225 matches
-
reamintirea numelui unei flori. Reamintirea este un proces asociativ la care participă cu grade de conștientizare diferențiate imagini auditive, motorii și vizuale, în care explică cum se produce reamintirea numelui uitat al unei flori. Preocuparea lui părea a fi un rudiment de ceea ce astăzi numim psihologie cognitivă experimentală. După ce încearcă să-și reamintească numele florii cu ajutorul altor persoane sau a unor dicționare, el reușește aducerea aminte "dar nu deodată ci printr'un șir de aduceri aminte parțiale a sunetelor, ce compun
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
București. După un timp, în anul școlar 1847-1848 e institutor pe numele său, Ioan Codrea, la o școală elementară din Ploiești. Câștigat de tezele lingvistice ale școlii latiniste, C.-D., semnând Ioane Germaniu Codru, scoate acum o lucrare de morfologie, Rudimentele gramaticei române (1848), respectând cu sfințenie principiile lui Aug. T. Laurian. În timpul revoluției de la 1848, N. Bălcescu îl trimite comisar de propagandă în județul Prahova. Un patetic Adio la 1848 avea să apară în „Foaie pentru minte, inimă și literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
de floarea soarelui, se îngroașă ca un bulb cu proeminențe (conuri de pătrundere), ce intră și stabilesc contactul cu vasele conducătoare. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafață tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi. Până la ieșirea la suprafață timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălțime, 2,5 cm în diametru
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
în studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină filiformă, cilindrică, galbenroșcată sau brună, volubilă, groasă de 0,3-5 mm, alcătuită din internodii și noduri, cu ramificație monopodială. Pe tulpini se găsesc rudimente de frunze sub forma unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitată, din tulpină apar haustori ce perforează țesuturile gazdei, absorbind seva elaborată. În inflorescențele globuloase apar flori pe tipul 5, cu sepale concrescute și corolă gamopetală. Fructul
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
din ce cauză, acesta va degenera într-un tip oarecare de despicătură. Wood și Jones menționau faptul că în a 5-a și a 8-a săptămână, întregul caracter al embrionului suferă un întreg proces de transformare de la stadiul de rudiment la părțile și organele definitive. Dacă în viața post natală o tulburare a stării generale a organismului se manifestă numai printr-o tulburare de funcție, în cea ce privește embrionul a cărei activitate principală este în exclusivitate, de formare, o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
niei. Mai bine de 1/2 din suprafața agricolă ș( forestieră era deținută de marii moșieri, iar 2/3 din marea proprietate era supusă sistemului de arendă. Cele c(teva zeci de mii de manufacturi existente reprezentau "industria" țării. Desigur, rudimentele industriei erau vizibile la trecerea (n secolul al XX-lea, iar aceasta (n principal datorită schimbărilor facilitate de legea de (ncurajare a industriei din 1887, precum ș( de extinderea rețelei de cale ferată. (n perioada 1866-1887 se (nființau (n medie
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
-lea au avut efecte morale dezastruoase. Asemănând bolile sociale cu cele organice, Motru arăta că influențele străine, pretins civilizatoare, au infiltrat în corpul nostru social o boală, o boală care a culminat cu preluarea formelor juridice și instituțiilor din afară. Rudimentele instituțiilor juridice erau un amestec confuz dintre obiceiul pământului, elemente și practici de gen din spațiul slav care, pe fondul condițiilor generale, au creat multe dificultăți satului. Dacă frica de Dumnezeu sau, altfel spus, raportarea la entitatea supremă reușea să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
32 vol. 5), țările (napoiate economic vor putea face ș( ele trecerea la socialism, chiar (n absența unui capitalism industrial dezvoltat, urm(nd calea parcursă de societățile dezvoltate. Era deci necesar ca modelul să existe, să fie pus (n practică. Rudimentele structurilor sociale de factură socialistă urmau să fie (ntărite prin preluarea formelor dezvoltate (n țările deja socialiste, pe linia internaționalismului. "(ntr-un cuv(nt, societatea de astăzi singură pregătește toate condițiile exterioare pentru realizarea celei viitoare" (Dobrogeanu Gherea, 1976: 52 vol
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Călușul, Cucii). Cultul morților a generat altă categorie de jocuri rituale: jocurile grupurilor de bărbați care întruchipau, deghizându-se, spiritele strămoșilor. Toate aceste forme ale dramei rituale și-au pierdut de-a lungul vremii sensurile inițiale, accentuându-se caracterul ludic. Rudimente ale câtorva drame rituale - Călușul (Călușarii), Caloianul, Paparuda - s-au păstrat până în zilele noastre. Dimitrie Cantemir menționează în Descrierea Moldovei puterea magică, terapeutică, ce se atribuia jocului ritual al Călușului. Elementele teatrale arhaice ale acestuia sunt măștile de pânză albă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
de creativitate. Totuși, se manifestă cel mai mult sub formă de nuclee urbanistice. ”Obiectul arhitectonic izolat așa cum scrie esteticianul Rudolf Arnheim aparține unei civilizații individualiste. În cadrul ei, clădirile ori se ignorau vizual, ori se concurau între ele; rareori introduceau un rudiment de ordine în ambianța urbană”(„Dinamica formelor arhitectonice”). Frumos ar fi să fie tratate clădirile precum ființe umane, femei și bărbați, care să atragă atenția în așa măsură încât să stârnească invidie în jurul lor. Și aici nu fac referire doar
Apogeul by Bogdana Metelescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1798]
-
