216 matches
-
se transmit de la om la om, de la om la animal și invers. I. Pentru bolile ce se transmit pe cale aeriană se recomandă profilactic: Evitarea sursei de infecții sau contactului și renunțarea la folosirea în comun a unor obiecte: batiste, prosoape, rufărie în general, pahare, tacâmuri etc. Aerisirea frecventă a camerelor de locuit și a spațiilor de activitate și igienizarea zilnică a acestora. A ocoli aglomerațiile în timpul epidemiilor și protejarea copiilor, a persoanelor vârstnice, tarate, suferinde. II. Pentru bolile, ce se transmit
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
asigurarea celor 1400 galbeni, pe care ea îi pretindea "din zestre", cum o puteau crede acum, cînd în "izvodul" de zestre, cu scrisul proaspăt, erau trecute atîtea obiecte de podoabă de aur, cu diamante, ori cu mărgean, apoi tacîmuri și rufărie de lux, ca la fetele de boieri mari? De exemplu: 7 rochii de mătasă, 24 bucăți cămeși și fuste, 7 șaluri și unul turcesc etc., etc., plus 3000 galbeni în bani; cine o putea crede? Și apoi, motivul principal pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Miron Constantinescu ajutor: „În situația în care mă găsesc, sunt silit să intervin pe lângă dv. ca să luați măsurile ce veți crede de cuviință pentru a se repara nedreptatea ce mi s-a făcut”. Cere îndărăt lucrurile personale, „hainele și rufăria”, biblioteca, un spațiu de locuit, o pensie. Oare ce a gândit Miron Constantinescu când a citit această scrisoare? Ștefănescu-Goangă a murit la trei ani după eliberarea din închisoare, fără să i se fi adus o acuzație! Bibliografietc "Bibliografie" Bărbat, Virgil
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
părinților, iar acei care mor spre ziuă, aceia lasă părinților pînea și averea. Se crede că dacă îi mor cuiva copiii, aceasta este vina cumătrului, deci dacă va schimba cumă trul îi vor trăi copiii. Cînd moare o fată mare, rufăria i se coase cu ață neînnodată, căci de o va înnoda, ursitorul ce era să-l ia de bărbat nu se va mai însura. La un mort se coase fără nod. Se crede că murind cuiva copiii, face bine dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-o cu apă rece. Fetele mari, cînd vine popa cu botezul, pun mărgelele sub prag, să viseze noaptea viitorul soț. Asemenea și cu busuiocul; de stropește popa cu el, îl pune sub cap, ca să viseze. Cînd moare o fată mare, rufăria i se coase cu ață neînnodată, căci de-o va înnoda, ursitul ei ce era să-l ia de bărbat nu se va mai însura - și viceversa. Ursitoare Cînd un copil se naște, apar ursitoarele la fereastră; de aceea se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de spital, Zahei pare să umple camera cu trupul său gigantic. E ca un înger căzut între oameni, amintindu-ne de uriașul eșuat, la țărmul unei așezări marine, în povestirea lui Gabriel Gárcia -Márquez: "Nu-l încăpuse nici patul, nici rufăria spitalului. Nu intra în măsura oficială. Izmenele îi veneau doar pînă la genunchi. De acolo în jos picioarele îi zbucneau goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
foi de porumb, din trestie, de nuele, de salcie, răchită, păr de porc, cînepă, din piatră II. Atelier pentru fete. 1. Atelier de bucătărie. 2. Atelier de lucru de mînă, cu subatelierele: a) croitorie; b) broderie națională; c) cîrpituri; d) rufărie; e) Împletituri de lînă. 3. Atelier de țesătorie, cu subatelierele: a) prelucrarea lînei; b) prelucrarea inului și cînepei; c) țesutul pînzei și al covoarelor; d) țesutul borangicului; 4. Ateliere de lucru de mînă, cu subatelierele: a) Împletituri de pae și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încetul personajul, acea schimbare de lumină și de perspectivă, acea rotire a faptelor și a sensului lor, care se datorează oboselii și împrejurărilor, deciziei despre care îți inchipui că-ți aparține"; nesiguranța care crește, acea suferință imensă "care îți îmbibă rufăria de o sudoare aproape rece, lipind-o de piele, care îți sapă un gol în stomac, care-ți