4,150 matches
-
realizat de cronicari, cum remarca același Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori. Câteva mici-mici bijuterii lirice vreau să le și împărtășesc: "melcul tăcerii înaintează", "îndoiala - un cuvânt de taină", "și iar ai fugit ca un foc de comoară, / flacără iute, nestatornic rug de aramă. / iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
cum treceau către hotarul lor lăsat prin lege și spusa lor târziu se mai aude când greierii sub rouă-ncep să cânte. Mă-ndepărtez acum în constelații, nu mai aștept pe nimenea să-ntoarne ce-i scris în zodii către alte ruguri în care-ar fi și eu să mă înfășur! Cu anii, cu orele, se-ntunecă vămile. O, Doamne, sonorele îndemnuri mai dă-mi-le! Cât iarba și frunzele se-arată cruzimile. O, Doamne, ascunsele îndemnuri mai zi-mi-le! Se-
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
interpretări trase de păr: "Dincolo de justificările teologice ale scenei, recunoaștem problematica foarte personală din ‘Pietà': imposibilitatea de a răspunde dorințelor femeii." (pag. 149). Îngrozitoare și penibilă eroare, dar noroc cu biografia lui Romain Rolland, care explică legătura dintre arderea pe rug al lui Savonarola (ale cărui predici îl influențaseră pe Michelangelo) și sculptarea acestei Pietà, după moartea călugărului-fanatic (sculpturile precedente ei au teme "păgâne": Bachus beat, Adonis murind, Cupidon). În ceea ce privește speculațiile despre relația dintre el și Cavalieri, și ele sunt nefondate
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile și romanele sale erau, ca pe vremea Inchiziției, arse pe rug, a celui de-al doilea război... Dar Sadoveanu, cel de după 1944, nu mai avea timp de așa ceva. Cel care scrisese Pagini basarabene îi aducea acum, prosternându-se, elogii lui Stalin, cotropitorul Basarabiei, cel care se hrănise cu marea literatură europeană
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
colț de tărîm sau de apă la ce fusese în trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
echivoca lui misiune, - după ce alternase, contrapunctic, cu "craii", în concertul marii cărți. II. Echivocă e misiunea roșului, în Craii..., atâta vreme cât protagoniștii și-l revendică nostalgic sau bovaric, și-l însușesc pe drept sau uzurpându-l și, deopotrivă,-s mistuiți pe "rugul" său. De-a binelea malefic și potrivnic el nu le este, însă, în roman, decât "fețelor palide", să zicem, - celor exsangui sau depigmentați, celor bălani, bălai și spelbi, anume candidei Ilinca Arnoteanu, lui Pantazi și cloroticei lui mame (cea suferind
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
peste ani, sosia ei, ce este (,Doamne, cum îi seamănă!") Ilinca? Altminteri, "purpura" e, la Mateiu, în, baremi, poeziile-i uitate, întotdeauna roșie. Un roșu, mai cu seamă, al norilor sau zării la crepuscul, sanguinolent și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni, rătăcesc gol Către ceea ce se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
decembrie 2003 * 1 Am trecut dincolo de pagina Pe care scria fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici jos pe pământ cum arată închipuirea rugul aprins în spini un snop de raze o zoaie fetidă din transpirația fricii. Lumea atârnă ca o bagatelă ca un ciorchine cuvântul ca zmeura proliferându-și aroma urcând pe aracul cunoștinței răului & binelui oarecum acrișor mărul devastat omonim în femeie
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
vânt și lacătele sparte, Au fost în beciul nopții puse cu fier în jug, Trase pe câmp de spini cu roata de la plug, Unse-n tipar cu mir, fierbinți în ochi de gheață, Vândute-n vrac ca sclavii, arse pe rug în piață. Sufletul lor, pe raftul de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen sufletu-a zeci de neamuri. Și-ndestulând flămânzii și setea din
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Muncesc ograda zilei și o păstrez întreagă, Dar pasul nu mi-e sprinten și mâna e mai bleagă. Mustrarea ta vioaie e aspră, dar curată, Că poartă-n miez și-aroma ispitei de-altădată. Femeia mea din lut și sânge - rug și floare - Te-aș aștepta din nou, cerșind la drumul mare, S-aduci săgeata vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
mănâncă orezul din burți asediatoare amestecat cu zâmbet de fecioară Domnul îngropat de vămile pofticioase cu obrajii lor aprinși de vin și dușmănie caricaturi de tuș funebru și iluzoriu caninul și țeapa pe același talger de venin pe fundalul de rug al Ioanei d'Arc Domnul întemnițat în pietrele surde la naftalina capriciilor dragonul învins cu țepele invidiei și neputinței Domnul cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
