KorAP: Find »[drukola/base=rună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...14 >

342 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase să lunece În josul apei. - Tu m-ai scos din brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum, Enkim te-a salvat și el pe tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a tot spălat rana. - Hei, i-o reteză Runa. Hai s-o luăm din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase rana, după care se pitise Într-o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase rana, după care se pitise Într-o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase, nevăzut și neauzit, În casa Runei. Era plecată și ea. Mâncase din bucatele ei și se vârâse apoi În culcuș, căzând Într-un somn adânc. Nu-l scuturaseră frigurile decât o singură dată, trezindu-l, dar chiar atunci apăruse și Runa. Îi povestise tot. Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nevăzut și neauzit, În casa Runei. Era plecată și ea. Mâncase din bucatele ei și se vârâse apoi În culcuș, căzând Într-un somn adânc. Nu-l scuturaseră frigurile decât o singură dată, trezindu-l, dar chiar atunci apăruse și Runa. Îi povestise tot. Și ce aflase despre cuvinte, și ce știa despre Tatăl, și ce credea că știe despre Krog, și cum fuseserăm Împresurați de uriașii aceia și cum puseseră ei mâna pe mine. - Vreau să-l scot din mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Și ce aflase despre cuvinte, și ce știa despre Tatăl, și ce credea că știe despre Krog, și cum fuseserăm Împresurați de uriașii aceia și cum puseseră ei mâna pe mine. - Vreau să-l scot din mâinile lor, Încheiase el. Runa nu scosese o vorbă și Începuse să-și facă de treabă prin casă, dar nu izbutise să ducă nimic până la sfârșit. Plecase după apă, dar se Întorsese cu burta din piele pe jumătate goală. După o vreme, se așezase lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se rup cerurile. Se băgaseră unul lângă celălalt În culcuș și se Însoțiseră din nou. A doua zi, Enkim o Întrebase dacă Vinas n-ar fi vrut cumva să-i dea o mână de ajutor ca să-l salveze pe Krog. Runa nu-i răspunsese. Îl lăsase pe Enkim În casă și ea pornise prin sat. Se Întorsese abia pe la prânz, cu ochii roșii de plâns. - Ce zici? Crezi că ucigașul ăla de Krog o să ne Învețe pruncul să vorbească asemenea Tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Krog așa? Trebuie să se Întoarcă la Moru iute-iute? - Nu mi-a spus, dar cred că nici el nu știe cât o să dureze călătoria asta a lui. - Adică, nu se grăbește. - Nu se grăbește. Dar nici n-o să stea locului. Runa rămăsese iarăși pe gânduri. Apoi se vârâse În culcuș. - E bine că nu se grăbește. E foarte bine, șoptise ea și o podidiră lacrimile. Vino lângă mine, Enkim. Ca prima oară. Vreau mult. Se bucuraseră unul de celălalt, of, of.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iarăși pe gânduri. Apoi se vârâse În culcuș. - E bine că nu se grăbește. E foarte bine, șoptise ea și o podidiră lacrimile. Vino lângă mine, Enkim. Ca prima oară. Vreau mult. Se bucuraseră unul de celălalt, of, of. Apoi, Runa plânsese din nou. - Nici Vinas, nici celelalte, nu vor să audă Încă de vorbe. Cică să așteptăm. Să vedem ce se Întâmplă. Oricum, nici una n-o să vină să-l scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să-i dau țâță, ca după aia o luăm din nou la drum... - Krog e om cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa. Puseseră totul la cale Încă din noaptea aceea. Ea Își luase sulița cea grea, sulița cea mică și pietrele de mână lungi, șlefuite până la luciu. Făcuseră o traistă În care vârâseră blănuri pentru orice fel de vreme, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Își luase sulița cea grea, sulița cea mică și pietrele de mână lungi, șlefuite până la luciu. Făcuseră o traistă În care vârâseră blănuri pentru orice fel de vreme, mai ales că iernile erau din ce În ce mai grele de la un timp Încoace. Apoi, Runa luase ierburile de leac pe care orice femeie din sat le cunoștea, și plecaseră În crucea nopții. Se strecuraseră În apropierea satului uriașilor și, preț de câteva zile, nu făcuseră altceva decât să se uite la ce și cum făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vadă pe unde era mai bine să fugă. După aia, au pus la cale cum să-l scape pe Krog. Enkim avea să pună foc unei case din celălalt capăt al satului, ca să-i țină pe uriași pe loc, În timp ce Runa avea să-l scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de tot. - E acolo o apă Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de tot. - E acolo o apă Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii pe ea, ne scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii pe ea, ne scoate În cel mult două zile la Marea cea mare. - Marea cea mare? - Așa spun bătrânele că-i zice, dar nici ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș, numai și numai ca să nu lăsăm urme. Odată ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș, numai și numai ca să nu lăsăm urme. Odată ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul nu era ușor, dar tot Runa ne-a spus că cel mai ușor e să vezi un om care se plimbă ca prostul pe creastă. Seara, ne-am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
foc. La ivirea zorilor, ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca la vreo trei palme pe cer când, deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca la vreo trei palme pe cer când, deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu auziseră nimic, dar ne-am și repezit undeva spre vale, unde ne-am pus pe așteptat. După o vreme, am auzit din nou glasurile. Enkim și Runa mi-au spus că ei tot nu auzeau nimic, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu auziseră nimic, dar ne-am și repezit undeva spre vale, unde ne-am pus pe așteptat. După o vreme, am auzit din nou glasurile. Enkim și Runa mi-au spus că ei tot nu auzeau nimic, dar știam eu ce știam - nu auzeam altceva decât zvonul vorbelor spuse În minte, din ce În ce mai tare. Apoi, am simțit și mirosul, Îndepărtat, de sudoare și de om alergând. De data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mai multe decât degetele unei mâini! Am luat-o târâș spre culme și, abia ce-am scos capul ca să privim de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din Cer! - șopti Runa. Uite-o și pe Vinas! Era cu ei, netrebnica, și mergea mai repede ca toți. Când o văzu, Enkim Își Înăbuși râsul și-mi trase un cot, dar nu-l băgai În seamă. Așteptarăm până ce Îi văzurăm Încotro o iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
seamă. Așteptarăm până ce Îi văzurăm Încotro o iau - grăbiți, fără să scoată un zgomot, se afundară În pădurea de la poalele muntelui. - Vinas știe și ea de apa care duce la Marea cea mare și vrea să ne taie calea, scrâșni Runa și se lăsă să alunece Înapoi. Dacă ne Întoarcem, dăm de pândarii pe care, cu siguranță, i-au lăsat În urmă. Spre Apus sunt munți de netrecut. Of, of, doar spre Răsărit o să avem noroc. Ne-a făcut semn s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]