450 matches
-
al Academiei de Stiinte a Moldovei (Republică Moldova). Articolul 4 Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria A "Literatura", domnului Milan Marinov Anghelov (Milan Anghel Cosoveanu), profesor, scriitor, fondator al ziarului "Timpul/Vreme", editat de "Asociația Vlahilor (Rumânilor) din Bulgaria" (Republică Bulgaria). Articolul 5 Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, categoria A "Literatura": - domnului Ion Berlovan, profesor de limbă și literatura română la Liceul "Borislav Petrov Braca" din Vârșeț (Republică Șerbia); - domnului Simion Plămădeala, poet
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235773_a_237102]
-
cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromâni, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni;" Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76
EUR-Lex () [Corola-website/Law/252317_a_253646]
-
cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromâni, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni; ... ---------- Lit. a) a alin. (1) al art. 1 a fost modificată de art. unic din LEGEA nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/278758_a_280087]
-
contactelor cu pecenegii, cumanii și tătarii, care exploatau populația locală și bogățiile naturale (pește, sare, pășuni). Boierii din țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
trimite o scrisoare boierilor mari și mici, judecilor, judecătorilor și săracilor „din tot ținutul Brăilei”; domnul Moldovei întrebuințează termenul „ținut”, obișnuit dincolo de Milcov, în locul celui de „județ”, din Țăra Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor și rumânilor „brăileni”, deci din județul Brăilei. Nu avem știri precise asupra întinderii județului Brăila în epoca veche, înainte ca orașul să fi fost ocupat de turci și să i se fi adăugat raiaua. Se crede însă că nu diferea mult, sub
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumați figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535 și în anul 1585. Actul Domnesc de la 11 septembrie 1525 dat de Radu de la Afumați, domnitor al Tării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu "rumâni" la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați. În perioada imediat următoare, Afumați intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585). În 1636, Șerban Cantacuzino a construit în Afumați o fabrică
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
este în opinia sa de neam „grec romeos”, care a trecut la legea papistașă și a luptat ca ofițer în armata nemțească, ajungând să fie apreciat abia în Franța, unde i-ar fi determinat pe „boieri” să-i elibereze pe „rumâni” (șerbii țării). Dumitru Murărașu considera că Dionisie Ecleasiarhul era „lipsit de cultură și de spirit istoric, dar avem în el un povestitor care știe să mânuiască o limba destul de apropiată de aceea pe care o vorbea marea mulțime”. Cronicarul nu
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
aceste condiții, pe teritorul comunei Fulga s-au stabilit oameni veniți din satele Căzănești și Lungești, din [[județul Ilfov]], dând naștere satului [[Fulga de Jos, Prahova|Fulga de Jos]]. Noii veniți erau oameni liberi, dar treptat au fost asimilați cu rumânii, iar mai apoi, transformați în clăcași. Aproximativ în aceeași perioadă a avut loc și mutarea vetrei satului [[Fulga de Sus]], din Valea Morii pe vatra actuală. În anul 1781, este atestat pentru prima dată numele de Fulga în locul vechiului nume
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
vlahi din Grecia și Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, "çoban" a ajuns să însemne "vlah". Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din "romanus" pentru a se numi pe ei înșiși: "români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni" etc. Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în basme, Simioane, și teaca minciunilor, Misaile, vino, zic, aice și te uită la rumînii și la locuitorii Valahiei, pre carii voi basnă bolind și minciună născând , ca pre bureții fără sămânță de ieri de alaltăieri îi faceți...". Fragmente din operă: Acest articol conține text din lucrarea "Dimitrie Cantemir. Viața și opera", de P. P.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăzlăveț (din Birislav). Această caracteristică a
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
