344 matches
-
poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Așa-zisul -cunoscut științific sub numele de "Alfabetul Orhon"- este un tip de scriere constând în jur de 40 de însemne și simboluri, întrucâtva asemănătoare cu cea runele, dar aparținând popoarelor turcice din antichitatea târzie și evul mediu. Caracterele acestui alfabet au fost descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea ca fiind gravate în special pe două monumente din granit zăcând pe Valea Orhon din Mongolia de astazi
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
nord-vestul Mării Negre, unde sunt puternic influențați de popoarele turcice, atât pe plan genetic, cât și pe planul limbii. În secolul al VII-lea ajung sub stăpânirea primului stat turc. Probabil în această perioadă au primul contact cu scrierea, sub forma runelor turcice. Pornind de la acestea, își creează și ei o scriere, numită „scrierea maghiară veche”, sau „runele maghiare”, în secolele VII-VIII, folosite în inscripții încrustate în lemn sau piatră până pe la anul 1850. În această perioadă, fiecare trib își are dialectul
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
planul limbii. În secolul al VII-lea ajung sub stăpânirea primului stat turc. Probabil în această perioadă au primul contact cu scrierea, sub forma runelor turcice. Pornind de la acestea, își creează și ei o scriere, numită „scrierea maghiară veche”, sau „runele maghiare”, în secolele VII-VIII, folosite în inscripții încrustate în lemn sau piatră până pe la anul 1850. În această perioadă, fiecare trib își are dialectul său. Lexicul continuă să se dezvolte prin împrumuturi turcești, din domeniul vestimentației, al agriculturii, al viticulturii
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizau satele, acest zeu nu era unul dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați de copac pentru a aminti de căpătarea înțelepciunii runelor. În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar. Alte nume sub care este cunoscut Odin sunt: Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
Flacăra”, „Noua revistă română”, „Vremuri nouă”, „Capitala”, „Viața literară”, „Lupta” ș.a. A mai semnat și Rovinnae Costya. Nici genul dramatic nu îi scapă, Comitetul de lectură al Teatrului Național din București acceptându-i două piese, una de inspirație istorică, Regele Runa, iar cealaltă - pretext de a-și afirma poziția antisemită - Svastica, ambele nevăzând luminile rampei. A avut și preocupări de cosmologie și nu unele întâmplătoare, de vreme ce devine membru al Societății Astronomice din Paris, preocupări ilustrate în volumul Evoluțiunea cosmică de la ultra-eter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289392_a_290721]
-
ca să declar al pentaculului Sens Ocult, Întrebarea Cabalistică la care doar puțini vor răspunde, și să le spun cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i. Treizeci și șase de Invizibili vor trebui să dea răspunsul, enunțarea Runei al cărei sens e deschis doar fiilor lui Hermes, și numai lor să le fie dată Pecetea Amăgitoare, Masca În spatele căreia se profilează chipul pe care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază l-am visat pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne pe frunte! La petrecerea lui Dagmar și Rune Gomer, la aniversarea lui Rune, într-un apartament luxos, pe Drottningatan, la doi pași de locuința mea. Erau acolo cei dragi inimii mele: prietena mea, organista Mary Ljungvist Hen, de la Biserica „Adolf Fredrik” și Corul Bach, de la aceeași biserică. M-a uluit ce a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
măslinul. Versul izvorăște din neliniște, din suferință, din așteptarea cântecului, fiind totodată o luptă cu timpul: „Împotriva Absenței / și a Uitării cumplite / fiecare poem al meu / este o auroră / pururi din cenușa mea înălțându-se” (În umbra Paradisului). În Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic) (1976) se păstrează caracterul imnic, hieratismul, mistica, dar se îngustează sfera de referință la poeții români. Astfel, Eminescu „de tânăr a învățat limba Melancoliei”, el arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
