229 matches
-
Cernăuți, unde până în 1820 s-a construit cu sprijinul autorităților o biserică. Prin ordinul mai sus-menționat s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
la Siret în anul 1836. El a păstorit aici doar doi ani, după care i-a succedat preotul Ignatji Buczacki, care a administrat parohia timp de 36 de ani (1838-1874). În perioada păstoririi parohului Buczacki, s-a înființat filiala greco-catolica ruteana de la Gropeni, iar rutenii s-au organizat într-o comunitate etnică (Grămadă Rusească) al carei rol a crescut în viața politică a orașului. În anul 1869, conform recensământului organizat de autoritățile austro-ungare, ponderea rutenilor era de 16% din cei 6
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
secte și 24 de religie nedeclarata. Parohia greco-catolica din Siret a trecut printr-o perioadă de înflorire în timpul păstoririi preotului Clemente Zlepko (în ) (1868-1934), paroh al comunității siretene timp de 40 de ani (1894-1934) și administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România (1923-1930). Ca urmare a eforturilor sale, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au reușit în anul 1908 să-și construiască o biserică cu hramul „Schimbarea la Fața a Domnului” sau „Preobrajenia”, hram sărbătorit în fiecare an pe 6 august
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolica cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Limba ucraineană are multe cuvinte comune cu alte limbi vorbite de slavi, cele mai notabile fiind bielorusa, poloneza, rusa și slovaca. Limba ucraineană își are originea din limba slavă veche vorbită în Rusia Kieveană. Ea mai este cunoscută ca limba ruteană. Ucraineana, împreună cu alte limbi slavone de est, descinde direct din limbajul colocvial folosit în Rusia Kieveană (secolul X-XIII). Conform recensământului din 2001 din Ucraina, 85,2% dintre etnicii ucraineni care locuiesc în Ucraina au declarat ucraineana ca limbă maternă, în timp ce
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
greco-catolice în Bucovina. Astfel, prin Ordinul nr. 1524 din 1 mai 1812 al Guberniului de la Lemberg s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat Biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați parohiei ortodoxe „Sfântă Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. Parohia ortodoxă „Sfanțul Dumitru
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Biserica "Sfântul Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc este o biserică construită în anul 1883 de către comunitatea greco-catolică ruteană din municipiul Câmpulung Moldovenesc. După desființarea cultului greco-catolic rutean din România (1952), biserica a fost preluată de statul român care a trecut-o în folosința comunității ortodoxe. Ea a fost reparată și modernizată în a doua jumătate a secolului al
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
coloniști ruteni de religie greco-catolică, proveniți din Galiția sau din unele sate din nordul Bucovinei. Credincioșii greco-catolici ruteni din Câmpulung au participat inițial la slujbele oficiate în biserica romano-catolică, construită în anul 1815. În 1833 a fost înființată Parohia greco-catolică ruteană din Câmpulung, slujbele continuând să fie celebrate în lăcașul de cult romano-catolic. Condicile matrocole ale parohiei au fost începute în 1836. Abia în anul 1883, credincioșii greco-catolici ruteni și-au construit la Câmpulung Moldovenesc o biserică de lemn cu hramul
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
Cultul greco-catolic român (unit cu Roma) a fost desființat prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar cultul greco-catolic rutean a fost desființat și el prin Decretul nr. 7738 din 26 mai 1952. Începând din anul 1952, Biserica Greco-Catolică Ruteană din România și-a încetat existența. Până la desființarea cultului greco-catolic rutean, în această biserică au slujit următorii preoți: După Revoluția din decembrie 1989, Parohia greco-catolică ucraineană "Sf. Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc a fost reînființată la 19 februarie 1995, avându-l
Biserica Sfântul Dumitru din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323583_a_324912]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldovenească, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau ca limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Davideni a făcut parte din componența României
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
din Dubla Monarhie nu există. Limbile vorbite în Cisleithania 1910 Limbile vorbite în Transleithania 1910 Observație: unele limbi sunt considerate a fi dialecte ale unor limbi cu circulație mai mare. De exemplu, rusina și ucrainiana au fost înglobate în "limba ruteană" în cadrul recensămâtului, iar limbile romanice retice au fost considerate drept "italiană". Următoarele tabele ilustrează împărțirea pe religii a cetățenilor Austro-Ungariei. În vreme ce jumătatea austriacă a monarhiei era aproape în întregime catolică (majoritar roman-catolică, iar în estul Galiției și greco-catolică), în jumătatea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Bezirkul Kotzman (în română "Cozmeni", în ruteană "Kicmań") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea părți din nordul Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Cozmeni ("Kotzman"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