împiedicau studierea limbii ruse..., pentru a despărți Moldova sovietică de URSS”. Unul dintre promotorii moldovenismului, ideologul Ivan Ceban (Ivan Dmitrievici Ceban), avea să scrie în ziarul „Octombrie”: „Dușmanii norodului provăduie că nu-i așa norod - moldoveni, că moldovenii aieștea sunt rumîni, că modovenii nu au limba lor, că limba este numai un jargon al linghii romîne. ... Glorioasele organe ale NKVD au descoperit aiastă bandă de trădători și șpioni, care au vrut să restabilească în țara noastră capitalismu” . „Succesul” repurtat de bolșevici
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
creat cuvintele: azvârli, zgomot, strigăt, zbiarăt, bărzăune, etc. Sunetul apei curgătoare, ru sau ra a creat cuvintele râu, pârâu, Argeș, Arda, Dunăre, ro forma cuvîntului rîu pe care o găsim În Iliada, care a evoluat În aromânescul aro sau saro, rumân sau român, cu sensul de cel ce trăiește lângă rău, etc. La fel și sunetul stropului de apă care cade pi, a dat naștere la o Întreagă serie de cuvinte cu sensul de mic, neînsemnat: picătură, pitic, pici, pigment, a
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Un iobag (din ), este un țăran "legat" de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Românesc) și Vlădăianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a Mânăstirii Căluiu. Satul nou format s-a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
susține teoria profesorului Neagu Djuvara cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii dobridoreni. (Vezi și: N. Iorga, ˝Imperiul cumanilor și domnia lui Basarabă. Un capitol din colaborația româno-barbară în Evul Mediu˝ în Memoriile Secț. Istorie Acad. Română, Nr. 3, t. VIII, 1927-1928; I. Conea și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
și patronime (Frațev, Skurtov, Vlahov...) care până astăzi amintesc de fosta aromânime din Bulgaria, astăzi minimizată de istoriografia oficială. În afară de aromâni, denumiți de bulgari "vlasi", Bulgaria găzduiește o importantă populație de vorbitori ai limbii române (dialectul daco-român), care se autodenumesc "rumâni". Acești vorbitori, denumiti de bulgari "vlahi" nu sunt aromâni, ci au un grai asemănător cu graiurile oltenești. Aria de răspândire a acestor români se află mai ales în jurul Vidinului și de-a lungul Dunării până aproape de Ruse. Pe lânga aceștia
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
folosit de această comunitate lingvistică în documentele scrise în limba sârbă ("vlaski"), în timp ce termenul local, folosit de instituțiile reprezentative ale acestei minorități este "român/limba română". De exemplu, consiliul reprezentativ al acestei comunități se cheamă : De asemenea, „Partidul Democrat al "Rumânilor" din Șerbia” este denumit în sârbă „"Vlašca" Demokratska Stranka”, și această procedură se repetă și în cazul altor instituții ale minorității române din Timoc. În ultimii ani conducerea statului sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
al Minorității Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din Șerbia (Comunitatea Românilor din Șerbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Șerbia din Timoc, Alianța Românilor din Voivodina, Mișcarea Democratică a Românilor din Șerbia din Timoc și Asociația
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment. După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după înfrângerea suferită de Sigismund Báthory în Bătălia de la Keresztes, Mihai a făcut
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
de tipărire au fost suportate de către nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tipărită de fiul lui Coresi, Șerban, „meșterul mare a tiparelor”, împreună cu Marien Diacul, care folosesc pentru prima oară numele nostru etnic de „români”, și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți, cetind și ne plăcură și le-am scris voo, fraților români, și le cetiți”. Cu toate că în prefață se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
gata, sau măcar funcțională, la 1641. Două acte, unul din 9 martie, prin care voievodul cumpăra pământ de la mai mulți moșneni „[...]ca să fie fiiă mării sale și svintii mănăstiri de moșăe[...]”, iar în al doilea din 28 aprilie mută un rumân al mănăstirii Mislea pe moșiile din Brebu, știut fiind faptul că satul, la cea dată, era un sat exclusiv de oameni liberi. De altfel aceste înzestrări cu pământuri în satul de moșneni nu a fost tocmai un act de bunăvoință
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe tentative ale voievodului, temându-se ca, odată cu pământul, să nu-și piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]