542 matches
-
plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari decât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari decât aceasta (Nichita Stănescu, de exemplu, își imagina o oaie păscând litera i), dar în cazul versurilor scrise de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de "împiegați specializați". Pe scurt, cei care nu simt melodia limbii, fiorul ei, sunt filiștrii suferind de amusie. Întorcîndu-ne la Schopenhauer, amusicul e omul incapabil să se bucure de melodia vieții interioare. Omul care nu știe să cadă pe gînduri, rumegînd amintiri, despicînd înțelesuri și trăind în matca interiorității. "Cauza pentru care capetele cele mărginite sunt așa de expuse urîtului este că intelectul lor nu e nimic alta decît un medium al motivelor de voință. Dacă deocamdată nu sunt motive la
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
se interzică de tot punerea în mișcare a clopotelor... Altul mai isteț zice că unei case poți să-i interzici, unei biserici nu. Când o dărâmi, e altceva... Se dărâmă, și gata. Cei mai mulți par seduși de logica aceasta. Stau și rumegă în sinea lor. Se aude vibrând lung ultimul dangăt ca un punct. Se reia citirea raportului. * Faleză cu radar. Căpițe de fân înșirate. Trei vaci elvețiene bălțate, maro, cap alb, genele albe și ele. Coasa fără limba ei de oțel
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat, în care morala e tăcută sub tăcere și suferită în viscere
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
clasa de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii. Absența senzațiilor tari, care vin, îndeobște, din aerul ozonat al înălțimilor sau din gradele sporite ale etilului, este compensată blînd de
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
cu reprezentanții oficiali ai bisericilor. Consider că multe lucruri, în această zonă teologică, sunt distorsionate. Față de mesajele originare. Bisericile oficializate constituie un mijloc de permanentizare a acestor distorsiuni, față de care eu nu mă supun. Consider că fiecare ar trebui „să rumege" pe cont propriu adevărurile ce-i sunt oferite. - încercările prin care trecem pot, oare, avea o influență asupra creatorului, asupra artistului? - Asta depinde de fiecare dintre noi. Pe unii îi înrăiesc, pe alții îi întăresc. Incercările acestea - cred că este
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
epitetelor ritmează fraza. Câte un tablou pașnic apare surprinzător după dinamismul luptei: „(Charlemagne) adoarme, pradă oboselii. De-a lungul și de-a latul câmpului, francii au adormit și ei. Nici un singur cal nu mai izbutește să stea în picioare; toți rumegă culcați. Învață multe cel care suferă”. Ca și Grigore Ureche, cronicarul face apel la apariții dumnezeiești: „Iată că a venit la el (la Charlemagne) un înger, acela care are obiceiul să-i vorbească”. Împăratul are două vise premonitorii. „Iată ce
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
în orice act de spovedanie intră un imbold drastic de primenire lăuntrică, iar Nicolae Radu se supune lui. Ajuns la o vîrstă cînd viața, în loc de a se deschide spre viitor, se întinde toată pe tipsia trecutului, cînd așadar conștiința își rumegă amintirile din lipsa altui obiect de interes imediat, autorul n-are ezitări în a-și pune în lumină părțile stînjenitoare. De aceea, cititorul are sub ochi un bilanț interior la care Nicolae Radu recurge ca la o sursă de împăcare
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
mucoasă inferioară. Un nor gros a acoperit luna, iar satul a devenit brusc negru, dispărînd ca un vis în întunericul dimprejur. N-avea importanță, soarele va răsări la ceasul potrivit și le va arăta drumul spre staulul unde boii, acum rumegînd, aveau presentimentul că li se va schimba viața. Subhro traversă șirul des de copaci și se întoarse la locul său din dormitorul comun. Pe drum se gîndea că, dacă șeful ar fi fost treaz, asta i-ar fi dat, în
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
o poezie de dragoste atât de frumoasă, cum nu mai citisem alta în limba poeziilor noastre: „Pășunea mea tu să fii/ Cu păpădii./ Eu să fiu boul tău alb și nevinovat/ Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,/ Pe înserate,/ Pe copitele îngenunchiate./ În jugul brațelor tale/ Aș urca greul cerurilor goale/ Și munții lunii până-n pisc./ Am rămâne în lună, pe disc,/ Să arăm văile de tibișir,/ Să semănăm lămâiță și calomfir./ Culcă- mi-te trândăvă pe
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Unii dintre ei evită să mai iasă din casă, pretextînd (frecvent nefondat) vîrsta înaintată ori sănătatea precară. Alții se achită de obligațiile profesionale, sec și nespectaculos, retrăgîndu-se apoi, grăbit și în general cu priviri hăituite, către vizuina proprie, unde își rumegă, în tăcere și resemnare, marginalizarea.” Toți acești oameni de valoare trăiesc un acut sentiment de inadecvare, de neapartenență și de inferioritate. Prin urmare, oamenii cu distincție au ajuns să se simtă inferiori în România, în vreme ce „superiorii” sunt reprezentați de figurile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
