229 matches
-
un model simplu de management bazat pe cerințele locului de muncă, disciplină și control, rutină și ierarhie. În serviciile publice, acest tip de management poate fi aplicat cu bune rezultate doar În unele sectoare care, prin natura lor, implică activitatea rutinieră (ca de exemplu, În trierea scrisorilor primite de la cetățeni). În asemenea posturi, termenul clasic de „integrare” se potrivește. 2. Modelele de analiză sociologică Integrarea reprezintă o temă de bază a teoriilor funcționaliste, bazate pe principiul subordonării părților față de Întreg. După
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
abilităților cognitive generale cresc capacitatea individului de a procesa informații disparate și de a lua decizii corecte. Abilitățile cognitive generale sunt legate mai puternic de performanțele în sarcini care sunt noi și complexe decât de performanțele în sarcini cunoscute și rutiniere (Hartigan, Wigdor, 1989). Învățarea și performanța în situații noi sau complexe necesită mai multă informație procesată și reprezentată cognitiv într-un timp dat. În contextul schimbării, indivizii trebuie să reînvețe cum să execute sarcinile în lumina noii situații și să
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
operează cu valori netranzacționabile - patriotismul, spiritul altruist, datoria - sunt necesare alte raporturi lider - subaltern, o altă viziune asupra conducerii. Tot atât de adevărat este însă și faptul că membrul obișnuit al organizației militare - soldatul, subofițerul - se poate confrunta cu activități cotidiene extrem de rutiniere și la care valorile amintite nu pot fi invocate. Tocmai de aceea considerăm că în organizația militară este necesar un amestec subtil de conducere tranzacțională și motivare superioară a subordonaților, consecința metodologică fiind alegerea tipului de variabile cu care am
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
profesie și de clasă - devenită o componentă fundamentală a prețuirii de sine - incumbă credințe și valori împărtășite, habitusuri comune și judecăți similare despre pozițiile de in-group și out-group în societate și despre mișcările și schimburile sociale, deci determină atât comportamente rutiniere, cât și unele „cu bătaie mai lungă”. 6) Teoria deprivării relative, strâns legată de cea a conflictului realistic, incriminează ca factor decisiv în relațiile intergrupale percepția de către membrii unui grup că ei sunt dezavantajați în raport cu membrii altuia și, chiar dacă la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de cercetare, iar pe de altă parte, de rutină, curentă − în vederea realizării sarcinilor. Compartimentele operaționale sau productive cuprind toate organele care desfășoară activitatea de producție propriu-zisă (formațiile de lucru, atelierele de producție, secțiile de producție, fabrici, uzine), îndeplinind o muncă rutinieră prin excelență. Compartimentele auxiliare sunt cele care desfășoară o serie de activități subordonate sau auxiliare, în raport cu cea productivă, dar fără de care producția nu s-ar putea realiza (secții sau ateliere mecano-energetice care efectuează întreținerea, repararea și gospodărirea energiei). 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imobilizatoare care o făceau mai puțin sensibilă la schimbări și mai puțin capabilă de a reacționa rapid - nu mai era abilitată să facă față noii situații create și, mai ales, noului ritm. Ea putea rămâne valabilă cel mult pentru sarcinile rutiniere, dar și acestea, datorită dezvoltării tehnologice, sunt preluate de mașini. Soluția propusă de diverși autori a constat în imaginarea și transpunerea în practică a unei noi forme de organizație și organizare pe care au numit-o fie „structură organic-adaptată” (Bennis
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de un singur punct de legitimitate în ierarhia elaborată, asigură specializarea, standardizarea și centralizarea, dar este descoperită în fața flexibilității și dinamismului crescând al vieții organizaționale. # Mecanismul birocratic atât de capabil în coordonarea oamenilor și potrivit în medii stabile de sarcini rutiniere nu e încununat de succes într-o societate caracterizată prin schimbare (Winn, 1966, p. 170). # La rândul ei, adhocrația se adaptează ușor schimbărilor, este personalizată, suscită interesul și motivația, dar exagerează acțiunile accidentale și ritmul aproape frenetic al schimbărilor. J.
