18,699 matches
-
sînt profesorul Toyofusa Kinocrapa, președinte al Asociației Dostoievski din Japonia, editor-antologator, și Karen Stepanian, secretar al Asociației Dostoievski din Rusia - redactor. Participanții au venit din zeci de țări din Europa, America, Asia, Australia, cei mai numeroși fiind japonezii, urmați de ruși. Surprinzătoare a părut absența aproape totală a exegeților din SUA, unde fiecare universitate are cîte un profesor specialist în opera lui Dostoievski. De remarcat, prezența președintelui actual al International Dostoievski Society, profesor al Universității din Heidelberg Horst-Iurgen Gerigk, cu o
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
japonezii nu numai că au acceptat propunerea, dar și au organizat o dezbatere la nivel mondial. Și m-au inclus în program pe locul ultim, pentru concluzii. La ora actuală, unii cercetători din Rusia (și nu numai) abordează opera romancierului rus din punct de vedere exclusiv creștin-ortodox, reducînd problematica la domeniul eticii. Astfel tratează, adesea, opera dostoievskiană chiar și reputați exegeți ca Valentina Vetlovskaja sau Vladimir Tunimanov. Valorile ontologice, gnoseologice, estetice rămîn astfel pe dinafară. "Atunci, de ce - am întrebat eu - japonezii
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
vesel: Hai că l-a-ndreptat!" Ticul unui profesor bătrân de franceză care din când în când spune: Verité, pas debout! Adică atunci când stai în picioare, fiind tensionat, de obicei, nu poți rosti calm un adevăr durabil, necesar... De unde obiceiul vechi al rușilor de a lua loc pe scaun, oridecâteori se pregătesc să plece la un drum lung. Dacă țin bine minte, în rusește se zice beroznîi. Pe vremuri, la Irkuțk, intrând într-un local cu prietenul meu Slava, un poet siberian de
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
nici de o înțelegere prealabilă la Yalta, deoarece nu s-a găsit nici un document doveditor. - Asta este părerea mea; atâta vreme cât nu se publicaseră arhivele sovietice putea exista un dubiu că ar fi fost o scrisoare anexă prin care se permitea rușilor să facă tot ce vor. Dar asta nu a existat. Se poate vorbi de o oarecare naivitate din partea lui Roosevelt care avea niște sfătuitori filo-sovietici (lucru dovedit ulterior), dar că a existat o intenție de a lăsa jumătate din Europa
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
durase vreo șase ani și făcuse milioane de morți. Să fim serioși! Era un lucru de negândit! În opinia mea, americanii (și britanicii, dar ei nu mai aveau putere) și-au spus că, încetul cu încetul, îi vor "roade" pe ruși și-i vor sili să se întoarcă în granițele lor; ceea ce, însă, au crezut că pot face în patru- cinci ani au făcut în patruzeci și cinci, dar, în cele din urmă au făcut-o. - Dar pe seama noastră. - Pe seama noastră
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
cinci de ani, dăunătoare pentru nenorociții ocupați de sovietici. Asta este istoria! Dar să nu se mai spună că am fost vânduți la Yalta! - Mi-a plăcut o observație din "Memorii": "Cei care ar vrea să fim iar pe mâna rușilor sunt la noi, nu în America", deci nu e o nouă înțelegere la Malta! V-aș ruga să punctați puțin în legătură cu întoarcerea în țară, despre șocul pe care l-ați simțit. - Întâmplarea a făcut (tot întâmplarea!) să plec în Africa
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
se pot face, în general, la mai puțin de o generație. Este un lucru dovedit istoricește peste tot. De fapt, trebuie, în medie, cam trei generații. Când Petru cel Mare, de pildă, cu cnutul și cu biciul îi silește pe ruși să se occidentalizeze, trebuie să aștepți o sută douăzeci de ani până când să iasă un Pușkin, un Lermontov, matematicieni și muzicieni mari! Trebuie, repet, cam trei generații pentru a schimba o mentalitate. - În schimb, comunismul a reușit rapid! - A reușit
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
dar apogeul de cronicar a fost însă când l-am ascultat pe Șaliapin venit la Teatrul Eforie ca să cânte "Boris Godunov". - L-ați văzut pe Șaliapin? - Era cutremurător! De neuitat... Nu numai vocea lui uriașă, dar era însăși întruchiparea țarului rus, purtând și un costum imperial de adevărat suveran. Dumnezeu a vrut ca, mulți ani după aceea - într-o călătorie în Italia, datorată numai profesorului George Oprescu, de astă dată în calitate de istoric de artă, s-a nimerit s-o cunosc pe
