507 matches
-
dea doctoratul acolo. —Frate-meu știa? Nu știa, că Cecilia nu i-a spus nefiind sigură dacă i se aprobă sau nu. Și el a greșit. Nu trebuia să-i vorbească urât. Acum ce să mai facă? Nu-l mai sâcâi nici tu. Cu timpul se rezolvă toate. —Salut! Mă duc să-mi iau mașina că-i la poarta Ceciliei. Hai că te duc eu. Nu, merg pe jos că nu-i departe. În casa Ceciliei, o dată cu frumoșii trandafiri intra marea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru că am ocazia, trebuie să-ți spun cum a fost. Matei i-a relatat situația în care se găsea atunci când a venit la birou la el,cum de abia ieșise de la o operație dificilă, cum a apărut Georgeta să-l sâcâie când lui numai de vorbele ei nu-i ardea, cum a venit Cecilia care spunându-i că s-a întâlnit cu Georgeta, el și-a închipuit că insinuează ceva ca să l necăjească și ea. Fiind un pachet de nervi, mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încetare: —“Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi mereu? Și eu știu ce te frământă, draga mea nepoțică, privindu-ți inelul de pe deget și ca să te scot din acest zbucium sufletesc, îți torn versul ce a devenit un laitmotiv pentru tine. —Mi-ai povestit despre băiatul ăsta al
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg acasă să iau unul. După ce au trecut pe la Cecilia, au pornit-o către Vadul Morii. Era o zi frumoasă de vară. Natura
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
câteva zile l-a ridicat. Cecilia si-a probat rochia de mireasă ca s-o vadă atât Silvia cât și Elena. Au rămas încântate. Ce frumoasă rochie ai, fata mea! Îți vine atât de bine! Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
capăt odată și odată, sper... Țin minte că au fost vremuri în trecutul meu, în care nu știam decât să mă văicăresc până și la apariția celei mai neînsemnate dureri sau neplăceri, ce parcă ar fi dorit ea să mă sâcâie. Acum, am devenit mai selectiv; spun ce mă doare, numai atunci când nu mai am deloc de ales. Dar, observ, tot în zadar este și fără niciun efect. Lucrurile parcă au împietrit în viața mea și nimic nu se mai schimbă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al cărui sânge curg mulți Alatristes, stirpe-nnobilată de vajnica-ți spadă... — Nu mă sâcâi, don Francisco, răspunse căpitanul, prost dispus. Ne-om bate cu cine-o trebui, dar nu mă bârâi la cap. — Așa vorbesc, hâc, bărbații, spuse poetul, vizibil Încântat de Încurcătura În care se băgase. Restul asistenței Îi cânta În strună, renunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ce i se Întâmpla, când, după ce-și scosese nesigura lui spadă din teacă, nenorocitul se trezise cu o palmă de oțel În piept. Celălalt fusese un frumușel de la Curte, un băiețandru ageamiu plin de panglicuțe, a cărui existență Îl sâcâia pe contele de Guadalmedina pe motiv de procese, de testamente și de moșteniri. Așa că numitul Guadalmedina Îl Însărcinase pe Diego Alatriste să simplifice procedurile legale. Totul s-a rezolvat În timpul unei excursii a tinerelului marchiz Álvaro de Soto la izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
costelivi ai zilei de mâine.// Uneori admit că n-am un ban în buzunar,/ că prostul se poate uni împotriva mea/ cu întreaga omenire,/ (oricum, anii trec, greoi, pe lângă mine/ și mult mai lungi decât s-ar cuveni)/ că mă sâcâie gândul sinuciderii,/ beau, atunci, ca să uit,/ reușesc să-i păcălesc pe mulți,/ pe mine, niciodată." (T. Roșu) Și această mică antologie, pentru care am făcut efortul de a răscoli în sacul meu plin de scrisori, și a citi cu grija
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