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
concomitent cu consecințele lor, sunt prezentate în figura 10: Figura 10 - Schematizarea teoriei drumului spre scop Cercetările de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
precizăm că stilul numit facilitator și cel participativ au efecte diferite, în funcție de particularitățile sarcinilor sau ale subordonaților. De pildă, dacă sarcinile sunt nonrepetitive și presupun o mare implicare personală, atunci practicarea stilului participativ este pozitivă; dacă însă sarcinile sunt monotone, rutiniere, automatizate, cu grad scăzut de implicare personală, practicarea acestui stil se va asocia cu efecte negative. Apoi, subordonații cu înaltă calificare răspund favorabil la acest stil, pe când cei cu calificare slabă răspund favorabil mai degrabă la stilul directiv. Asemenea cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Blake și Mouton ar putea fi cel mai adecvat. Liz Clarke (2002), preluând o tipologie a stilurilor de conducere sugerată de Kim James și Tanya Arroba (1992), bazată pe gradul de pregătire a echipei de conducere și pe timpul acordat sarcinilor rutiniere de către lider, arată că stilul de tip artizan este mai eficient în etapa dezvoltării prin creativitate; stilul de tip erou poate fi practicat în orice etapă a curbei de dezvoltare a lui Grainer, dar este mai potrivit pentru momentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consecință, el propune un nou model, numit al „organizațiilor generatoare de acțiuni”. După opinia lui Starbuck, există două mari tipuri de activități organizaționale: unele care vizează rezolvarea problemelor, altele care generază acțiuni motivând inventarea problemelor. Primele presupun recurgerea la maniere rutiniere de programe comportamentale prin care de obicei se justifică retrospectiv acțiunile realizate. Celelalte se formează în momentul în care actorii analizează rezultatele, ele fiind ghidate de credințele și dorințele actorilor de a evalua rezultatele ca bune sau proaste. Procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au demonstrat că zona critică a intensității motivației variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi simplitatea/complexitatea sarcinii, gradul de dificultate perceput al sarcinii, particularitățile de personalitate (temperamentale, aptitudinale) ale individului etc. De exemplu, în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu componente automatizate, cu puține alternative de soluționare), pe măsură ce crește intensitatea motivației, crește și nivelul performanței. În sarcinile complexe însă (creative, bogate în conținut și în alternative acționale), creșterea intensității motivației se asociază până la un punct cu creșterea performanței, după
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imediată. Care dintre cele două poziții este corectă? Se pare că în forma în care sunt concepute, nici una. Fiecare dintre ele apar și sunt justificate în anumite tipuri de condiții tehnologice, sociale și psihoorganizaționale. Astfel, dacă munca este simplă, repetitivă, rutinieră, slab calificată este foarte probabil ca relația de divergență dintre satisfacție și performanță să se confirme. Dacă însă munca este complexă, implică un grad mai mare de responsabilitate, este mai probabilă confirmarea relației de convergență dintre satisfacție și performanță, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se simte capabil, dotat. Uneori însă, în funcție de trăsăturile de personalitate, el se poate îndrepta spre obiectivele pe care le consideră doar ca fiind importante, neglijându-le practic tocmai pe cele într-adevăr importante, alteori le neglijează pe cele simple, rutiniere, sau pe cele foarte dificile, pentru a nu avea sentimentul insuccesului profesional. Cunoscând nivelul la care se află dezvoltată nevoia de realizare a omului, psihologul poate lua o serie de măsuri pentru îmbunătățirea chiar a procesului muncii. Se știe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu absența interacțiunilor semnificative, existând loc pentru amânări, chiar și în condițiile în care firma este în decădere. Firmele depresive se caracterizează prin pasivitate, slabă cofidențialitate, conservatorism extrem, izolare și lipsa scopurilor. Singurele lucruri care se realizează sunt cele programate, rutiniere și care nu cer prea multă inițiativă. Majoritatea firmelor depresive sunt bine stabilizate și servesc o piață matură care are aceleași tehnologii și patternuri competitive de mulți ani. Comerțul lor implică angajamente, practici și tarife restrictive. Nivelul slab de schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în sine, conservatorism extrem, izolare cauzată de birocrație; pasivitate, lipsa de motivație, organizația funcționează inerțios; pot supraviețui într-un ambient extrem de stabil, cu piețe bine consolidate, cu concurență nesemnificativă; deși au structură ierarhică, nu sunt conduse de un lider, funcționează rutinier; încercările de schimbare întâmpină mari rezistențe; sunt incapabile, lipsite de puterea de a schimba ceva; există un gol de conducere, nu au obiective pe termen lung, managerii sunt preocupați de menținerea stării de fapt; se amână deciziile importante, ceea ce duce
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