acest univers ostracizant se face în visare, în literatură, în argou, adoptat ca scut. Tonul rămâne sentimental, melancolic, specific unei evocări a despărțirii de copilărie și adolescență. SCRIERI: Nopțile migratoare, pref. Alexandru Paleologu, București, 1972; Zodia măslinului, București, 1974; Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic), București, 1976; Dați ordin să înflorească magnolia, București, 1977; Viața la treizeci și trei de ani, București, 1981; Îngerii chilugi, București, 1982; Balada vestitorului și alte poeme, București, 1986. Traduceri: Forugh-e Farrokhzad, Întâlnire în noapte, București, 1988 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
poeți tineri: Dan Verona, Paul Balahur, CRC, 1974, 45; Dana Dumitriu, „Zodia măslinului”, CL, 1974, 12; Dan Mutașcu, „Zodia măslinului” sau Limitele creșterii, SPM, 1974, 206; Paleologu, Simțul practic, 133-134; Mincu, Poezie, 228-230; Piru, Poezia, II, 503-505; Paul Dugneanu, „Cartea runelor” - Literele de aur, LCF, 1976, 16; Dana Dumitriu, „Cartea runelor”, RL, 1976, 19; Laurențiu Ulici, „Cartea runelor”, CNT, 1976, 21; Nicolae Oprea, „Cartea runelor”, VR, 1976, 6; Victor Felea, „Cartea runelor”. Formule poetice, TR, 1976, 26; Dumitru Mureșan, Poezia culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Dumitriu, „Zodia măslinului”, CL, 1974, 12; Dan Mutașcu, „Zodia măslinului” sau Limitele creșterii, SPM, 1974, 206; Paleologu, Simțul practic, 133-134; Mincu, Poezie, 228-230; Piru, Poezia, II, 503-505; Paul Dugneanu, „Cartea runelor” - Literele de aur, LCF, 1976, 16; Dana Dumitriu, „Cartea runelor”, RL, 1976, 19; Laurențiu Ulici, „Cartea runelor”, CNT, 1976, 21; Nicolae Oprea, „Cartea runelor”, VR, 1976, 6; Victor Felea, „Cartea runelor”. Formule poetice, TR, 1976, 26; Dumitru Mureșan, Poezia culturii, VTRA, 1976, 7; Dinu Flămând, Un ordin pentru înflorire, AFT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Mutașcu, „Zodia măslinului” sau Limitele creșterii, SPM, 1974, 206; Paleologu, Simțul practic, 133-134; Mincu, Poezie, 228-230; Piru, Poezia, II, 503-505; Paul Dugneanu, „Cartea runelor” - Literele de aur, LCF, 1976, 16; Dana Dumitriu, „Cartea runelor”, RL, 1976, 19; Laurențiu Ulici, „Cartea runelor”, CNT, 1976, 21; Nicolae Oprea, „Cartea runelor”, VR, 1976, 6; Victor Felea, „Cartea runelor”. Formule poetice, TR, 1976, 26; Dumitru Mureșan, Poezia culturii, VTRA, 1976, 7; Dinu Flămând, Un ordin pentru înflorire, AFT, 1977, 4; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
1974, 206; Paleologu, Simțul practic, 133-134; Mincu, Poezie, 228-230; Piru, Poezia, II, 503-505; Paul Dugneanu, „Cartea runelor” - Literele de aur, LCF, 1976, 16; Dana Dumitriu, „Cartea runelor”, RL, 1976, 19; Laurențiu Ulici, „Cartea runelor”, CNT, 1976, 21; Nicolae Oprea, „Cartea runelor”, VR, 1976, 6; Victor Felea, „Cartea runelor”. Formule poetice, TR, 1976, 26; Dumitru Mureșan, Poezia culturii, VTRA, 1976, 7; Dinu Flămând, Un ordin pentru înflorire, AFT, 1977, 4; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1977, 17; Dan C. Mihăilescu, Neprețuita simplitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Poezie, 228-230; Piru, Poezia, II, 503-505; Paul Dugneanu, „Cartea runelor” - Literele de aur, LCF, 1976, 16; Dana Dumitriu, „Cartea runelor”, RL, 1976, 19; Laurențiu Ulici, „Cartea runelor”, CNT, 1976, 21; Nicolae Oprea, „Cartea runelor”, VR, 1976, 6; Victor Felea, „Cartea runelor”. Formule poetice, TR, 1976, 26; Dumitru Mureșan, Poezia culturii, VTRA, 1976, 7; Dinu Flămând, Un ordin pentru înflorire, AFT, 1977, 4; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1977, 17; Dan C. Mihăilescu, Neprețuita simplitate, LCF, 1977, 18; George Alboiu, Doi poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
12 milioane de vorbitori în Peru, Ecuador, Columbia, Chile, Bolivia, Argentina. Este limba oficială în Peru, Bolivia și Ecuador. Se studiază în școala și universitate și se folosește în presă, emisiuni de radio și televiziune, în literatura etc. Autoglotonimul este runa șimi ("limba oamenilor"). După cucerirea spaniolă, cuvîntul runa "om" a ajuns să însemne "populație autohtonă" prin opoziție cu wiraqucha "străini, spanioli". Astăzi runa șimi înseamnă "limba populației indigene", față de mișu șimi, kastilla șimi "spaniolă". În cele două dialecte columbiene ale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Chile, Bolivia, Argentina. Este limba oficială în Peru, Bolivia și Ecuador. Se studiază în școala și universitate și se folosește în presă, emisiuni de radio și televiziune, în literatura etc. Autoglotonimul este runa șimi ("limba oamenilor"). După cucerirea spaniolă, cuvîntul runa "om" a ajuns să însemne "populație autohtonă" prin opoziție cu wiraqucha "străini, spanioli". Astăzi runa șimi înseamnă "limba populației indigene", față de mișu șimi, kastilla șimi "spaniolă". În cele două dialecte columbiene ale acestei limbi, quechua e denumită inka šimi "limba