dă peste cap sistemul digestiv și respirator, care-ți creează o slăbiciune bruscă încît te clatini și te ții de pereți, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sprijinul populației: „...am ajutat cu sute de oameni la curățirea Spitalului și îngroparea cadavrelor”. Se pare că grosul materialelor fusese evacuat la Râmnicu Sărat, de vreme ce Bontaș a scris următoarele: „...am trimis la Râmnicu Sărat căruțe pentru readucerea instalațiilor, medicamentelor și rufăriei evacuate acolo”. O altă mare și acută problemă era cea a farmaciilor ce ar fi putut ajuta la evitarea răspândirii unor molime specifice mizeriei lăsate de război. La această secțiune, avocatul Ioan Bontaș devenit un adevărat primar de criză, scria
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un palton (3.000 lei), un costum de haine de iarnă și unul de vară (fiecare 2.500 lei), dou) perechi de ghete (1.200 lei), zece perechi de ciorapi (500 lei), o căciulă (500 lei), o pălărie (600 lei), rufărie (2.000 lei), gazda pe un an (12.000 lei), tutun și diverse reparații (2.500 lei) și patru curse la Bacău (1.200 lei) - în total 28.500 lei. Acestea fiind sumele necesare pentru a putea trăi modest, mă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
amprenta degetului mare peste un X scris cu stiloul de către conțopistul Comisiei de Repatriere. Pentru a și face curaj în fața comisiei, Josu îl adusese și pe consăteanul său Erezianu Emil, născut în anul 1913. Și acest cetățean dorea încălțăminte și rufărie. Polimeschi Gavril, născut în anul 1894 dorea să se repatrieze în comuna Comrat, județul Tighina. Acest om ar fi putut foarte ușor să se eschiveze plecării în URSS, deoarece trecuse Prutul „...pentru muncă” încă din anul 1942 și nu prea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
declarației din care cităm, femeia venise în România încă din anul 1934 pentru „...a-și găsi de lucru”. Probabil, după ce a găsit ea, l-a adus și pe bărbatu-său în 1942. La fel ca și Gavril, dorea încălțăminte și rufărie de corp. Familia Vasile și Varvara Botgros, după ce-și declaraseră naționalitatea „rusă”, cereau repatrierea în comuna Gotești, jud. Cahul. El s-a născut în 1892 iar ea în 1901. Împreună cu copiii, veniseră în România în anul 1942 „...pentru lucru
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Intrigi fără dragoste, divorțuri fără frâu, soți fără soții, soții fără soți; familii dezbinate, fiii cu mama, fetele cu tatăl; averi grevate de datorii; pământuri încărcate de ipoteci; bogați seniori fără nicio lețcaie, haine împodobite cu fireturi și pic de rufărie; un mobilier magnific și cămări goale!"46 Citind acest fragment din Le Cler ne vin instantaneu în minte arhicunoscutele pasaje cu privire la "formele fără fond" ale lui Titu Maiorescu... În fine, raportându-se la instituții, G. Le Cler avea cuvinte și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Intrigi fără dragoste, divorțuri fără frâu, soți fără soții, soții fără soți; familii dezbinate, fiii cu mama, fetele cu tatăl; averi grevate de datorii; pământuri încărcate de ipoteci; bogați seniori fără nicio lețcaie, haine împodobite cu fireturi și pic de rufărie; un mobilier magnific și cămări goale! Lista e lungă; o scurtăm intenționat, nevoind să vorbim despre adunare, ministere, administrații, nici despre clădirile publice, subiecte atât de bogate în amestecuri nostime. Contrastele nu lipsesc în alte părți. Un pământ bogat în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mulți ani mai târziu, după ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am văzut într-o zi la Talcioc, vindea nu știu ce, rufărie intimă, pe care o primise nu știu de unde... Ținea în mâini delicatele mărfuri femeiești și e drept că nu mai striga, dar vroia să fie elocvent, de aceea l-am și zărit... "Și altceva, zic, nu mai ai nimic de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o asemenea utilizare casei sale. Nemaivorbind de lipsa desăvârșită de fonduri pentru campania sanitară. Până la urmă a fost descoperită, lângă bariera orașului, o baracă pustie, fără ușă și ferestre. Nu s-au putut procura nici paturi, nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