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
fiind demobilizat. Astfel că nu am mai văzut premiera "Cyrano de Bergerac" pusă în scenă de Maican și nici urmarea marțială a atentatului. - Terminarea războiului v-a prins la București? - Da. În afară de barbarul final, am bune amintiri din Odessa; mulți ruși erau cumsecade. O babușca unde dormeam făcea zilnic ceai, arătându-mi cum bucățile de zahăr trebuiau, mai întâi, muiate... - Spuneți-mi, domnule Brezianu, cum de v-au închis? Ați uneltit împotriva regimului, ce-ați făcut? - Doamne ferește! intervine doamna Brezianu: Ți-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
mai degrabă niște partizani, iar nu niște teroriști. În schimb, armata rusă a desăvîrșit distrugerea unui oraș cu 400.000 de locuitori? Groznyi, în care a fost vizată cu bună știință o populatie civilă, din care de altfel jumătate erau ruși. Asta nu mai e o derivă. Invadarea unei țări și masacrarea sistematică a locuitorilor acesteia nu se mai numesc "derivă". E vorba de o activitate principala. D.A.: Putem spune deci că e vorba aici de un terorism de stat, deliberat
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
Un terorism de stat, exercitat de o armată. Occidentul nu distinge însă între cele două definiții ale terorismului, cea democratică despre care vorbeam "oameni înarmați care agresează o populatie dezarmata" și cea de-a doua definiție, pe care o propun rușii și chinezii, definiția autocratica a terorismului, si anume: e terorist cel care se opune statului sau puterii stabilite. Este definiția pe care o dădea Tarul Nicolae Întîiul, sau Stalin, si e definiția pe care o continuă Puțin: Este terorist cel
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
de refugiați ceceni de pe teritoriul său. D.A.: Putem spune că Suedia se teme de Puțin? A.G.: Nu știu de ce se teme Suedia, știu că e o țară irealista și... în acest caz... imorală. Pentru că, încurajînd furia războinica a statului major rus și a lui Puțin, se pune în pericol nu numai morală, dar chiar securitatea Europei. Puțin e în acest moment un pompier piroman. Reproduce în Cecenia ceea ce rușii au făcut în Afganistan. D.A.: Pentru că am vorbit de morală, să discutăm
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
și... în acest caz... imorală. Pentru că, încurajînd furia războinica a statului major rus și a lui Puțin, se pune în pericol nu numai morală, dar chiar securitatea Europei. Puțin e în acest moment un pompier piroman. Reproduce în Cecenia ceea ce rușii au făcut în Afganistan. D.A.: Pentru că am vorbit de morală, să discutăm puțin despre atitudinea țărilor E.E. Cum vă explicați că un pacifist că Havel poate sprijini un eventual război în Irak? A.G.: Uitați, Havel a sprijinit întotdeauna dreptul cecenilor
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
am vorbit de morală, să discutăm puțin despre atitudinea țărilor E.E. Cum vă explicați că un pacifist că Havel poate sprijini un eventual război în Irak? A.G.: Uitați, Havel a sprijinit întotdeauna dreptul cecenilor la independență. A sustinut întotdeauna că rușii n-au ce căuta în Cecenia, si a inteles pericolul reprezentat de Rusia atunci cînd se deda la războaie etnocide, care riscă să ducă la genocid. Havel nu e singurul care crede că Rusia rămîne un pericol, mai există și
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
n-au ce căuta în Cecenia, si a inteles pericolul reprezentat de Rusia atunci cînd se deda la războaie etnocide, care riscă să ducă la genocid. Havel nu e singurul care crede că Rusia rămîne un pericol, mai există și ruși cît se poate de onorabili și de rezonabili care gîndesc la fel. De exemplu, istoricul Afanasiev, a cărui ultima carte se intitulează "Rusia primejdioasa. Țările Europei de Est simt această primejdie." Iată de ce ele au nevoie de protecție, protecție pe
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să catadicsească să cumpere ultimele obiecte ce amintesc vremile apuse dinaintea revoluției bolșevice. Cu mai bine de douăzeci de ani înainte ca George Călinescu să imagineze, în Bietul Ioanide, celebra scenă a