în tot atâtea bucăți, câte litere numele tău are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de numere te va scoate la lumină, spânzurat de o stea. Rugul de pe apă Trei bărbați au ridicat de subțiori de trei ori aleasa, ca să privească dincolo. întâia oară, peste pragul de sus al ușii: - Iată, mama și tatăl, spunea ea, strânși în jurul focului din vatră! A doua oară, peste ochiul ferestrei
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
tatăl, spunea ea, strânși în jurul focului din vatră! A doua oară, peste ochiul ferestrei: - Văd un șir de bătrâni cunoscuți, ținându-se după dansatorul cu tobă! A treia oară, peste zidul de piatră: - Dincolo de râu este Stăpânul meu ca un rug aprins, din care își iau zborul păsările ce vin spre noi! - spune ea. I se dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași o trec, dar, cu o clipă înainte de mal
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai curînd unul de frigidă ațîțătoare. Stîrnește, dar nu răspunde și, poate, nici nu corespunde. Toate legăturile ei sînt de fapt eșecuri ce au însă efectul paradoxal de a mări dependența de
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cu Petre Creția? îi alăturăm "generației de aur"? Sau unde îi punem? Tentația mea ar fi să-i alătur celor nițel mai vîrstnici numai, căci pe această cale aș întări dimensiunea literară a "plăcii turnante". Dar exact nu știu. Dar Rugul aprins? Se leagă el cît de cît de Cercul de la Sibiu, de Albatros? De Șora și Paleologu? Mi-aș permite în schimb să adaug acestei generații de mijloc numele unor Radu Tudoran (scriitor mult mai bun decît mult-glorificatul său frate
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
mi-ai prins în păr atâtea nestemate,/ c-aș fi putut să le transform în stele,/ cât cer se strecura în ele!// Așa de-mpodobită, nu mai puteam să fug,/ nici când mi-ai spus/ că tronul, de fapt, era un rug,/ ca să tot ard spre tine/ când mergi pe orice drum,/ să te-nsoțesc himeric/ cu trupul meu de fum.” (Regina). Este de remarcat simbolistica, semantica având valențe care pândesc după colțul rostuirii, poate și culpabilitatea trădată de o oscilație mergând spre
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
mării, Spre țărmul tău, etern să mă îndrept ? Dac-aș fi rău, ți-aș fi un dor năpraznic, Și te-aș cuprinde-n arșițe sau friguri. Dar eu sunt bun și nu va fi zadarnic, Prinosul meu de ploaie peste ruguri. De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine, Brăzdat aș fi, ca răscolit de vânt. N-am mai rodi lăstare de lumine, Iar seva ni s-ar pierde în pământ. Dar vrei să-ți fiu o mantie, zăpadă
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
lirică pe creația sa. Poeziile sale sunt confesiuni prin rememorare. Chiar dacă se nasc din propriile trăiri, ele depășesc caracterul personal, căci în ele ne regăsim fiecare din noi. În versurile în care Domnița Neaga rememorează clipele când a ars pe rugul iubirii, asemenea ei, cuprinși de fiorul celei dintâi iubiri, fiecare am simțit că: “Pământu-ntreg se învârtea vrăjit,/ Un disc imens cu muzică stelară,/ Tot universul conspira tăcut/ La visul de iubire planetară....” (Flori de câmp) E o lege a firii
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
UK, 2014, Premiul Bibliotecii „Petru Maior", Reghin: Viorica Feierdan, „Flăcări în tandem", Editura Nico, 2014, Gina Moldovan, „Universul unei trăiri", Editura Nico 2015, Premiul Muzeului Etnografic Reghin: Cătălin Cioba, „Toată lumea-i oarecum", Ed. Nico, 2015 Premiul pentru debut: Claudia Vodă, „Ruguri și rugi", Editura Nico, 2015 Premiul „Excelsior": Cristina Vasiliu, „Suflet de stea", Editura Nico, 2015 Președintele Juriului: NICOLAE BĂCIUȚ Secretar: SORINA BLOJ Referință Bibliografică: POEZIA RELIGIOASĂ ÎN FESTIVAL / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1698, Anul V, 25
POEZIA RELIGIOASĂ ÎN FESTIVAL de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380716_a_382045]
-
mi-ai prins în păr atâtea nestemate, c-aș fi putut să le transform în stele, cât cer se strecura în ele! Așa de-mpodobită, nu mai puteam să fug, nici când mi-ai spus că tronul, de fapt, era un rug, ca să tot ard spre tine când mergi pe orice drum, să te-nsoțesc himeric cu trupul meu de fum. Iubirea e cerul din noi Știu din ce în ce mai bine că iubirea e cerul din noi. Nu putem iubi mult sau puțin. Putem iubi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mele calculate, numărate cu grijă de Dumnezeu. Coloane de cifre cu minus și cu plus Bat în ritmul inimii mele zbaterea, ruperea timpului smuls. Voi arde mai departe la plus infinit Ca o imensă iubire orizontală, Trecând cu speranță prin ruguri și ploi Spre inevitabila mea scădere finală... Naștere Dumnezeu ca o moașă mă așteaptă cu brațele întinse să mă cuprindă când ies din pământul care mă naște în Univers. Înspre ființă (fiicelor mele) Sunt unică, pentru că tu nu ești decât
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]