ele. Asta n-ar fi deranjat-o prea tare pe Fatmine care urmase liceul, spre deosebire de ele, și se simțea mai la largul ei discutînd cu doctorița Lea și cu soția șefului de gară decît cu ele. Ceea ce începuse s-o sîcîie era că fata ei Radie n-avea nici un pretendent, deși terminase liceul. Tefik era liniștit. Fata lui se va duce la facultate, la medicină, și-o să-și găsească ea singură pretendenți. Fatmine, cît era ea de școlită și de emancipată
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
Simona Vasilache Poate că nicăieri nu se vede mai bine scurtimea distanței de la mistere la fleacuri ca-n replica de părinte sîcîit cu prostii a Demiurgului: "Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile năzuinți. Vindecă de complexe, fie ele
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
-o pe Gertrude Stein în șoaptă ce se-ntâmplă. A, e Marie Laurencin zice. Mi-e teamă că a exagerat cu preliminariile aperitivului. E cumva bătrâna despre care vorbea Fernande întreb eu, aia care urlă ca un animal și-l sâcâie pe Pablo? E drept că-l sâcâie pe Pablo, dar e o foarte tânără doamnă care a cam întrecut măsura, a zis Gertrude Stein intrând. Numaidecât ușa cafenelei s-a trântit cu mare zgomot în spatele nostru și a apărut Fernande
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
se-ntâmplă. A, e Marie Laurencin zice. Mi-e teamă că a exagerat cu preliminariile aperitivului. E cumva bătrâna despre care vorbea Fernande întreb eu, aia care urlă ca un animal și-l sâcâie pe Pablo? E drept că-l sâcâie pe Pablo, dar e o foarte tânără doamnă care a cam întrecut măsura, a zis Gertrude Stein intrând. Numaidecât ușa cafenelei s-a trântit cu mare zgomot în spatele nostru și a apărut Fernande, foarte trupeșă, foarte agitată și foarte supărată
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
simplu pretext pentru proză scurtă în jurul faptului divers, fiindcă altminteri, o spune Cioculescu, cei doi se vedeau des, deci exercițiul epistolar nu-și avea rostul obișnuit. Așa se face, probabil, că privirea mi-a fugit repede de la omul din scrisori, sâcâit de vreo iarnă friguroasă, ori luat de emoția venirii în țară, la scrisorile din Caragiale, acela pe care-l (re)citim. Făcând două simple constatări. Prima e că personajele lui Caragiale nu scriu sau, să spun așa, nu le vedem
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului și e trist fără măsura sinchiselii. Altfel spus, când e un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează, e urgie, nu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
produce o relație osmotică și aceasta e una dintre reușitele lui Jay Parini. Titlul romanului duce la imaginea comună instalată în memoria colectivă: un bătrân genial, înțelept și blajin, simțindu-și sfârșitul aproape, fuge dintre ai săi, care prea îl sâcâiau de la o vreme și, căutându-și liniștea de pe urmă, moare singur pe o bancă de pe peronul unei gări obscure din imensitatea măicuței Rusii. Una dintre ideile cărții lui Parini este aceea că Tolstoi era captivul propriei notorietăți. El devenise atât
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
o să fie în casă toată ziua reparând chestii. Știi tu, pune asta aici și aia dincolo și ai grijă de copil și alte chestii din astea. Așa că atunci când Roberta îl vede pe Tommy gata s-o taie începe să-l sâcâie și să-l giugiulească pe Tommy să o ia și pe ea o tură, se simte atât de deprimată să vadă pe cineva cu copil și gata să plece în luna de miere și bate din gene și toată lumea izbucnește
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
