95 matches
-
granițe, fugite de spânzurătorile turcilor, ne-au cucerit pe noi? Exemplul Prusiei e iar de natura celui citat de Bluntschli. O mână de cavaleri viteji au cucerit provinciile slave; ei au determinat istoricește aceste provincii, cari au format mai târziu sâmburul viguros al unității Germaniei. Șapte milioane de slavi au cucerit Rusia de la zeci de milioane de tătari, le-au dat la toți signatura spiritului lor, limba și dreptul, legea și datinile, le-au slavizat. Dar le-au cucerit. Predominarea, poziția
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dar aceasta lipsește cu totul. Vedem dar că aci nu ajută alifia îndulcitoare a eufemismului, ci numai scalpelul chirurgului; de aceea tăiem în putrejunea bubei noastre naționale și voim ca protoplasma națională să re]ntregească golurile create prin tăieturi. Din sâmburul și esența poporului autohton trebuie să iasă puterea medicatrice a naturii, care să însănătoșeze corpul statului. În fine mai relevăm o acuzare, "Romînul" știe cât de nedreaptă, pe care ne-o face. Am zis că unui adevărat român i-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încoace, se suprapune până la indistinct cu realitatea însăși. O realitate care, în mod convențional, se presupune a fi un dat de netăgăduit. Această dublă cale începe tocmai prin refacerea cursului și parcursului copilăriei poetului, întrucât, vrând-nevrând, acolo își găsesc toate sâmburul, miezul. Mai mult, acolo încep și tot acolo se reîntorc toate, căci iată ce-i scrie poetul uneia dintre surori, într-o scrisoare de maturitate: E mult de-atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se perfecționa după înviere. Metamorfozarea bătrânului într-un trup tânăr, tatăl devenit fiu, stau mărturie textului atribuit de alchimiști lui Platon și reluat mai târziu de Ioan Evanghelistul: La început a fost Cuvântul... Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi nici mâine, nici ieri nici totdeauna, Căci unul erau toate, și totul era una...1328. Unii autori vâd în satisfacerea plăcerii scopul artei, insatisfacția ducând la fenomene asemenea reveriei, adică împlinirea dorințelor în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă.” (M. Eminescu, P.L., p. 7); • posesiunea: „Calul Genarului necheză cu vocea lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pături de cristal.” (Ibidem, p. 63) • complement corelativ (sociativ): „Cu fiecare vorbește la fel.” • circumstanțial: „A sărit la fel de corect peste fiecare.” • complement predicativ: „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are...” (I. Creangă, p. 38) • atribut: „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (Ibidem, p. 64) ADJECTIVUL NEHOTĂRÎTTC "ADJECTIVUL NEHOT|R~T" Și sub aspectul întrebuințării adjectivale, pronumele nehotărât este o clasă eterogenă. Unii termeni sunt întrebuințați exclusiv pronominal: pronumele compuse în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singur va rămâne.” (A.E. Baconsky, 136), • pronume (adjective pronominale): „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, 71), „În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; ......................................................... Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M. Eminescu, I, 64), „Când sufletele toate de tot vor fi tăcut Va mai rămâne, poate, un clopot viu la poartă.” (T. Arghezi, 253), „Tot una-i dacă astăzi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu totul altceva. „În orice om o lume Își face Încercarea Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum pomu-n Înflorire În orice floare-ncearcă Întreagă a sa fire Ci-n calea de-a da roade, cele mai multe mor. Astfel umana roadă În calea ei Îngheață
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sau un mare caracter, care să 54 compenseze munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sau un mare caracter, care să 54 compenseze munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ascuns sub pojghița fenomenalului o pistă pentru fenomenologia mito-poetică a civilizațiilor este reprezentativ. Poetul e atras de "visările pustiei" sau de acel "gînd al mării sfinte, reflectat de cerul cald", de Magul care, în "oglinda lui de aur", a aflat "sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun" și care, cu libertatea insului biblic de dinainte de cădere, e ispitit să citească "semnul întors". Figura Magului care, după Eminescu, e "paza răzbunării" ne dezvăluie o experiență existențială. Ea înseamnă în fond
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește devine golul hărăzit împlinirii, pregătit să primească darul sămânței roditoare. "În golul pur pun limite și-ncheg/ Volumul sacru, sâmbur de altare"33, limitele interioare fiind tot atâtea potențe originare ale creației, "fructele luminii ce-a-nsămânțat pustia"34. Ceea ce deja semnifică și se dă ca posibilitate a creșterii este încă în ascundere, nemanifestat în lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
departe) e inaparentul imaginii cerului, invizibilul care se arată în forma pe care o duce la vedere. În adâncul imaginii pulsează însăși posibilitatea ei, inimaginabilul aprioric al originarului care nu se vede, dar se pune în arătare, creează imagine, precum "sâmburul ce-așteaptă în veșteda păstaie"36. "La temelia lumii minunea doarme încă"37, dar "neliniștiții sâmburi" prefigurează rodul ceresc, "sacra sămânță" a transcenderii care, asemeni unor "aripi [ce] așteaptă-n ou"38, ascunde în sine zboruri lăuntrice.39 Inima prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
46, în Sorin Mărculescu, Fluviul întâmplător, ed. cit., p. 11). Nu de o regresie spre neființă e vorba, ci de o înaintare intuitivă în arcuirea pe care se înscrie "săgeata luminii" ce își precede ținta. 18 Ca "o lamură spre sâmbur înnoptată" (Creșterea sărbătorilor, VI, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 160). 1 Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974, p. 5. 2 Mikel Dufrenne, Fenomenologia experienței estetice, Editura Meridiane, București, 1976, vol. II, p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu-și sensul originar, doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul de vise. I Dragostea nu poate lipsi (nici măcar) din acest roman rememorativ, motor al luptei sociale pentru că: „a lumii-ntregul sâmbur/Dorința-i și mărirea” (M. Eminescu) în timp ce pentru fiul său ambiția de a ajunge cineva în ierarhia socială (mărirea) îl împinge în afaceri. Până la urmă viețile acestora ar deveni paralele dacă mama n-ar rămâne sprijin alături de fiu. Obsesiv este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca un
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
mozaic. Pasul trece eu rămân. "Ana Blandiana" Să lăsăm să cadă cuvintele Numai ca fructele, numai ca frunzele, Numai cele în care moartea s-a copt. Să le lăsăm să cadă Aproape putrede, Abia îmbrăcând în carnea lor Osul sfânt. Sâmburul gol desfăcut, Ca din veștezi nori luna.. Poate s-ar furișa spre pământ... Temele cultivate în operele neomoderniste sunt: condiția omului, forța logos-ului, moartea, iubirea, nostalgia după optimismul tinereții, reflecția filozofică. Poeții neomoderniști adoptă o atitudine ludică, ironică sau
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca un
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]