holeric", fixîndu-i-se o leafă de 42 de sfanți pe lună, dar cu prilejul vizitelor făcute acolo de medicul primar al județului, E. Zografos, n-au fost găsiți în acel imobil nici bolnavi, nici medic, nici servitori și nici măcar paturi și rufărie. Este adevărat că, nu peste multă vreme, lucrurile s-au îndreptat, astfel că Zografos va fi în măsură, la 5 septembrie, să-i mulțumească, printr-o adresă oficială, lui Schahta, medicul spitalului orășenesc, pentru ajutorul dat la înființarea lazaretului de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în propagarea holerei revine purtătorilor sănătoși de vibrioni, proveniți fie din foștii bolnavi declarați, fie din cei care fac forme inaparente de boală. Victor Babeș atrăgea atenția și asupra categoriei pe care o denumea a "purtătorilor externi", persoane care transportau rufăria și efectele nedezinfectate sau defectuos dezinfectate ale soldaților foști holerici sau foști "purtători interni"552. * Primul focar la nord de Dunăre a fost semnalat la 17 iulie 1913, în comuna Ștefănești-Lipovăț, din apropierea Bucureștilor, infecția fiind importată printr-un cărăuș venit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania din Bulgaria (fotografie din 1913). Despre epidemia care a afectat trupele române din Bulgaria, ca și despre lazaretul de la Zimnicea, dispunem de un document interesant: lucrarea memorialistică
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ziua de lungă, în timpul numeroaselor și nesfârșitelor lor vacanțe. Nu erau încă destul de mari ca să se joace în liniște, dar se arătau îndeajuns de puternici ca să umple apartamentul cu certurile și cu râsetele lor. Trebuiau potoliți, mustrați, amenințați cu bătaia. Rufăria trebuia spălată, nasturii cusuți; Louise nu mai prididea. Fiindcă nu puteau să găzduiască o servitoare și nici măcar s-o introducă în strânsa intimitate în care locuiau, Jonas sugeră că n-ar fi fost rău să se facă apel la ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită cu parfum? Ați intrat în dezordinea căsniciilor acestor doamne? V-ați uitat prin colțuri? Ați ridicat marginile unei velințe care acoperă un pat sau o canapea? Ați tras cu degetul pe etajeră..."134. Exemplul în sine nu are
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost sunați la unșpe și cinci. Mama era isterică. Centrul a trimis aici o patrulă de la secția de aici, din Torry. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să pieptene locul temeinic. Nu se ascunde În dulapul cu rufărie și nici nu i-a fost găsit corpul În congelator. — Înțeleg. Excavatorul ăla era mult prea mic pentru un copil de cinci ani. De fapt, multe din jucării arătau ca și cum ar fi fost pentru un copil de cel mult trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la revedere! Și plecă solemn. Dar nici nu plecase bine, și doña Ermelinda strigă: — Fetițo! XII — Domnișorule - intră a doua zi Liduvina să-i spună lui Augusto -, a venit călcătoreasa. — Călcătoreasa? A, da, să poftească! Fata intră aducând coșul cu rufăria lui Augusto. Se priviră unul pe altul și ea, săraca, simți că-i năvălea sângele-n obraji, cum niciodată nu i se mai întâmplase în casa aceea unde intrase de-atâtea ori. Înainte vreme, părea că domnișorul nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o acoperi de sărutări, și ieși conducând-o până la ușă. O privi o vreme coborând pe scară, grațioasă și cu pasul ferm. Augusto se întoarse, intră în birou și, văzând-o pe Rosario acolo, în picioare, cu coșul plin de rufăria călcată, îi spuse brusc: — Ce e? — Mi se pare, don Augusto, că femeia asta vă-nșală... Și ce-ți pasă ție? — Totdeauna când e vorba de dumneavoastră îmi pasă. — Vrei adică să spui că eu te înșel... — De asta nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]