schimb, cînd acordul între viață și filozofie lipsește, hiatusul apărut îl condamnă pe tînăr la un eșec pe care acesta și-l acoperă cu travaliul onorabil pe care îl depune în planul vieții universitare. Tînărul devine colportor al ideilor altora, rumegînd cu onestitate niște gînduri care nu-i aparțin, și chiar dacă munca lui are darul de impresiona prin competență, eșecul său interior rămîne intact. Filosofic vorbind, el și-a ratat drumul, chiar dacă cariera academică pe care o face poate fi strălucită
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
și ochii și buzele / care vorbesc”. Nașterea Mîntuitorului, evocată în liniile-i consacrate, apare ermetică precum un anume gen de poezie: „ a sosit noaptea, curînd vom șopti, / între cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele. / rumegînd./ aici încep gemetele fecioarei cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme încetișor căpșorul mieilor», să-i caute «sub năstureii moi de lînă», iar boii în lan, prin flori de sînziene, «își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd / cu vîrful coarnelor ca melcii». Un ciclu întreg al expoziției, de altfel, ne va trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
tăvălesc în ea, făcându-mi să-mi tremure de plăcere de-a lungul coastelor pielea tare și negricioasă. Iarba vânjoasă înțepându-mi nările m-ar îmbăta cu aroma ei de vegetația arsă iar dinaintea mării care stă în față aș rumega cu filosofie capătul fibros al unei burueni. Dorință deșartă... Am mângâiat totu[și] acest măgar ca pe un frate. Cu cele mai bune gânduri, Florio [Alla gentilissima signorina Georgetta Ghimpeanu, Via Toamnei, nr. 35a, Bucarest, Romania]. * [București, 27 noiembrie 1926
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
toată dimineața pentru acea discuție. Arăta neobișnuit de frumoasă. Am crezut că îmi va spune că i s-a descoperit o tumoare și că mai are șase luni de trăit. În schimb, m-a întrebat dacă sunt homosexual. Probabil că rumegase ideea asta mult timp. Mama nu era conștientă de albinismul meu. Nu cred că a înțeles vreodată ce handicap social este din perspectiva unui albinos cu ochi roșii să fie în competiție cu băieți norvegieni bronzați frumos, cu ochi albaștri
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
Emil Brumaru Iubito cu ochii fierți În brusturi, vrei să mă ierți Că mi-s boii cam incerți? Roua n-o mai rumegă, Din nară le-alunecă Răcoarea-n duminecă. La porți vechi se uită lung, Rîmele cu cornu-mpung Și n-ajung unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
că nu vede și degetul tău ascuns în pumnul meu ca toarta unei amfore vechi golul cutiei poștale uterul călugăriței dimensiunile flămînde ale întunericului valurile captive sub banchizele reci această sleire a sîngelui în soldatul care se predă cîte vaci rumegă blînde pe pajiști cum aștept eu noapte de noapte cînd tata își acorda vioara și coarda întinsă la maxim sub luna năvalnică aerul pocnind ca o cheie aruncată în cutia de fier poți să-ți vezi de treabă nebunia mea
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
acestea?" Cum ardeleanul tot ardelean rămâne, punând o distanță respectabilă între vorbă și faptă, Virgil s-a ales și cu eticheta de ,laș", pe care simpatica domnișoară Luminița i-a aplicat-o cât ai zice pește. Ajuns însă acasă, a rumegat situația pe toate fețele și a produs următoarea teorie, în deplin acord cu scripturile corect-politice ale lui Sorin Matei, conform cărora toate relele culturii române se datorează așa-numiților ,boieri ai minții". Aceștia, ,mari strategi ai interesului propriu, și al
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
Dinu Flămând lătrat iar într-o zi se fisurează pe neașteptate ceva sub linia orizontului o briză nervoasă întunecă fața soarelui norul trece pe acolo cu groapa unei absențe se aud dinții nimicului rumegînd umbra pe o singură parte în miezul miezului se așează contrariul miezului ca un ghem de cifre înmugurite ceva ce depășește înțelegerea minții tale anticipă și se răzgîndește rădăcinile platanilor continuă să are orașul pe dedesubt la fereastră aerul pare
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
animal, ea are un adevărat cult: una dintre colege este scroafă ordinară, un coleg este porcină ale cărui șunci ar asigura hrana pe trei zile pentru salariații firmei, în timp ce altul este o gorilă care clefăie ca un porc când își rumegă Orbit-ul... Dură femeie, nu? Însă nu pot să nu recunosc sincer că, pentru acuzațiile, invectivele și epitetele administrate vecinul Pălăriosu, am fost mândru de ea. De fapt, când e vorba de făcut rele, suntem un cuplu admirabil: ne completăm
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
se topească unde oasele devin semafoare pentru îngeri unde semnele vorbesc o altă limbă pe care n-o înțelege nimeni se-aude în surdină rumoarea lumii un fel de zgomot care ne dă dureri de cap cineva strigă de la tribună rumegând cuvintele ronțăindu-le printre dinți inaugurând delirul vom face drumuri de argint și autostrăzi suspendate luni, 9 mai 2016 Referință Bibliografică: semafoare pentru îngeri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi
SEMAFOARE PENTRU ÎNGERI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384939_a_386268]
-
tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
Și spre casa ta pornesc la drum.Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște,... XIII. RECONDIȚIONARE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]