activitate cu copiii. Aceasta, deoarece eficiența tuturor activităților este condiționată de priceperea cu care lucrăm, iar priceperea înseamnă tact pedagogic și măiestrie didactică, care au în structura lor intimă cunoștințe de psihologie fără de care orice activitate educativă devine empirică și rutinieră, deci ineficientă. Stăpânirea procesului educațional, dirijarea lui conștientă și cu eficiență presupune, deci, cunoașterea legilor și particularităților dezvoltării psihice, căci , așa cum afirmă pedagogul american Bloom, pentru a putea să comanzi naturii, este necesar să asculți de legile ei (în cazul
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
au nevoia de realizare ridicată au următoarele caracteristici: obțin performanță în condițiile în care este necesară centrarea pe sarcină, iar îndeplinirea acesteia permite dezvoltarea; nu obțin rezultate atunci când scopul îndeplinirii sarcinii este obținerea unei recompense financiare sau atunci când sarcina este rutinieră; obțin performanță atunci când își stabilesc propriile standarde de excelență; obțin performanță în condiții de risc moderat, atunci când abilitățile, nu șansa sau norocul sunt factorii care determină succesul; obțin performanță atunci când primesc feedback asupra rezultatelor; au un nivel ridicat al "probabilității
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
îndeplinirea cu succes a acesteia, decât din recunoașterea publică a îndeplinirii sarcinilor; g) performanța este obținută atunci când sarcinile solicită imaginație, inventivitate, rezolvarea de probleme; persoanele care au nevoia de realizare dominantă obțin rezultate slabe pe posturile care solicită o activitate rutinieră; h) este de așteptat ca angajații care au dominantă nevoia de realizare să lucreze mai energic, să fie perseverenți în urmărirea obiectivelor și să-și asume sarcini cu un nivel mediu al riscului. Deși aparent depășită, strategia "omului potrivit la
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
egale", fără a explica situațiile atipice așa cum este situația în care unei persoane cu nevoia ridicată de realizare i se oferă o recompensă foarte atractivă, pentru a o sarcină cu un nivel ridicat de risc. De asemenea, contrar teoriei, sarcinile rutiniere pot conduce la satisfacerea nevoii de realizare, dacă obiectivele au fost percepute drept provocatoare (Hollyforde și Whiddett, 2002; Beck, 2004). Majoritatea studiilor realizate de McClelland au avut ca subiecți băieții, apărând întrebarea dacă există diferențe de gen în mecanismul dezvoltării
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de care amintesc teoreticienii sociali Berger și Luckmann, ce presupune faptul că individul socializat primar va împărtăși un anumit limbaj cu ceilalți indivizi care au același rol instituțional. Pentru aceasta însă, el trebuie să internalizeze cadrele semantice care structurează comportamentul rutinier dintr-o anumită sferă instituțională. Apar astfel sublumile specifice etapei socializării secundare, care, prin comparație cu lumile "de bază" internalizate în timpul socializării primare, reprezintă niște realități parțiale. Și aceasta presupune însă, pentru fiecare în parte, existența unui aparat legitimator, al
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și ierarhiilor biologice, care nu exclude o entropică degradare a speciei umane și, în consecință, o inversare a milenarelor relații între ființa omenească și animale, să zicem. Dar să revenim la protagonistă și la o scenă tipică, pentru ea deja rutinieră. Devizajat și studiat în prealabil, autostopistul convenabil era acceptat la bordul mașinii; urmau, firește, momente de confruntare între șoferița aparent gentilă și chiar disponibilă și masculul norocos, gata să-i facă avansuri sau să-și povestească viața. Confruntarea cu o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de criticism (autocriticism); manifestarea impetuoasă a imaginației; stimularea unui debit ideativ cât mai mare; preluarea ideilor emise de alții și funcționarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacție în
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
în vedere: reorganizarea biroului, redefinirea relațiilor cu partenerii externi, competiția cu alte birouri de același nivel și transformarea muncii. În activitatea de reorganizare a biroului apare tendința de preluare a activității de elaborare a politicilor și de renunțare la activitățile rutiniere de implementare. Activitățile rutiniere sunt fie transferate către alte agenții deja existente sau create special pentru implementare, fie contractate de firme private. Modelarea biroului către un nivel optim de satisfacere a utilității personale a birocraților poate conduce la creșterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
redefinirea relațiilor cu partenerii externi, competiția cu alte birouri de același nivel și transformarea muncii. În activitatea de reorganizare a biroului apare tendința de preluare a activității de elaborare a politicilor și de renunțare la activitățile rutiniere de implementare. Activitățile rutiniere sunt fie transferate către alte agenții deja existente sau create special pentru implementare, fie contractate de firme private. Modelarea biroului către un nivel optim de satisfacere a utilității personale a birocraților poate conduce la creșterea și mai rapidă a sectorului
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]