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și universitate și se folosește în presă, emisiuni de radio și televiziune, în literatura etc. Autoglotonimul este runa șimi ("limba oamenilor"). După cucerirea spaniolă, cuvîntul runa "om" a ajuns să însemne "populație autohtonă" prin opoziție cu wiraqucha "străini, spanioli". Astăzi runa șimi înseamnă "limba populației indigene", față de mișu șimi, kastilla șimi "spaniolă". În cele două dialecte columbiene ale acestei limbi, quechua e denumită inka šimi "limba incașilor". Inventarul fonematic vocalic se compune doar dintr-o vocală deschisă (a) și două închise
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nimicul. Moartea e forma ultimă a violenței, cu o dublă privare de libertate, a victimei și a călăului. De aceea moartea este ultimul dintre mistere, în fața căruia toți suntem "egali", cum a spus-o Eminescu. Poetul a numit-o enigma, runa. Ea e lumea fără lumen: "Moarte, tu îmi pari o noapte neagră, naltă și întinsă, / Iar în mijloc de-ntuneric o făclie stă aprinsă" (Moarte, tu îmi pari...). Oricât de căzută, Dumnezeu încă nu și-a retras din lume ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și alte texte. Dezbrăcând poezia de hainele de imagini, dăm, inevitabil, de cadavrul trist și gol. Înțelegem că tăcerea cadavrului e moartea ("Ea trăiește, iar nu lumea. Părând altfel totdeauna / Și fiind în veci aceeași, ea-i enigma, ea e runa / Cea obscur-a istoriei, a naturei și a tot".172). Dar gândul eminescian se "bifurcă", fiindcă tăcerea nu e doar numai cadavrul, moartea, ci și viața, căci antitezele n-au sens una fără alta, chiar și când eșuează, devenind monstruoase
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Prin urmare, moartea eroică devine o experiență religioasă privilegiată” . Odhin-Wodan, zeul suprem la germani se deosebește radical de Zamolxis, fiind mai mult șaman, care ține de moștenirea indo-europeană, dar și de influențe nord-asiatice, decât un învățat, deși a dobândit scrierea, runele, prin relevare, iar învăță tura, atât cât o are, este dobândită prin viclenie , pe când structura zeului Zamolxis este, așa cum am arătat, diferită, fiind apropiată de filozofia egipteană și grecească și, în multe privințe, depășindu-le. Nu știm decât speculații despre
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
astfel că arta orientală sarmatică și iraniană ajunge prin goți la toți germanicii și în apusul Europei . Nimic nu-i îndreptățea să joace vreun rol istoric dacă „furtul” istoriei geților și dacilor nu s-ar fi grefat pe învățarea alfabetului runelor (semne luate din alfabetul latin și grec) și 35 adoptarea creștinismului, în formă ariană, chiar pe pă mântul getodacic, prin episcopul de Durostorum, Ulfila, și el, got de neam. Dintre cele două ramuri ale goților - vizigoții și ostrogoții - cei de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Chișinău, 1995. Nahaylo, Bohdan, Swoboda, Victor, Soviet Disunion: A History of Soviet Nationalities Problem in the URRS, Free Press, New York, 1990. Nolte, Ernst, „Vergangenheit, die nicht vergehen will”, Frankfurter Allegemeine Zeitung, 6 iunie 1986. Nolte, Ernst, Războiul civil european, 1917-1945, Runa, 2005. Pasat, Valeriu, Trudnye stranicy istorii Moldavii (1940-1950) (Pagini dificile din istoria Moldovei), Moscova, 1994. Pasat, Valeriu, „Deportaciya «antisovetskih elementov» iz Moldavskoi SSR v 1941 godu” („Deportarea «elementelor antisovietice» din RSS Moldovenească”), În V.P. Dimitrienko (ed.), Vlast’ i obshchestvo v
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Drogul impune parcă și modalitatea de creație, textul marchează ruptura, distanțarea de coerent și de concret, regnul uman se confundă cu cel animal sau vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]