95 matches
-
Puterea ta e, ginte! Ai închegat furtuna că să înalți stejarii, Ca să înalți românii tu ai stârnit barbarii. 2254 Văd cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele, El ni arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. În sâmburul de ghindă E un stejar. Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colț obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ștefan Laskowicz, la cea stânga valachienii sub Mircea și moldovenii. În linia întîie de bătălie se orânduiră francejii, setoși de luptă, așteptând cu nerăbdare semnalul atacului. În partea osmană avantrupa o forma oaste sprintenă de asabi, apoi în centru era sâmburul oștirii, spahiii și ienicerii, pe când la aripele amândouă se postară deosebiții aliați și vasali, mai cu samă creștini, între care despotul Serbiei cu 5000 de oameni. Planul de bătaie al oștirii creștine era izvodit fără de nici o socoteală și pus la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg în mod arhitectonic după scopurile rațiunei. Sistemele par a se fi format ca viermii prin generatio aequivoca, din confluența numai a noțiunilor strânse, în început ciuntite și abia cu vremea complecte, deși ele toate aveau schema lor ca un sâmbur în dezvoltătoarea rațiunei, așa încît nu numai fiecare [sistemă] e articulată după ideea ei, ci mai sânt încă și toate unite într-un sistem al cunoștinței umane, ca membre ale unui întreg, și permit o arhitectonică a toată știința umană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau un mare caracter, care să 54 compenseze munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sau un mare caracter, care să 54 compenseze munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu-și sensul originar, doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
popoarele tinere și libere din munte coboară; din munte, părinte de râuri și părinte de neamuri omenești. Iar direcția celei dentîi mișcări târăște secolii după ea. ["IDEEA DE UNITATE... "] 2255 Ideea de unitate al Imperiului Roman al Răsăritului a fost sâmburul - sau mai bine-zis direcția de mișcare a grupului de popoare din triunghiul tracic și din Dacia. Grecii s-au substituit romanilor, grecilor li s-au substituit turcii, turcilor vor să li se substituie rușii. Cestiunea 89 {EminescuOpXV 90} e de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan Tzara, „Înserează“). Ambele poeme (cel al lui Tzara compus la Mangalia) par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de jertfă, pe altar de cărămidă, "M-a lipsit de demnitatea de cucoș - ca să-mi surâdă În a mea lipsă de patimi a lui Plato fenomene. "Cu privirea mea cea castă, de-nteres ne-nfluințată, "Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
volum de trecere) nu mai există nici ea, dar nici țipătul, în locul lor instalându-se cântecul dezorientat al cucului, care, oximoronic, anunță sfârșitul lumii. Aceeași opoziție cu conotații tragice apare și în Impudice fructe, unde: "Impudice fructe crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în 1970, în care poeta afirmă următoarele: "Să lăsăm să cadă cuvintele/ Numai ca fructele, numai ca frunzele,/ Numai cele în care moartea s-a copt./ Să le lăsăm să cadă/ Aproape putrede,/ Abia îmbrăcând în carnea lor/ Osul sfânt./ Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precum absența "simțului de mișcare a vieții" și a "elanului liric"195), care nu-l recomandă ca romancier pe autorul lui Mite. Un alt reproș grav vizează incoerența psihologică a eroului, generată de abundența secvențelor cu caracter reflexiv-teoretic ce "sufocă sâmburul romantic" și afectează estetic narațiunea "lungi discuții filologice despre mahalizarea limbii, etimologii (după moderna Dacoromania!) savante ("desmerdare" din "merda"), teoria fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
cu totul altceva. „În orice om o lume Își face Încercarea Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum pomu-n Înflorire În orice floare-ncearcă Întreagă a sa fire Ci-n calea de-a da roade, cele mai multe mor. Astfel umana roadă În calea ei Îngheață
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]