așa-s vremurile.” Pe harta romanului, punctul fatidic de unde nu mai există întoarcere ia forma unui fascicul luminos emis de pozițiile inamice. „Rușii ceia sunt nebuni...”, previne Bologa. „Închipuiți-vă, domnule căpitan, că de vreo săptămână, în fiecare noapte, ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla să-și bată joc de noi!” Războiul fiind - ca și cadrilurile amoroase dragi Martei - tot un joc de-a v-ați ascunselea, la scară planetară, reflectorul apare ca un agent al seducției, temut și
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
mai degrabă, ca în tableta lui Călinescu Îl face mama inginer. Cere Goe, amenințat cu repetenția, să meargă la București? Nicidecum. Este arogant și pozeur, dar numai fiindcă asta trece la adulții din cercul lui. Altminteri, poate că dresura îl sâcâie și caută căi de scăpare. Ca și Ionel din Vizită, obosit de atâția musafiri cărora trebuie să le facă față, confirmând laudele fără contenire ale norocitei sale mame. Așa încât am luat și bacaloriatul ăsta nu e vorbă în vânt. Afirmarea
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
Și de ce: nu din teribilism. Am spus că suntem într-un blocaj și prin această suspendare am apelat la instanța supremă pentru a tranșă acest lucru. Dacă Băsescu se intoarce președinte la Cotroceni, eu mă retrag: să nu-l mai sâcâi pe dl Băsescu. Cred că mai mult de jumătate plus 1 dintre români au suferit mult în acești ani. Președintele interimar, Crin Antonescu, a anunțat, luni, că a decis să promulge legea de modificare a Legii referendumului, așa cum au decis
Crin Antonescu: Traian Băsescu este un exemplar politic degradat () [Corola-journal/Journalistic/43565_a_44890]
-
stropită de frunziș verde. Hotelul e extrem de liniștit și gol. Eu și magistratul de vis-à-vis. Încolo, excursioniști care poposesc pe câte o noapte, în treacăt, cu automobilele. Nici un bucureștean în Sighișoara. Și asta e foarte bine. Un singur om mă sâcâie: directorul liceului, fiul episcopului Teculescu din Ismail. E băiat deștept 4 și învățat, fost coleg cu Blaga. Dar foarte nervos și incoerent ca Șeicaru; mă pândește la ora unu, când mă cobor la restaurant și seara la 7, ca să-mi
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
unu, când mă cobor la restaurant și seara la 7, ca să-mi spună neîntrebat, toate câte le știe și le-a citit. E flatat că mă cunoaște și ține să fiu, la rândul meu, flatat că-l cunosc. Asta mă sâcâie. Dar i-am găsit un leac: eu mănânc și mă gândesc; el vorbește înainte ascultându-se singur. Ca el, la ora aperitivelor, vin diferiți localnici ca să-mi fie prezentați. Am ajuns să am oroare de noile cunoștințe și de „admirația
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
pentru că rămîne pasiv, adică în loc să spună „Ce contează? Nu-i nici o grabă“, bombăne „Mai bine să ne punem pe treabă” și începe să se agite cu panglicile de hîrtie colorată. Pe de-o parte simt că face asta ca să-l sîcîie pe rafinatul din mine. Am oprit radioul și am participat într-un mod sălbatic, indiferent la culme. De ceva vreme am senzația nereținută că mi-ar plăcea să-i omor. Cînd mi-au reproșat că am ars niște bucăți anoste
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
cu amintiri prea tinere, la vîrsta ei, că ,ar avea atîta nevoie de un bărbat lîngă ea! Nu un superman, ci pur și simplu un bărbat, puțin mai puternic decît ea, puțin mai curajos și pe care să nu-l sîcîie nevoia de a plînge, așa cum o sîcîie pe ea." Își dă iute seama, sub masca unei cochetării abătute, rețeta, admirabil urmată, a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
că ,ar avea atîta nevoie de un bărbat lîngă ea! Nu un superman, ci pur și simplu un bărbat, puțin mai puternic decît ea, puțin mai curajos și pe care să nu-l sîcîie nevoia de a plînge, așa cum o sîcîie pe ea." Își dă iute seama, sub masca unei cochetării abătute, rețeta, admirabil urmată, a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]