820 matches
-
Camelia? Că dacă nici Vlădeanu nu i-a dat de capăt... aude Mihai rîsul gălgîitor al bărbatului de dincolo de masă, care pare că vorbește la pereți, așa de fix privește undeva într-un colț. Nene Toader, începe Mihai cu glasul rugător doamna Camelia venea din Brașov cu o Volgă neagră, stătea la întrunirile noastre și pleca... Da? Și-atunci de ce mi te-a lăudat c-ai ținut niște prelegeri de-au mers la inima celor prezenți? Zău că... Dați-vă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în timp ce, cu ochii mari și vii ca o flacără, copilul urmărește drumul bătrînei cu cățelușa în brațe. De ce-ai aruncat cărnița? întreabă iritată femeia, întorcînd obrazul copilului spre ea. Sămînță-a dracului ce ești! Ce tot ai? o întreabă soțul rugător. I-a mai lasă-mă și tu! i-o întoarce soția, încercînd să-l hrănească pe copil. Dacă nu papi, te bat șoptește copilului. Ce, crezi c-am să-ți cînt, ca bunic-ta? Stați la ea o săptămînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întotdeauna un optimist. Ați călcat mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe dracu spre binele lui. Am fost la „Pavilionul special“ și-am vorbit cu Stone... — Ai intrat acolo? exclamă Johns. — Dumneata n-ai fost niciodată? — E interzis! Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrÎm și noi nasul... De cînd aștept un asemenea pretext! — Odată internat În pavilionul acela, e prea tîrziu. Chiar dacă nu ești nebun, Îți pierzi mințile... Zbătîndu-se orbește printre amintirile lui, Rowe Îl uitase pe Stone. Acum, Își aminti de vocea rugătoare ce venea de dincolo de ușa celulei și se simți vinovat. — În pavilion a Închis de curînd un om care nu-i cîtuși de puțin furios, spuse el. — L-au Închis pentru că nu Împărtășește vederile doctorului Forester? Spunea că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a unor ochi Încă vii, care priveau rugători, conștienți de propria lor teamă și de faptul că erau incapabili să se răzvrătească Împotriva celui care Îi ținea Într-o atît de nejustificată sclavie: un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă-ntorc din Marea Călătorie, o să mai discutăm. Dacă te-ntorci din Marea Călătorie? se îngrozi băiatul. Ar putea trece ani întregi până atunci și la vârsta aia nu voi mai putea învăța lucruri noi! Întinse mâinile într-un gest rugător. Ceea ce-mi doresc eu este să te-nsoțesc în această călătorie și să-nvăț de la tine. —Să vii în Marea Călătorie? se miră Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu mă ajuți! — Sincer Îți spun, Bill! Pur și simplu nu mai sunt la curent. — Uite ce-i, Margaret, a spus el lovindu-se iar cu mâna peste frunte. Vocea i s a schimbat brusc, era mai calmă, mai puțin rugătoare. Mâna de pe brațul ei devenise dintr odată ciudat de grea. Am nevoie de nume. Comuniști. Universitatea asta e o pepinieră de activiști. Nu vreau să știu decât cine sunt șefii și ce plănuiesc. Tu cunoști terenul. Noi Îi avem pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe al ei. Dă mi mâine un telefon, i-a spus el brusc, ca și cum și-ar fi amintit ceva deosebit, la care nu se mai gândise de multă vreme. Degetele lui i au cuprins o clipă Încheietura mâinii, mai degrabă rugător decât altcumva. Ceva mai Încolo o să aibă loc marea piruetă a lui Sukarno În fața camerelor de luat vederi ale lumii Întregi. Discursul lui de Ziua Independenței o să fie anul ăsta ceva cu totul deosebit. O să crească temperatura cu câteva grade
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mi-am ascuns durerea ca să nu-l deznădăjduiesc. Inima îmi era frântă de durere. De atunci, au început zile triste pentru bietul meu pui; se uita cu ochii în lacrimi cum frații lui făceau lecții de zbor și mă întreba rugător: ,, Nu e așa că o să mă fac și eu bine, mamă, și-o să zburăm peste mări și țări, și-o să vedem râuri frumoase și marea?” Da, mamă! Răspundeam eu, silindu-mă să nu plâng. Curând, vremea a început să se răcească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pulpei albe și Împlinite care contrasta cu restul piciorului ars de soarele verii. Acolo, fata s-a oprit, a privit către băiat spre aceiași parte a corpului, imitându-l conspirativ și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători, a făcut semnul că nu se poate și scrutând de jur Împrejur grădina a indicat clar teama de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul și nu reușește să înțeleagă succesiunile de imagini. Era într-un stadiu de lehamite generalizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut un accident groaznic. Bine că ai scăpat. Dar am o problemă, șefu'! O rezolvăm noi. La ce oră să te vizităm la spital? Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
niciodată n-ai dorit să... Ba da. Și? Nu merge și pace. Geta se îmbracă și plînge. Regretă mult, Vasilică era un om minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui? întreabă acesta rugător. Nu, fii fără grijă. Rămînem prieteni. Cum să creadă femeia aceasta, adică Geta, că Vasilică acum se însoară. Se uită atent la invitație și ochii i se umbresc. Întreabă cu o voce stinsă: Și cine este Rodica asta? O văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care găzduiește genii de-a valma cu monștri care, de obicei, bîntie doar în vis. Zilele astea însă orice închipuire a unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător 221. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era el însuși într-o mare încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vizita din dimineața celei de a patra zi după intervenție. Gesturile, atitudinea profesorul Grand sunt de data asta altele decât ale reputatului neurochirurg cu privire glacială și cu replici tăioase. Aplecat cu duioșie asupra pacientei, o cheamă cu glas aproape rugător : Doamna Dora ! Suntem aici, cu dumneavoastră, și rezultatele analizelor prescrise de tânărul meu coleg sunt bune. Nu s-a găsit stafilococul la care se gândise cu îndreptățită teamă. Probabil este doar o reacție a organismului care a fost prea traumatizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă ne-ai cânta ceva la pian. Știu că preferi să cânți în singurătate, dar azi poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu fetița ? " Și s-a întâmplat cum nu se putea mai rău... Mama a fost împinsă cu patul puștii de unul din rusnaci și silită să coboare din șaretă cu fetița lipită de fustele ei. El a strigat cu voce rugătoare, câteva din puținele cuvinte rusești pe care le știa : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca", în timp ce mâinile scoteau la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]