fi în relațiile cu semenii. E o probă. Încercați, de câte ori un funcționar vă ia cu sictir, să-l tratați rațional. Se răstește la dumneavoastră. Și să-l luați moromețian, aha-ha, deci matale vrei să spui că... Și încercați să duceți rudimentul lui de argumentație până în pânzele albe. Va rezulta o absurditate care îl va convinge și pe el cât e de redus. De bătut în cap. Și că n-are dreptate. Că e în afara logicii. De câte ori te jignește cineva, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de un grotesc extrem; Cantemir se complace în detalii din ce în ce mai respingătoare, ieșind în acest fel, fără să-și dea seama, în teatrul cititorului pentru a-și manifesta frustarea și revolta omului superior, dotat cu inteligență ascuțită și cu cerebralitate, împotriva rudimentului uman, cumplit de inferior care este Struțocămila, dar care are o poziție socială privilegiată: “De unde ispita după gând îi răspunsă, de vreme ce întâiași dată pre Săraca Cămilă ispitiră, căriia giuruindu-i că pre lângă urechi, coarne și pre lângă peri, pene îi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cât de gravă este afirmația mea; dar ea reflectă o observație curentă, cu care este greu să nu fii de acord atunci când, trecând peste snobismul actual al mecanizării excesive a actului medical, descoperi șubrezenia și primitivismul generate de lipsa unui rudiment de gândire biologică și medico-socială. Hipocratismul asigură actului de practică medicală tocmai această optică intelectuală, globală, integratoare în bio și sociosferă. Explicit, medicina este hipocratică sau nu este medicină. Adevărul hipocratic al medicinei, în toate disciplinele care o compun, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
propriu intră într-o sărmană dragoste depășită! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 12 august 1954 Dragul meu Petușicica! Abia după nouă zile de la plecarea ta am primit prima ta carte poștală. Îți poți dar închipui, dacă mai ai rudimente de imaginație, cum am suportat o asemenea muțenie! Dar, în sfârșit, cărțile poștale au străpuns cortina tăcerii și am aflat câte ceva despre tine. Dar n-am aflat ceea ce e mai important, și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care galopau în noaptea întunecoasă, argintate de razele lunii. Cavalerii se adunau în jurul unui altar ascuns în desiș ca să sacrifice un berbec al cărui sânge scurs într-un căuș de aur era băut ritualic de către ei toți. Probabil era un rudiment al sacrificării berbecului cu lâna de aur ce a fost capturat de Iason, cu ajutorul Medeei, în aceste locuri. La un moment dat, unul dintre capii lor, care avea rolul de sacerdot, a început să rostească cu voce scăzută un descântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
farmecul muzicalității și din exprimarea ideilor de profunzime prin transpunerea într-o altă limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor din care s-a dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele poezii cu caracter strict omagial, de fapt niște închinări galante, simple discursuri versificate, dar simțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care nu o pot sparge), se așează pe un fir care traversează șoseaua, între doi stâlpi, și o aruncă pe șosea. După ce roțile mașinilor o strivesc, ciugulesc miezul. Este vorba de un automatism de grad înalt sau o de un rudiment de gândire? (Askenasy J.)27. La întrebarea dacă cimpanzeul are gândire creativă sau nu, răspunde o altă experiență, efectuată de cercetători de la Centrul Max Planck din Leipzig 2. Cercetătorul a fixat o eprubetă îngustă pe grilajul cuștii în care locuia
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră este să vă culegem cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici nu e o taină. Și semne de recunoaștere și ritualul, de mult au fost divulgate. Împreună cu desemnele simbolurilor, le poate oricine găsi până și în dicționare enciclopedice. Asta nu însemnează că Masoneria e cunoscută. Câteva cuvinte și câteva gesturi, rudimente cu caracter material, neorganizate și neînsuflețite, nu pot da nimic din spiritul inițierii. Ezoterismul nu e susceptibil de divulgare. Inițierea constituie un elaborat tainic, personal și netransmisibil în așa măsură încât pe coloane și între simboluri stau permanent oameni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poate doar viclenie, una joasă, ne-creatoare, prostia care nu se respectă pe sine, prostia, pe scurt, care nu-și merită numele! A nu Înțelege că performanțele cuiva, oricât de neasemănător cu modelele noastre predate În școală - o școală cu rudimente grave scolastice! -, dacă sunt sancționate de social și, dacă, mai ales, „rezistă” În locul care li s-a conferit, pe care l-au obținut mai bine zis și pe care Îl râvnesc nu puțini, nu sunt altceva decât rodul inteligenței pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat ; chipul lui de o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși ; e un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu celelalte științe naturale. Este firesc că aici nu poate fi vorba de filologie, care este o știință istorică”. Delimitările și simplificările pe care le făcea savantul german sunt contrazise de realitate în sensul că oricât de primitiv ar fi rudimentul de limbă stocat în memoria individuală, el este din capul locului baza socială a comunicării prin limbaj: nu există limbaj înaintea limbii și nici limbă înaintea limbajului. Intercondiționarea lor primară și perpetuă face imposibilă perceperea limbajului ca ceva natural redus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aștepta: «Lună, lună,/ Vârgolună,/ Tu ești mândră și frumoasă,/ Tu ești a nopții crăiasă,/ Tu cai ai,/ Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii pentru formarea cuplului constituie, după Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]