district, districtul Zastavna ("Bezirk Zastawna"). În Bezirkul Cozmeni trăiau în anul 1869 76.082 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a crescut la 94.633. Populația era formată în anul 1900 din: 83.419 vorbitori nativi de limba ruteană (68,9 %), 9.167 vorbitori nativi de limba germană (9,7 %), 129 vorbitori nativi de limba română (0,1 %)și 1.809 vorbitori nativi de alte limbi (1,9 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 518,80 km² și
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
După 1688, Maramureșul a devenit parte a Imperiului Austriac, odată cu Transilvania. În Maramureș nu a avut loc o trecere la unirea religioasă cu Roma ca în Ardeal. Grecocatolicismul în Maramureș a fost prezent prin apartenența religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna. Viața
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
a urmat o perioadă grea din impozitelor și dărilor apăsătoare, precum și a rechizițiilor făcute de armată în timpul deselor războaie. În acest timp numărul rutenilor crescând, se slavizează și o parte din populația românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene. Populația a crescut mult în această epocă, iar suprafețele de teren s-au împărțit în loturi tot mai mici. În 1848 iobăgia a fost desființată definitiv, numărul mare al eliberaților din iobăgie și al imigranților târzii ducând la o divizare
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
tot mai pronunțat al rușilor în afacerile interne ale Hetmenaului, a inițiat o reapropiere de Polonia. Astfel, în 1658 a fost semnat Tratatul de la Hadiaci, care punea iar pe tapet inițiativa creării unei uniuni a trei națiuni (poloneză, lituaniană și ruteană). Tratatul a fost ratificat de Seimul polonez, a fost respins de Rada cazacilor. Cazacii de rând au considerat că o alianță cu polonezii catolici era de neacceptat. Cazacii furioși au ucis pe o serie de polcovnici (colonei) favorabili tratatului, iar
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare. Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon. Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971. Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania, dar această revenire a luat
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
în 1205 a preluat terenurile adiacente ale Kuyaviei. În 1205, el și fratele său, Ducele Leszek I cel Alb de Sandomierz, au avut cea mai mare victorie militară în Bătălia de la Zawichost, împotriva prințului Roman cel Mare din Galicia-Volînia. Armata ruteană a fost zdrobită și Roman a fost ucis în luptă. Prințesa din familia Rurik, Agafia de Rus a devenit soția sa. În scopul de a mări stăpânirile sale, Conrad a încercat fără succes să cucerească ținuturile păgâne adiacente cum ar
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
este înscris în izvodul moșiilor mănăstirii Voroneț din 24 iunie ca sat cu populatie de 83 țărani si 2 popi. Miscările demografice specifice administrației imperiale, duc în același an la primul val de colonizare a localității cu etnici de origine ruteană, poloneză, huțulă, mozaică în principal agricultori și comercianți. 1782 - 1787 un nou val de colonizare cu etnici de origine germană ; muncitori forestieri și meșteșugari din regiunile Schwaben și Franconia , landul Bavaria 1849 - Satul și cătunele aferente acestuia sunt organizate în
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]
-
mare indice al dezvoltării umane din membrii CSI. Denumirea de „Belarus” corespunde literal termenului „Rusia Albă” (Rutenia Albă). Există mai multe presupuneri privind originea numelui „Rutenia Albă”. O teorie etno-religioasă sugerează că numele utilizat pentru descrierea părții din vechile pământuri rutene aflate în granițele Marelui Ducat al Lituaniei care fusese populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Lituaniei care fusese populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vicebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267, pământul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Albă”. În 2008, istoricul Ales Bely și-a prezentat teza de doctorat, care sugera că denumirea
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
de „Rusia”, și astfel „Rutenia Albă” este denumită uneori „Rusia Albă”. Această confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania și Polonia. Numele a apărut pentru prima oară în
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania și Polonia. Numele a apărut pentru prima oară în literatura medievală în germană și latină; cronicile lui Jan din Czarnków amintesc
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania și Polonia. Numele a apărut pentru prima oară în literatura medievală în germană și latină; cronicile lui Jan din Czarnków amintesc de încarcerarea marelui duce lituanian Jogaila și a mamei sale în „Albae Russiae, Poloczk dicto” la
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]