapul. L-am oprit o clipă, introducând în vorbirea lui monotonă istoria cu împăratu crapilor a lui Gâdea. — Dă-l holerei pe Gâdea! C-o vorbă de-a lui eu nu cumpăr nici o testea de linguri de la rudari. Ce să vie împăratu crapilor în balta lui Mitrea? Nu zic, la undița dumnitale poate să dea, că dumneata ești boier; dar în vârșele mele nu poate fi nici pomeneală; nici n-a fost, nici va fi. La vârșele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tartorului. Închideau pe oamenii de prin sate, în lungul Dunării, ca să mărturisească dacă știu de el - nimic. Acuma, de la acea semeție, domnu plutonier Chiriță a avut semn. Umblând și cercetând, a mai găsit o altă urmă. S-a dus la rudari. Nene Caloiene, ți-ai dat fata după Sandu? —N-am dat-o; mi-a cumpărat-o. —Mulțumit ești? Sunt. — O mai vezi câteodată? — Cum nu? vine acasă din când în când. A urmărit-o pe Raruca. A știut pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să lăsăm deoparte presupunerea că divinitatea n-a avut nici un amestec. Un dreptunghi de pământ, măsurat cu echerul și parcă tăiat cu un uriaș cuțitoi, a luat-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră, a tuturor, a poporului. Că dacă le spui rudarilor că sunt țigani se simt jigniți și ofensați; dar fură și ei tot ce le pică sub ochi. Ciulino, ia ridică-te În picioare și recunoaște aici, de față cu toată lumea, că tu și cu ciurda de alde frate-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu că tac-tu și mă-ta au și tras beții cu cântări după țuica de corcodușe furate de la mine. Stai jos și să știi că pun Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată, văzând că În locul ogrăzii lui nu mai era decât pământ galben și sfărâmicios. Mai Înțelepți, caii lui au luat-o domol spre casa pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]