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Ioana Pârvulescu Aproape că n-a existat iarnă, în anii de după 1989, în care să nu recitesc cîte "un rus". Evenimentele din decembrie m-au prins cu Crimă și pedeapsă în mînă. Am reluat apoi, ca pe un cadou de vacanță primit iarăși și iarăși, toate romanele din biblioteca noastră brașoveană ale lui Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Soljenițîn. Asemenea caselor de
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
8%), Bruckner (7%), Mozart (6%), Chopin și Rachmaninov (câte 5%), Vivaldi, Schubert, Liszt, Saint-Saëns (câte 3%), Schumann, Glinka, Sarasate, Mendelssohn, Musorgski, Grieg ș.a. (câte 1%). Bilanțul - în mare - ar fi: peste 60% din autorii preferați sunt romantici, majoritatea germani sau ruși; prezența importantă a lui Debussy (o surpriză plăcută); absența totală a lui Bach, Haydn, Berlioz ori Franck. Îmi dau seama, desigur, că alegerea compozitorilor a fost sugerată și de alți factori, în afară de cel al simplei afinități spirituale cu muzica aleasă
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
ne-ar fi cerut să intrăm fără demnitate! Deși erau destul de mărișori pe vremea ocupației sovietice, n-am observat ca vreunul din guriștii anti MacDonald's de azi să fi făcut caz că țara era plină de magazine speciale pentru ruși, sau că tot ce ținea de identitatea națională era terfelit cu o bestialitate inimaginabilă. în clipa de față, a nu dori să fii în N.A.T.O. înseamnă să dorești - direct, imediat și implacabil - distrugerea propriului popor. O distrugere prin înapoiere
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
categoria mare a ficțiunii. Și nu doar în estul fost "sălbatic". Experiența decernării premiului Nobel lui Soljenițîn a dezvăluit teama autorităților occidentale - în speță, suedeze - de a nu "supăra" autoritățile sovietice printr-o manifestare publică prilejuită de onorantul (pentru poporul rus) moment și a dus, peste câțiva ani, la decernarea aceluiași premiu - pentru echilibru? - chiar "autorului" romanului Pe Donul liniștit. Aleksandr Soljenițîn, Vițelul și stejarul. însemnări din viața literară. 2 volume. Traducere din rusă de Maria și Ion Nastasia. Editura Humanitas
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu va reacționa la fel și spre sfârșitul domniei, când Dimitrie Cantemir trece de partea rușilor: "...au făcut multe meșteșuguri Costandin-vodă, mai vârtos cu bani au împăcat pe turci ca să nu meargă la ei, văzând pe moscali că au întrat în Țara Moldovei, nădăjduind în oarece chip izbândă creștinilor. Însă el nu vrea să meargă nici
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de altfel și semnatarul prefeței. Fețele orașului reconstituit de Zoltán Rostás ar mai putea fi cu greu găsite în Capitala zilelor noastre: aristocrația și burghezia de tradiție, meșteșugarii și comercianții evrei, armeni, greci, servitoarele unguroaice și guvernantele nemțoaice, aromânii și rușii albi, pe lîngă mai familiarele imagini - a inginerului textilist școlit în Franța, evreu maghiar și comunist în ilegalitate, a studentului ungur căminist interesat de calitatea învățămîntului și implicat în activitățile comunității sale etnice, a muncitorului român ajuns pensionar pe cale de
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
sînt luate pe rînd pasiunile de preadolescență: Jules Verne, cataloagele cu mașini străine, diverse reviste. Cît despre război el a avut implicații directe și dure asupra băiețelului: "Pentru mine războiul s-a manifestat prin dispariția prăjiturilor, a torturilor etc." Pentru ruși acea vreme a însemnat o cruntă perioadă de interzicere a alcoolului. România a devenit un rai pentru contrabandiștii care profitau de binecuvîntata prohibiție... Paginile sînt străbătute de o autenticitate rară în memorialistica românească. Foarte frumoase rînduri apar despre lenea boierească
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
categoriile. în seama cui trebuie pusă? A influenței ruse, sau poloneze? Dar ifosele de boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența și talentul narațiunii, pe care l-am văzut la țăranii moldoveni, vin de la ruși." Bineînțeles, Georgică nu se îngroapă definitiv în viața de provincie. El cunoaște în amănunt viața Bucureștilor din poveștile altora sau din experiență personală. Un prieten mai vîrstnic și mai experimentat îi povestește adolescentului încă prins în chingile provinciei o poveste
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]